Florin DANESCU

Presedinte Executiv Asociatia Romana a Bancilor

In contextul aprecierii francului elvetian, pentru a veni in intampinarea situatiei dificile cu care se confrunta unii dintre clientii lor, bancile au implementat masuri individuale si/sau la nivelul intregului portofoliu, intelegand ca orice masura administrativa, unitara, aplicabila tuturor clientilor, ar putea adduce atingere dispozitiilor art. 45 “Libertatea economica” si art. 135 “Economia” din Constitutia Romaniei.

Astfel, prin exemplificarea uneia dintre masurile implementate de banci, in cazul cresterii cu 23% a nivelului ratei fata de decembrie 2014 (datorata aprecierii francului elvetian fata de moneda nationala de la 3.7 la 4.58), aplicarea anticipata a scaderii LIBOR cu 0.8 puncte procentuale, coroborata cu aprecierea monedei nationale fata de francul elvetian de la 4.58 la 4.15 la data de 5 februarie 2015, determina o absorbtie in proportie de 70% a cresterii ratei. Acest exemplu scoate in evidenta si un posibil character temporar al acestei situatii, care valideaza tipurile de masuri deja luate de banci.

Astfel, asa cum arata si Guvernul Romaniei, libertatea comertului poate fi asigurata numai prin impunerea unui climat de disciplina economica la care toti participantii trebuie sa se conformeze. In jurisprudenta constitutionala s-a stabilit ca, in considerarea specificului economiei de piata, statul nu este detinatorul parghiilor economice, rolul sau fiind limitat la crearea cadrului general necesar pentru desfa -surarea activitatii agentilor economici. Or, prin astfel de initiative, agentii economici vor fi expusi unor imprevizibile dezechilibre de ordin financiar.

Potrivit dispozitiilor Codului Civil roman, in care se specifica ca imprumutul (de consumatie) este un contract prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte bunuri fungibile iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate de bunuri (art. 2158), iar in lipsa unei intelegeri contrare intre parti, imprumutatul este obligat sa restituie acelasi cantitate si calitate de bunuri, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora, iar cand obiectul imprumutului este o suma de bani, imprumutatul este obligat sa restituie suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia (art. 2164).

Va prezentam cateva completari legate de aplicarea principiului nominalismului prin intermediul unei decizii definitive a Curtii de Apel Bucuresti care respinge conversia la cursul istoric, avand ca argument tocmai acest principiu si care atesta motivarea Tribunalului Ialomita, sectia civila, in cadrul careia se specifica:

In ceea ce priveste capatul de cerere privind contestarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar si denominarea in moneda nationala a platilor cu consecinta inghetarii cursului de schimb CHF-RON la momentul semnarii conventiei, tribunalul il priveste ca nefondat pentru urmatoarele considerente. In speta suntem in situatia unui imprumut in franci elvetieni, imprumutatul primind o suma in aceasta valuta si fiind obligat sa o restituie in aceeasi valuta. Contractul de credit valutar contine asadar un element de risc valutar, insa aceasta nu il transforma automat intr-un contract abuziv. Dimpotriva, semnificativ este faptul ca atat Codul Civil din 1864 (art. 1578), cat si Codul Civil (art. 2164) consacra in material imprumutului principiul nominalismului, potrivit caruia imprumutatul trebuie sa inapoieze suma nominal primita, oricare ar fi variatia acesteia.

Prin urmare, principiul nominalismului este traditional in contractele de imprumut. In realitate, in cazul creditelor acordate in valuta, nu suntem in prezenta niciunei clauze abuzive, pentru ca nu banca a instituit printr-o clauza in contract regula nominalismului, ci insusi legiuitorul. Nu se poate abdica de la acest principiu, deoarece teoria clauzelor abuzive nu inseamna negarea unor principii sau a unei reguli traditionale de functionare unor institutii juridice. Chiar daca in contractul de credit sau in graficul de rambursare figureaza o asemenea clauza de risc valutar, aceasta nu este altceva decat reproducerea, preluarea principiului nominalismului consacrat in lege. De altfel, chiar Curtea Europeana de Justitie s-a pronuntat in sensul ca nu intra sub incidenta evaluarii caracterului abuziv decat clauzele din contractile incheiate cu consumatorii, iar nu si dispozitiile legale. Astfel, prin hotararea Curtii Europene de Justitie din 30 aprilie 2014, pronuntata in procedura C280/1, Barclays Bank contra Sara Sannchez Garcia, Alejandro Chacon Barrera, Curtea a retinut ca: “Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si principiile dreptului Uniunii referitoare la protectia consumatorilor si la echilibrul contractual trebuie interpretate in sensul ca sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege si norme administrative ale unui stat membru, precum cele in discutie in litigiul principal, in lipsa unei clauze contractuale de modificare a continutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.

Principiul nominalismului, potrivit caruia imprumutatul trebuie sa inapoieze suma nominal primita, oricare ar fi variatia acesteia, se aplica si in cazul tuturor creditelor acordate in valuta in Romania, puse la dispozitia clientilor in contul clientului in valuta respectiva, conform preve -derilor contractuale, indiferent daca ulterior, la dispozitia clientului, transferul bancar sau eliberarea de numerar s-au facut in alta valuta prin schimb valutar.

Comunitatea bancara din Romania solicit ca directivele europene si regulamentele sa fie transpuse in legislatia nationala conform preve -derilor aprobate de reglementatorii europeni si in spiritul gandit de emitenti. Doua initiative legis -lative de modificare a OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori fac obiectul discutiilor din Parlament si din spatial public, dar prevederile acestora contravin in parte dreptului comunitar, in speta Directivei europene 17/2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale. In momentul de fata, initiatorii pro -pun aprobarea a doua reglementari care contin anumite prevederi contrare directivei 17/2014, in conditiile in care in luna februarie 2015 ar trebui ca autoritatile responsabile cu transpunerea directivei sa prezinte un proiect de lege.

Legislatia europeana prin Directiva 17 din 4 februarie 2014, aflata in vigoare din martie 2014, are la baza o serie de principii clare de actiune. In ceea ce priveste propunerea de modificare a OUG 50/2010 privind rambursarea anticipata a creditului la cursul existent in luna acordarii creditului, Asociatia Romana a Bancilor consi -dera ca incalca prevederile Directivei europene 17/2014, precum si principiul neretroactivitatii legii civile, iar propunerea legislativa aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constitutia Romaniei. Pierderile pe care le-ar putea suferi sistemul bancar prin aplicarea unei legi contrare dreptului comunitar sunt de ordinul miliardelor de euro, iar rata capitalurilor proprii totale ar scadea cu aproximativ 6 puncte procentuale.

Propunerea legislativa contravine dispozi -tiilor comunitare din Directiva 17/2014, act co -mu nitar ce trebuie transpus in legislatia Statelor Membre nu mai tarziu de 21 martie 2016 in con -ditiile in care la articolul 23 din directiva, alinea -tul 3, se mentioneaza ca rata de schimb valutar la care consumatorul are dreptul de a converti creditul in alta moneda este aceea din ziua aplicarii conversiei si nu cea din momentul acordarii creditului. Tot la articolul 23, alineatul 5, se mentioneaza in mod explicit ca statele membre pot aduce modificari suplimentare privind creditele acordate in valuta atat timp cat aceste modificari nu se aplica cu efect retroactiv. Articolul 43 prevede ca “prezenta directiva nu se aplica contractelor de credit existente inainte de 21 martie 2016.”

Extinderea nerezonabila a sferei de aplicare a legislatiei europene induce un decalaj ingrijo -rator in ceea ce priveste practicile bancare fata de celelalte state europene unde autoritatile s-au limitat strict la prevederile directivelor si regula -mentelor aprobate de legislativul european, inclusiv la nivel de costuri suportate de sistemul bancar.

Impactul cuantificat de Banca Nationala a Romaniei generat de aplicarea celor doua initia -tive de modificare a OUG 50/2010 ar consta in pierderi estimate pentru perioada urmatoare de ordinul a miliardelor de euro, iar solvabilitatea sistemului ar scadea ingrijorator. Care este interesul autoritatilor de a reglementa contrar dreptului comunitar si de a produce pierderi sistemului bancar in conditiile in care economia Romaniei are nevoie de finantare pentru a mentine cresterea economica? Ar fi amenintata capacitatea institutiilor de credit de a mai acorda credite necesare dezvoltarii economice. Ar putea afecta perceptia asupra riscului de tara, costul de finantare al entitatilor private locale, cat si costul de finantare al statului in ansamblul sau.

Aplicarea unor solutii administrative, tuturor clientilor, ar impune infuzii de capital pentru asigurarea nivelului minim de solvabilitate unora dintre banci si ar afecta rata solvabilitatii pe ansamblul sectorului bancar. In contextul aprecierii francului elvetian, pentru a veni in intampinarea situatiei dificile cu care se confrunta unii dintre clientii lor, bancile au implementat masuri individuale si/sau la nivelul intregului portofoliu, diferentiate in functie de situatiile specifice legate de profilul clientului (nivelul veniturilor, comportamentul de plata etc.), particularitatile creditelor, expunerile diferite ale bancilor si incadrarea in indicatorii de prudentialitate ai bancilor. De aceea consideram inoportuna adoptarea unui singur curs pentru toti clientii si toate bancile, impunandu-se solutii diferentiate pentru fiecare caz si pentru fiecare banca in parte. In ceea ce priveste acceptarea de catre banci a unui curs apropiat de cel aferent lunii decembrie 2014, mentionam ca bancile au luat deja masuri individuale pentru perioade determinate, care au condus la absorbirea intr-o mare masura a cresterii ratelor clientilor dupa decizia Bancii Centrale a Elvetiei de a nu mai sustine un curs fix de 1.2 CHF/EUR. Printre aceste masuri concrete, reale si aplicate in prezent, mentionam:

• Mentinerea pentru o perioada a unui curs valutar fix favorabil clientilor (ex. 31 decem -brie 2014);
• Acordarea unui curs de schimb preferen -tial la plata ratelor;
• Reducerea       dobanzii prin aplicarea anticipata a unei valori a indicelui LIBOR, favorabila debitorilor (ex. s-a implementat valoarea LIBOR 3M valabila la 26.01.2015 cu o diferenta favorabila debitorului de peste 0.8 puncte procentuale);
• Reducerea       dobanzii prin diminuarea marjelor (ex. reducerea cu pana la 1.5% pe an a dobanzii pe o perioada de 90 zile);
• Reduceri sau eliminari de comisioane.

La acestea se adauga mecanismele clasice de rescadentare/restructurare. Astfel, exista o multitudine de masuri individuale specifice, care au efect similar cu cel de inghetare a cursului valutar si care creeaza in aceeasi masura beneficii debitorilor. Acest pachet de masuri implica suportarea de costuri de catre banci si se adreseaza tuturor clientilor bancilor cu credite in franci elvetieni.

Pentru a creste numarul debitorilor care pot beneficia de aceste avantaje, reiteram invitatia catre clienti de a se prezenta la banci in vederea accesarii masurilor care au fost facute publice de acestea prin comunicate de presa, postarea de anunturi pe site-urile bancilor si pagina de Internet Banking, campanii prin intermediul call center si prin reteaua de sucursale sau prin alte mijloace.

In completarea pachetului de masuri individuale aplicate de banci, vin si prevederile Ordonantei 46/2014, cu modificarile avute in vedere privind extinderea sferei de cuprindere a acesteia, care vizeaza flexibilizarea mecanis -mului de rescadentare si a duratei in raport cu capacitatea financiara a debitorilor, permitand o mai buna acoperire a grupurilor vulnerabile de cetateni cu credite la banci, solutie consistenta cu principiul impartirii poverii ajustarii (burden-sharing).