Marcus Victor Grant

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

Antreprenoriatul este un subiect “cool” despre care multa lume vorbeste, putina lume il practica si inca si mai putini scriu despre asta intr-o maniera calificata.

Antreprenoriatul este adesea confundat cu freelancing-ul (a lucra pe cont propriu ca liber-profesionist), sau cu a detine o companie (sau a avea ca personalitate juridica un SRL sau un PFA), sau cu a vinde un produs ori un serviciu. De fapt, antreprenoriatul inseamna, ca o medie a tututor definitiilor din studiile mele, o reuniune obligatorie a mai multor elemente:

• sa ai/detii (singur sau impreuna cu altii) o companie, inregistrata juridic pe numele tau, autorizata pentru a desfasura mai multe obiecte de activitate;

• sa ai un produs, un serviciu sau o idee de vanzare, pe care sa compania ta sa le promoveze catre un public-tinta predefinit si sa vinzi efectiv catre o piata de clienti ale caror dorinte/necesitati sunt satisfacute in mod real/imaginar de catre produsul/serviciul/ideea ta;

• sa ai angajati care sa lucreze pentru tine, astfel incat munca lor sa creeze productivitate inmultita si profitabila pentru compania ta si pentru tine;

• sa ai (sau in extremis, sa fii) un manager care coordoneaza activitatea companiei pe baza unei strategii planificate prin asumarea unor obiective comerciale pe termen scurt, mediu si lung.

Orice este mai putin decat aceste patru elemente principale nu este un antreprenoriat, ci o activitate voluntara, partial dependenta de timpul pe care il aloci pentru a castiga bani. Mai adaug si ideea ca sintagma “om de afaceri” inseamna cineva care are mai multe afaceri (observam pluralul aici), adica ceea ce se numeste “antreprenor in serie”, cu particularitatea ca cel putin doua din afacerile incepute inca mai functioneaza pe profit si se afla in proprietatea omului de afaceri. Ceea ce avem in Romania este de fapt multi “afaceristi” aspiranti la statutul de “om de afaceri”. Dar ceea ce fac ei efectiv nu are de-a face cu afacerile.

Pentru unii, a castiga bani din alte surse decat salariu, inseamna antreprenoriat. Nu este. Exista, de obicei, o diferenta de la cer la pamant intre liber-profesionist si antreprenor, in adevaratul sens al cuvantului. Iar acea diferenta critica, fundamentala, se observa in cadranul banilor, al lui Robert Kyosakyi: liber-profesionistul isi vinde timpul si munca pentru bani, dar antreprenorul isi pune banii sa munceasca pentru el.

Independenta adevarata este a te scoate pe tine din ecuatia care aduce bani: poti sa lasi un manager in locul tau, firma sa continue sa castige pe baza muncii angajatilor, in timp ce tu te ocupi de altceva? Daca da, atunci ai o afacere si esti un antreprenor. Daca nu, atunci esti, cel mai probabil un liber-profesionist care tinde spre pozitia de antreprenor. Independenta se traduce de cele mai multe ori prin independenta financiara. Pentru multi tineri, independenta financiara inseamna independenta fata de parinti. Aceasta poate sa fie inceputul calatoriei lungi, dar nu are nicio legatura directa cu pozitia, activitatea sau experienta de antreprenoriat.

Am urmat intre 2004-2013, 9 cursuri de antreprenoriat: o formare guvernamentala de trei saptamani (programul START, in 2004), trei formari in cadrul ONG (Voluntari pentru Idei si Proiecte – 2009, Business Organization of Students – 2010 si Fundatia pentru Dezvoltarea Soecietatii Deschise – 2013),doua mini-workshopuri de trei ore (Extreme Training – 2011 si Andy Szekely – 2013) si trei cursuri universitare (2004-2005) la Universitatea Virtuala de Afaceri. Pe langa asta, am participat la intalniri de business networking special organizate pentru antreprenori: Open Coffee (2008-2010), Junior Chambers International si altele.

In toate aceste cursuri si intalniri care au durat luni intregi puse cap la cap, s-au perindat prin fata mea zeci de specialisti care si-au impartasit cunostintele, experienta, teoriile, filosofiile si practicile lor de afaceri. Am discutat cu sute de oameni despre acest subiect, am scris articole.

Uneori, mi se pare absolut uimitor cum, inconjurati de un mediu atat de suportiv (antreprenori, mentori, oameni de afaceri), tineri ambitiosi sa-si deschida propria afacere esueaza. Apoi imi amintesc ca nu ajunge sa inveti, trebuie si sa stii cum sa inveti si de la cine sa inveti. Si imi aduc aminte ca oamenii invata mai curand din greseli decat din succese. Si bine ar fi sa invete din esecurile altora.

Eu am incercat sa fiu antreprenor, dar nu am reusit, cel putin pana la data publicarii acestui articol. Am oferit catorva clienti consultanta in antreprenoriat. Am oferit consultanta pentru ca stiam, atat din pregatirea mea, cat si din greselile pe care le-am facut, ce anume este necesar pentru a fi un antreprenor de succes. Din experienta mea de consultanta in antreprenoriat, imi permit astazi sa impartasesc. Nu sunt antreprenor, dar stiu din experienta cateva drumuri bune pentru a nu ajunge acolo si din teorie si exemplele altora cateva drumuri bune pentru a ajunge acolo. Asta e o veste buna pentru tinerii aspiranti la statutul de antreprenor. De ce? Pentru ca am timp sa le vin in sprijin cu serviciile mele de consultanta.

Conform definitiilor de mai sus, sunt un liber-profesionist care isi vinde serviciile (consultanta si training), produsele (carti) si ideile (bloguri) pe cont propriu, cu ajutorul unor colaboratori si furnizori. Sunt vreo cateva zeci de persoane care ma sprijina cu munca lor, cu imaginea lor, cu recomandarile lor, dar nu am asociati sau angajati. Exista cam vreo 5-6 oameni a caror munca o supervizez in cadrul unor colaborari de tip castig-castig. Am o companie, la care lucrez singur, ca administrator si asociat unic, pe care am deschis-o in 2004. Deci aceasta este pozitia mea. Care este pozitia ta? Esti afacerist sau om de afaceri?

Happy entrepreneurship!

Iti multumesc!

Marcus Victor Grant