Recentul Acord Stand-By (ASB) dintre Romania si FMI este unul de tip preventiv, autoritatile romanesti solicitand asistenta si de la Uniunea Europeana (2 miliarde de Euro). In acelasi timp, 1 miliard de Euro este deja disponibil in cadrul unui imprumut de politici al Bancii Mondiale. Rasfoind dosarul in cauza (raportul echipei, scrisoare de intentie, memorandum tehnic etc.), intelegem ca respectivul ASB asigura “o ancora valoroasa de politici si ar sustine programul economic cuprinzator al Romaniei pentru perioada 2013-2015, ce vizeaza mentinerea unor politici macroeconomice solide si a stabilitatii sectorului financiar, precum si continuarea reformelor structurale menite sa sporeasca perspectivele de crestere”.

Rezultatele economice obtinute pana in luna septembrie a.c., fac posibila realizarea unei cresteri economice de circa 2,2% fata de 1,6%, cat s-a avut in vedere la elaborarea legii bugetului de stat si un PIB (in valoare nominala) de 625,6 miliarde lei, fata de 623,3 miliarde lei cat s-a estimat initial. De altfel, Executivul urmareste continuarea procesului de consolidare fiscala – in sistem ESA – de la 3% din PIB in 2012 la circa 2,6% in 2013. Evident, se pastreaza obiectivul de ajustare a deficitului pe termen mediu, prevazut de Tratatul Fiscal. Totusi, tinand seama ca in sectorul bugetar sunt ocupate undeva catre 1,2 milioane posturi, problema sustenabilitatii cheltuielilor salariale este una aparte. Tocmai de aceea, s-au avut in vedere mai multe aspecte legate de implementarea Legii Salarizarii Unitare. Aceasta implementare, ca atare, presupune incadrarea in limitele anvelopei bugetare existente – prin introducerea unei (noi) grile de salarizare. Drept urmare, Guvernul sustine ca “Ne angajam sa nu introducem un regim de stimulente la nici o agentie guvernamentala si vom amenda Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 74/2013 pentru a elimina stimulentele la ANAF”. Ca masura insotitoare, se da exemplul adoptarii Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 77/2013, care “vizeaza o reorientare a administratiei publice catre autoritatile locale”. Apoi se arata ca “se vor elabora planuri de personal pentru fiecare minister de linie in concordanta cu analizele functionale realizate de Banca Mondiala si cu strategiile ministerelor de linie ce au fost elaborate ulterior”. Deja anul acesta, personalul din sectorul public “fiind mult mai redus decat in trecut, autoritatile au inlocuit regula de angajare a unei singure persoane la 7 care parasesc sistemul cu o regula de 1 la 1, eliminand in acelasi timp posturile vacante”. Astfel, posturile din respectivul sector “sunt transferate dinspre nivelul central spre nivelul local, reducerea neta fiind in anul 2013 de 2000 de posturi”. Ministerul Finantelor Publice urmeaza sa isi elaboreze propriile planuri de personal, bazate pe eforturile de modernizare aflate in derulare la Trezorerie si ANAF. Accentul va fi pus pe elaborarea unei metodologii de determinare a nivelurilor de personal la administratiile sub-nationale, urmarindu-se asigurarea “unui echilibru intre responsabilitatile nivelului local si prudenta fiscala”. In privinta modificarii politicii de ocupare in sectorul public sau Legii Salarizarii Unitare, urmeaza consultari cu IFI (FMI, CE si Banca Mondiala), inainte de a demara vreo astfel de initiativa. Iar peste toate, lunar (la finele fiecarei luni), Ministerul Finantelor trebuie sa furnizeze anumite date si informatii catre FMI si CE. Respectivele rapoarte vor contine date privind numarul de angajati din sectorul public si stadiul implementarii Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 77/2013. Ceea ce trebuie sa se releve neaparat: numarul de posturi reduse in administratia centrala si cresterile de personal la nivelul autoritatilor locale.