Marcus Victor Grant

consultant in dezvoltare personala si profesionala

Motto:

“De unde iei si nu pui, curand se termina”

proverb romanesc

Teoria “gropilor”

Eu am o teorie. Fiecare om are anumite “gropi” sau “gauri” sau “goluri” in suflet, niste necesitati fundamentale, care trebuie umplute cu iubire. Exista o gaura care trebuie umpluta cu iubire de la Dumnezeu, alta cu iubire de la partenerul sentimental, alta de la membrii familiei, alta de la prieteni si apropiati, alta de la oameni in general. Fiecare din acestea are nevoie sa fie umpluta cu iubire de acel tip.

Aceasta iubire exista. Trebuie cautata. Iar daca nu exista, pentru ca tu, om, sa o primesti de la altcineva, trebuie mai intai sa o oferi. in situatia in care unii au au o chemare deosebita in sens religios, o parte din aceste “gropi” dispar. Dar chiar si calugarii trebuie sa se lupte cu sine pentru a se distanta, chiar si de parinti, si a se dedica numai umplerii unei singure “gropi”: aceea cu iubire de la Dumnezeu.

A nu oferi iubire pentru ca nu primim iubire nu este decat o scuza egoista si care raneste. Este un mod de a spune “Te iubesc numai daca tu ma iubesti”. O conditie fundamentala pentru ca iubirea sa traiasca este sa continue a fi oferita. si sa fie primita.

Iubirea din partea cuiva poate fi minunata si mai ales, stabila, chiar si daca nu este asa cum ne asteptam. Iar pentru a putea sa continue sa existe, are nevoie sa poata fi oferita in forma in care ea se doreste a fi oferita. A spune “nu” perceptiei partenerului despre iubire doar pentru ca este diferita de a ta este ca si cum ai forta un copil dreptaci sa scrie cu stanga. in cele din urma, intre doi oameni care se (auto)respecta, cineva isi va schimba ori perceptia, ori partenerul.

Fericirea conduce la succes si nu succesul la fericire

Unii oameni umplu locul pentru iubire cu o multime de lucruri, care mai de care mai diferite si mai nepotrivite: masini, case, senzatia de importanta, pozitii profesionale, relatii cu anumite persoane, sex si altele cu suport material, care pot disparea. Ei au senzatia ca fericirea este o stare trecatoare si ca e conditionata de masura in care ceea ce isi doresc este indeplinit, iar succesul[¹] inseamna fericire.

Altii incearca sa “astupe” una din gauri cu un capac si sa spuna ca de fapt nu au nevoie de acea dragoste. Este o forma de a-ti fura singur caciula ca apoi sa ai ce sa cauti. O metafora minunata despre cum procedeaza oamenii cu asta cand e vorba de Dumnezeu este “Picatura si oceanul”[²]

Altii prefera sa “astupe” lipsa dragostei dintr-o anumita gaura cu dragostea dintr-o alta gaura. Exemplu tipic: O sotie nu isi gaseste dragostea pe care o cauta la sot, de aceea naste un copil catre care directioneaza dragostea pe care sotul nu vrea sa o primeasca. Sau un adolescent nu primeste dragostea pe care o doreste de la parinti si o cauta la partenerul sentimental. Sau unii refuza sa constientizeze sensul vietii[³] ori incearca sa umple gaura din suflet a Iubirii dumnezeiesti cu tot felul de alte motivatii si satisfactii.

Si, mai sunt, in cele din urma si cei putini care chiar aleg sa-si umple golul cu acel tip de iubire care-i corespunde. Iar aceste persoane stiu ca mai intai fericirea aduce succesul si nu incearca sa puna caruta inaintea boilor. Raportul unei metaanalize pe 225 de studii ce au implicat 275.000 de persoane, publicat in 2005[⁴], arata ca de fapt fericirea conduce la succes si nu succesul la fericire.

Psihologi de la 3 universitati din SUA si Corporatia Gallup au concluzionat in urma acestui studiu: “Starile de fericire par sa-i conduca pe oameni sa-ti caute semenii si sa se implice in diferite activitati, sa fie mai indrazneti, mai deshisi si mai receptivi fata de alti indivizi.”. Ipoteza studiului, cea ca succesul duce la fericire a fost infirmata, iar cercetatorii au concluzionat ca aceasta premisa este una depasita, ireala.

Problema este ca fiecare din aceste “gauri” reprezinta necesitati care se cer satisfacute, pentru fiecare din noi. Fiecare din aceste gauri trebuie sa fie umpluta cu dragostea de acel tip si numai cu aceasta. Cu orice altceva s-ar umple sau astupa, reprezinta pentru suflet DESEURI.

Ti se pare un cuvant prea dur? Sa mergem la Dictionarul Universal al Limbii Romane: “[deseul este un] rest, ramasita, parte neutilizabila care ramane dintr-un material folosit“[⁵]

Pentru constiinta, aceste deseuri cu care unii aleg de buna voie sa-si umple sufletele nu sunt decat bombe cu explozie intarziata.

Criza din vietile noastre: ce avem si cu ce ramanem

In momentul in care care cineva incearca sa umple aceste gauri cu altceva decat este cazul, intr-un moment dat in viata ajunge la o criza. in functie de gradul de (auto)educatie si de indrumare, oamenii aplica un comportament care, pe scurt cade intr-una din cele doua categorii: fie va astupa gaura cu ceea ce trebuie, fie va gasi alte tipuri de deseuri cu care sa o umple.

Imagineaza-ti o cladire: daca in groapa care tine de fundatie nu torni fundatia, ci torni doar deseuri? Si apoi, peretii nu-i umpli cu beton, ci tot cu deseuri. Apoi, stalpii de sustinere nu-i umpli cu ce e nevoie, ci ii umpli cu deseuri? Bineinteles, poti sa umpli cu deseuri mai mult sau mai putin solide, dar la un cutremur puternic, fiecare se vor darama. Iar in fata greutatilor vietii, sistemul de credinte, valori si modul in care fiecare isi respecta necesitatile de dragoste va influenta direct modul in care reusesc sa reziste la “cutremure”. Iar in aceasta privinta, respectul de sine va fi afectat cu certitudine.

Tentatia de a rezolva efectele fara a trata cauzele se datoreaza lipsei de responsabilitate. Acolo unde nu exista responsabilitate, consecintele faptelor proprii par sa dispara. De fapt, responsabilitatea este tot o alegere: alegerea de a gandi cauza-efect. Abilitatea de a intelege cauzele, radacinile unei probleme vizibile este foarte valoroasa intr-o civilizatie care fuge dupa surogatele etichetate drept “iubire”. A intelege cauzele te ajuta sa intelegi ce gol trebuie umplut. si acum am sa leg doua din cele mai mari motivatii pe care omenirea le are: atunci cand nu stii ce fel de iubire cauti, o gaura imensa care se va crea foarte vizibil in viata ta va fi aceea a datoriilor. Iubirea are capacitatea de a fi infinita si vesnica. Surogatele iubirii nu au aceste capacitati, in schimb costa. Dorinta de a alimenta ceva infinit cu ceva finit (banii si timpul cheltuit pentru a-i face) este irationala.

Exista oameni care au reusit sa castige sume enorme de bani, de exemplu la loterie, sau in urma unor mosteniri, dar au risipit acei bani pentru ca nu au stiut sa-i pastreze. Oamenii bogati nu sunt cei care au multi bani, sunt cei care reusesc sa pastreze multi bani. Daca ai venituri de 1 milion $ pe an si cheltuieli de 1 milion $ pe an, fara sa pui nimic deoparte, am o veste proasta: esti o persoana saraca. Lipsa de inteligenta financiara nu se scuza, se plateste! Dupa cum scriam si in acest articol despre cum sa castigi bani usor [⁶] pentru a reusi sa economisesti si sa devii independent financiar, trebuie sa cresti veniturile si sa reduci cheltuielile concomitent, nu invers. Este vorba despre o anumita mentalitate care precede independenta financiara. Mai intai trebuie sa gandesti economic inainte de a pune bani deoparte. Banii nu sunt o cauza, ei sunt un efect.

Civilizatia contemporana occidentala este foarte educata/manipulata prin canalele comerciale sa castige cat mai mult pentru a avea. Oameni care-si cheltuie ani din viata ca sa munceasca pentru niste bani care sa le aduca posesii de care nu reusesc sa se bucure. Posesii cu care sa-si umple gaurile din viata. si cu fiecare din acestea, isi umple golurile de iubire cu deseuri. La un moment dat, au senzatia ca le lipseste ceva dar nu mai stiu exact ce. Le lipseste sensul pentru fiecare din categoriile vietii lor³. Iar cand asta se intimpla, resursele sufletesti si morale secatuiesc.

Pentru cei care nu au studiat domeniul inteligentei financiare, este de bun simt ca un activ este ceva care iti aduce bani in buzunar, si nu ceva care iti ia bani din buzunar. O casa pe care o detii, daca o locuiesti, este un pasiv, pentru ca genereaza cheltuiala. O casa pe care o detii si pe care o inchiriezi, este un activ, deoarece iti aduce bani in buzunar. Nu ma refer aici strict la activele si pasivele din contabilitate [⁷] Romanii au o psihologie, ca popor, orientata spre risipa, spre cheltuiala nejustificata [⁸] iar orice forma de inteligenta financiara li se pare ceva “frumos teoretic, dar greu de pus in practica”.

Pentru ca oamenii sa aiba confortul in care sa se simta in siguranta, au nevoie sa pastreze de o senzatie de control. O senzatie ca daca fac ceea ce fac acum, vor obtine aceleasi rezultate si in viitor, sau ca in raspuns la o cauza, exista un efect previzibil. Previzibilitatea este o sursa de siguranta. Locul ei perfect este in traficul rutier. Lipsa de control (efect) nu se resimte decat atunci cand predictibilitatea nu mai functioneaza (semnal de alarma), iar abilitatea de a genera solutii dispare (concluzie). Oamenii, sunt in genere, multumiti de ceea ce stiu, crezand ca este mult. Daca ar sti cu adevarat cat de multe nu stiu, cu siguranta ca ar putea deveni foarte, foarte suparati.

Atata vreme cat exista o crestere economica sustinuta demografic, financiar, regulamentar si psihologic, preturile la imobiliare au crescut, pana in 2007-2008, in Romania. Cineva pentru care aceasta realitate era predictibila isi putea asuma riscul de a contracta un credit pe 30 de ani, cu dobanda variabila, in valuta, pentru a achizitiona un bun imobiliar. Controlul era dat de prezumtia ca va putea munci si va fi platit(a) la cel putin acelasi nivel pentru 30 de ani. in fapt, controlul nu era decat o iluzie, intrucat dupa acest moment, valoarea bunului imobiliar a scazut, valoarea creditului a crescut din doua surse cumulate: dobanda variabila si devalorizarea valutei. Lipsa de intelegere a mecanismului pietei a functionat impotriva celui care jongla cu termenii risc si control.

Interesant este cum multele din principiile inteligentei finaniare se aplica si in relatii. Unul dintre acestea este:

Pentru a avea, ai nevoie sa pastrezi!

Iti multumesc!

Long-lasting self-respect!

Marcus Victor Grant

consultant in dezvoltare personala si profesionala

2 Picatura si oceanul – versiunea ortodoxa;

3 Grant, Marcus Victor (20 noiembrie 2013). Care este sensul vietii?;

4 ABC News (21 decembrie 2005). Smile for success;

5 Oprea, Ioan; Pamfil, Carmen-Gabriela; Radu, Rodica; Zastroiu, Victoria (2010). Dictionar Universal Ilustrat al limbii romane in 12 volume, editia a patra, Litera international, Bucuresti, vol 3, p. 294;