Marcus Victor Grant

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

La baza victimizarii, sta un contract neclar

Inainte de a fi o pozitie sociala si chiar sociologica, victimizarea este o pozitie psihologica ce trebuie inteleasa. In triunghiul dramatic din analiza tranzactionala, victima se simte neajutorata, neputincioasa (fie ca chiar este, ori isi imagineaza), asteapta un salvator si (eventual) tipa din gura de sarpe, aratand cu degetul: “Agresorul! Agresorul! Ma oprima!”. Cand esti victima, cedezi altuia dreptul de a interveni in locul tau. Acest tip de comportament este unul care cedeaza independenta, responsabilitatea si, de la un nivel mai extins, suveranitatea. Aceasta poate sa fie o realitate sau poate sa fie doar o perceptie. Am sa va dau un exemplu.

Sa zicem ca X il acuza pe Y de ceva ce i-a facut. Daca exista dialog intre pretinsa victima si pretinsul agresor, este posibil ca lucrurile sa nu se escaladeze. Dar in toata pozitia asta mai trebuie subliniat un lucru esential: la baza oricarui triunghi dramatic sta un contract neclar.

Un contract CLAR este formulat in sensul urmator: “daca tu faci asta, atunci eu am dreptul sa fac aia”, iar adesea negocierea intr-o asemenea situatie nu tine de a respecta literal conditiile si a bate cu pumnul in masa pentru recunoasterea drepturilor, ci de acordarea prezumtiei de nevinovatie, de toleranta (inclusiv la greseala) si de intelegere.

Asadar, trei termeni cheie: unul juridic (nevinovatie), unul politic (toleranta) si unul psihologic (intelegere). Toti, transpusi in ideea amiabila: “daca avem perspective diferite, hai sa vedem cum putem sa reglam conturile pasnic”, nu in ideea: “daca avem perspective diferite, hai sa vedem cine are dreptate”. Nu e relevant cine are dreptate. E relevant cine trebuie sa compenseze. Prin plati, munca sau alte forme de “reglare oficiala a conturilor”.

Ei bine, atunci cand peste planul juridic si comercial, in care deja exista planul psihologic, mai apare si planul politic, lucrurile se complica, dar esenta lor este data tot de dinamica victima-agresor-salvator. Iar metamorfoza de la o ipostaza la alta se poate produce destul de repede.

Toate procesele si disputele pornesc de fapt de la un triunghi victima-agresor-salvator.  Si tocmai pentru ca cetateanul nu are voie sa isi faca dreptate singur, apeleaza la un sistem despre care presupune ca poate aduce dreptate. Pentru a preveni o escaladare pana acolo, trebuie ca in orice relatie (fie ca este personala, profesionala, comerciala sau juridica), trebuie sa existe un contract clar formulat: “daca tu faci asta, atunci eu am dreptul sa fac aia”. Multe relatii sentimentale (as indrazni sa halucinez eu, chiar majoritatea) se rup din cauza unui contract neclar. Multe procese intre angajator si angajat se rup din cauza unui contract neclar, adica insuficient formulat.

Contractul psihologic in resursele umane

Codul Muncii din 2011, asa huiduit cum a fost el, a introdus in raporturile angajator-angajat notiunea de “key performance indicators (KPI), care trebuie sa fie specificati in raporturile contractuale, care conteaza cel mai mult… ghici unde! La concediere, adica” daca tu angajat faci asta si/sau asta, atunci eu angajator am dreptul sa te dau afara”. Marea majoritate a proceselor initiate de angajati impotriva angajatorilor in Romania sunt castigate pentru ca in caz de concediere, aceasta nu s-a facut reglementar, adica pe baza contractelor. Orice regulament, orice lege, este un contract ce se poate reduce la formula: “DACA tu faci asta, ATUNCI imi dai mie dreptul sa fac aia”.

Romania este o societate in care contractele nu se respecta. Si asta are doar partial legatura cu faptul ca sunt de regula prost formulate. Dupa cum spunea chiar un important formator in analiza tranzactionala la unul din traingurile tinute in Romania, John Parr: “in Romania, legile sunt formulate ca un petec peste un petec, peste alt petec”. Si pentru ca nu se respecta contractele, foarte multa lume se simte cumva cu musca pe caciula. Si daca se simte cu musca pe caciula, inseamna ca este usor de santajat, usor de manipulat, usor de victimizat, usor de agresat.

In dorinta de a “egaliza” lucrurile, mai mult sau mai putin comunist, aproape fiecare a ajuns sa fure direct sau indirect de la fiecare: angajatorul fura indirect de la angajat prin faptul ca il tine peste program fara sa il plateasca, angajatul fura direct sau indirect de la angajator hartie, pixuri si telefoane in interes personal, angajatorul fura singur sau in colaborare cu angajatul de la stat prin evitarea taxelor si impozitelor, iar statul fura indirect de la toti prin impozitarea excesiva si coruptie.

In contractul scris, toti ne intelegem sa fim corecti unii fata de altii. In contractul psihologic, foarte multi se inteleg (dupa cum e acceptabil social) sa fure unii de la altii.

Incercarile unora de a educa angajatii si angajatorii in contractul psihologic sunt iluzorii datorita faptului ca de fapt, exista un contract psihologic clar intre majoritatea romanilor, care spune: “daca tu furi, atunci si eu am dreptul sa fur“. Singurele neintelegeri apar atunci cand partile nu se inteleg la CAT fura fiecare. De aceea, ceea ce este scris nu mai conteaza atat de mult, iar contractul scris isi pierde legitimitatea, lasand loc de exploatare marilor corporatii, care isi scriu contractele pe o multime de pagini cu fonturi de 7-8, in cel mai bun caz.

Negocierea contractelor

Te-ai obisnuit cumva sa semnezi contracte fara sa le citesti? Marile companii, in speta corporatiile, nu negociaza contractele pe care le fac cu micii utilizatori, consumatori sau clienti. si incearca sa faca acelasi lucru si cu angajatii. Care nu indraznesc sa negocieze pentru ca nu isi cunosc drepturile si din pacate multi nici nu considera ca ar fi prea important, din moment ce adopta pozitia fatalista ca “oricum vor fi incalcate”. Astfel, moralitatea, integritatea, etica, deontologia se vand la pachet cu orele de munca, subintelese printr-un contract psihologic neclar, pe care multi nu indraznesc sa il conteste.

Solutia este a stabili clar ce doresti si ce oferi in fiece relatie contractuala in care te angajezi, apoi sa negociezi pentru a obtine cea mai buna oferta de munca, de produse si de servicii.

Te invit sa citesti mai mult despre asta in cartea in cartea mea, Caile persuasiunii in negociere, despre care iti propun sa citesti aici.