Echipa SSIF Broker

Piata mondiala de capital – partea IV

Ultimii ani in care FED-ul american a inundat piata de capital din SUA cu peste 3000 de miliarde de dolari au reprezentat o perioada in care acesti bani erau practic gratis. Restul lumii nu a ramas indiferenta la aceasta situatie si a imprumutat dolari intr-un ritm din ce in ce mai ridicat. Drept urmare, dolarul s-a devalorizat iar sistemul de tranzactionare de tip carry trade a inregistrat un recul important. Aceasta evolutie era normala pana la urma, mare parte din acest sistem fiind reprezentata de tranzactia carry trade in care se utilizeaza dolarul american si yenul japonez.

Aceasta strategie functioneaza foarte bine atata vreme cat dolarul se mentine intr-un interval constant de variatie sau mai bine zis, nu se depreciaza foarte tare. Incepand din vara anului 2014, dolarul s-a apreciat constant iar aceasta crestere a readus in actualitate strategia carry trade preferata de investitori. Situatia actuala este una destul de neobisnuita de fapt, bursele crescand alaturi de dolar iar dobanzile la obligatiunile americane fiind in scadere. In plus, dobanzile la obligatiunile din zona euro aduc o dobanda chiar si mai scazuta decat cele americane, fapt foarte surprinzator in conditiile in care cele americane sunt considerate mai sigure.

Pentru a intelege exact de ce aceasta situatie este una cu impact pentru investitori, trebuie vazut cum functioneaza strategia carry trade pe perechea dolar-yen. In primul rand, relaxarea monetara din Japonia are scopul de a devaloriza yenul iar drept urmare vom avea un dolar mai puternic. Acest lucru va face ca investitorii sa imprumute yeni la o rata de dobanda extrem de scazuta, aproape zero. Yenii sunt apoi convertiti in dolari iar cu acestia se cumpara obligatiuni americane care ofera o dobanda mai mare decat costul imprumutului si astfel se obtine rentabilitate prin diferenta dintre cele doua rate de dobanda.

Profit aditional se realizeaza atunci cand dolarul creste accelerat iar pretul obligatiunilor americane se apreciaza asa cum se intampla in prezent. In plus, aceste tranzactii se realizeaza cu levier, de exemplu un levier de 100:1 insemnand ca o crestere de 1% a dolarului fata de yen dubleaza investitia. Avem asadar mai multi factori care pot aduce o rentabilitate semnificativa din aceasta strategie iar profitul obtinut este investit de multe ori in actiuni. Tinand cont ca nu demult am noi maxime istorice pentru indici, este evident ca strategia carry trade a revenit cu succes.

Aceasta strategie aduce beneficii inclusiv pentru tarile emergente deoarece se imprumuta dolari si yeni la dobanzi scazute si se investesc in obligatiunile acestor tari care au dobanzi mult mai ridicate. Problema este atunci cand aceste tari au dificultati in a plati dobanzile la obligatiunile emise, acest caz ducand la iesiri masive de bani iar o astfel de criza va fi resimtita in tot sistemul financiar mondial. Sunt destule voci care critica aceasta inginerie financiara insa pana la urma, investitorii nu au facut decat sa profite de cantitatea imensa de bani injectata in piete de marile banci centrale.

Intotdeauna posibilitatea de a face carry trade intre monedele tarilor din G10 si cele emergente a fost foarte atractiva iar volatilitatea ridicata nu a scazut interesul. Avand in vedere ca se pare ca FED-ul si Banca Angliei sunt in tabara majorarii ratei de referinta, acest interes va si mai mare in viitor. Nici macar posibilitatea aparitiei unei crize de genul celei declansate in 1998 de insolventa Rusiei nu are prea mare impact asupra investitorilor. Pana la urma, dorinta obtinerii unei rentabilitati cat mai mari este motorul care face banii sa circule si acest fapt nu se va schimba niciodata.

www.ssifbroker.ro