Marcus Victor Grant

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

Stilul managerial democratic-consultativ este unul eficient din toate punctele de vedere ale rolurilor pe care un manager si le asuma intr-o organizatie centrata pe servicii, o orientare atat spre relatie cat si spre sarcina, in care decizia este luata de manager pe baza consultarii cu subordonatii, in urma unor discutii pe marginea obiectivelor asumate. Planificarea realizata de manager privind sarcinile care urmeaza a fi executate pentru indeplinirea obiectivelor sunt stabilite de manager si asumate de indivizii din cadrul colectivului.

Rolurile manageriale

 Rolurile informationale

Rolul de monitor este indeplinit prin faptul ca cei care urmeaza a fi evaluati sunt evaluati pe marginea unor obiective asumate de comun acord. In plus, managerul pastreaza obiectivitatea de monitorizare a unor obiective pe termen lung, impreuna cu echipa. Ca deosebire, in situatia unui management autoritar, monitorizarea devine dificila, din cauza neimplicarii subordonatilor in procesul de decizie, acestia fiind foarte probabil sa ascunda anumite aspecte din frica de evaluare, fapt foarte des intalnit in organizatiilor romanesti. In situatia managementului participativ, functia de monitor poate fi contaminata de subiectivism, iar in cazul laissez-faire, este vorba despre indiferenta fata de monitorizare.

Rolul de difuzor este indeplinit prin faptul ca managerul este cel care controleaza managementul informatiilor si ce mesaje ajung la angajati din cele care definesc elementele importante pentru acestia. Rolul de difuzor in cazul unui management democratic-consultativ este amplificat de importanta pe care subordonatii o acorda rolului de mediator si filtrator al informatiei care este perceputa in organizatie de catre subordonati, transformandu-i in factori cu potential de influenta a deciziei prin consultarea lor. Rolul de difuzor este contaminat in situatia democratic-participativa de prezentarea informatiilor intr-un stil care sa influenteze mai degraba luarea unei decizii pentru care nimeni nu isi asuma responsabilitatea in intregime (sau managerul isi asuma responsabilitatea pentru consensul la care au ajuns altii). Rolul de difuzor este indeplinit in cazul managementului autoritar de asemenea, dar modalitatea de comunicare s-ar putea sa nu tina cont de filtrele pe care fiecare subordonat le are in parte.

Rolul de purtator de cuvant este asumat de catre managerul cu un stil democratic-participativ in exteriorul organizatiei, dar si in interior, luand conctactul si luand pulsul fiecarei pareri a unui potential factor de decizie.

Rolurile decizionale

Rolul de mediator si negociator in organizatie este ocupat excelent de managerul cu un stil democratic-consultativ prin autoritatea formala asumata si exercitata, inclusiv in situatiile de negocierea intereselor si medierea conflictelor. Rolul de mediator si negociator in contextul unui management autoritar muta accentul pe actiunea managerului ca judecator si mai putin ca mediator. Conflictele de interese generate in interrelationare nu fac parte din obiectivele setate de managerul autoritar, prin urmare, acesta va cauta sa le elimine intr-o maniera cat mai transanta. Rolul de mediator si negociator in cazul unui stil managerial democratic-participativ lipseste managerul de puterea unei autoritati date de luarea finala a deciziei asumate de manager si acceptate de ceilalti in virtutea stilului cultivat si manipulat.

Rolul de decizie a alocarii resurselor este unul obiectiv care poate fi prin excelenta gestionat de catre managerul cu stil democratic-consultativ. In cazul unui stil democractic-participativ, exista urmatoarele doua probleme: una de supraevaluare a resurselor necesare pentru realizarea unei sarcini sau a unui obiectiv din partea celor care isi dau cu parerea si alta, ca criteriile de luare a unor decizii sa depinda prea mult de parerile fiecaruia dintre participanti intr-o maniera care sa faca greu de stabilit anumite criterii care sa multumeasca pe toti. Cu cat numarul oamenilor care participa la luarea deciziei este mai mare, cu atat decizia este mai dificil de luat, ceea ce inseamna prin inerenta sistemului democratic-participativ o decizie pentru care s-a muncit la ajungerea unui consens care cel mai probabil se va transforma in compromis, intrucat depinde de abilitatea de comunicare a actorilor implicati, pe un fundal subiectiv. Un manager autoritar reuseste sa imparta resursele intr-o maniera si mai transanta decat in cazul unui management democratic-consultativ, dar nu tine cont de parerea si de necesitatile actorilor implicati.

Roluri interpersonale

Followerii urmeaza un lider pentru viziune (John C. Maxwell). Daca oamenilor nu le place liderul, dar le place viziune, vor schimba liderul. Un lider inspira si motiveaza, prin urmare compenseaza neajunsurile unei situatii de nemultumire din partea subordonatilor in cazul luarii unei decizii intr-un stil democractic-consultativ de tipul “ma consult cu totii, iau decizia mea, care e diferita de asteptarile celorlalti”.

De aceea, rolul interpersonal este unul de mediere pe de-o parte intre grupurile de interese din cadrul unei organizatii, iar pe de alta parte, de mediere intre insarcinatiii cu realizarea obiectivelor si obiectivele in sine. Rolul interpersonal este realizat si de managementul democratic-participativ, cat si de managementul democratic-consultativ, si deloc de managementul autoritar si cel laissez-faire. Rolul interpersonal este facilitat de managementul democractic-consultativ pe termen scurt, dar pe termen lung, intr-o structura organizationala in care managerul are experienta unor decizii bine luate si coordonate spre implementare de catre subordonati, este preferat stilul managerial democractic-consultativ, prin rigorile pe care le impune rolul de asumare a deciziei si de transfer a autoritatii si asumare a responsabilitatilor de catre manager.

Copyright (C) Olivier Carré-Delisle, 2013. Licenta CC-By ND 2.0

Rolul de reprezentare a intereselor subordonatilor este unul indeplinit de managerul cu stil democratic, atat participativ cat si consultativ, intrucat reuseste sa aiba un contact care ii da autoritatea de a vorbi in numele subordonatilor, in urma consultarii lor. Reprezentarea intereselor subordonatilor se realizeaza mai bine intr-o structura de tip democractic-consultativa, prin faptul ca medierea conflictelor si a neintelegerilor este adusa rapid la un numitor comun de catre manager prin autoritatea sa finala de luare a unei decizii.