Lectii de initiere in piata de capital – Lectia 11
Echipa SSIF Broker
Politica monetara ca si instrument al cresterii economice-partea III
Pietele financiare au devenit in ultimii ani dependente de relaxarea monetara practicata de bancile central iar impactul eliminarii injectiei combinata cu majorarea ratei de politica monetara ar putea insemna sfarsitul trendului ascendent din prezent. Posibilul sfarsit al relaxarii monetare in SUA a generat déjà destula neliniste in piata si poate tocmai de aceea observam acum o decuplare a politicilor adoptate de marile banci centrale. Exista pericolul ca odata incheiat ciclul banilor usori, SUA sa intre intr-o stare de stagnare economica sau chiar mai rau, o noua recesiune. In acelasi timp, o stare prelungita de relaxare monetara ar putea sa afecteze fundamental bazele cresterii economice.
De fapt, ar fi posibila chiar o situatie asemanatoare cu deceniile pierdute ale Japoniei iar FED-ul trebuie sa evite cu orice pret acest scenariu. Daca ne referim la Japonia, tara asiatica a avut o crestere economica exponential dupa cel de-al doilea razboi mondial insa finalul anilor 80’ a adus spargerea bulelor de pe bursa si piata imobiliara. Pentru a contracara efectele unei evolutii economice care poate fi caracterizata in celmai bun caz ca si stagnare, banca central a ales sa injecteze mereu mai multi bani in economie. Problema a aparut insa cand Banca Japoniei a ales sa salveze bancile cu probleme, in loc sa lase pur si simplu ca sistemul bancar sa se curete de cele in dificultate.
Trebuie inteles faptul ca in Japonia, bancile reprezinta punctul central al sistemului financiar iar cu ajutorul autoritatilor, acestea au amanat recunoasterea dificultatilor in care se gaseau dupa spargerea bulelor imobliare si bursiere. Astfel, aceste banci si-au adancit problemele continuand sa imprumute debitorilor insolvabili insa acest lucru a limitat creditarea pentru dezvoltarea noilor afaceri. Cu timpul, banii au devenit blocati in sistem, viteza lor de circulatie reducandu-se si producand o spirala deflationista. Firmele au preferat astfel sa-si plateasca imprumuturile in loc sa faca investitii deoarece rentabilitatea acestora era negativa din cauza deflatiei.
Ca sa depaseasca aceasta perioada, Banca Japoniei a initiat mai multe programe de injectie de lichiditate si a redus la zero rata de politica monetara. Cu toate acestea, cresterea economica a fost anemica iar Japonia si-a pierdut competitivitatea pe piata mondiala. Din cauza acestui fapt, marile companii japoneze au concediat o importanta parte a salariatilor, inlocuindu-i cu angajati temporari, acestia reprezentand la ora actual peste o treime din forta de munca din Japonia. In plus, marirea masei monetare a contribuit la expansiunea fara precedent a datoriei publice, servisarea acestei datorii sufocand bugetul tarii.
Ceea ce s-a intamplat in Japonia reprezinta un exemplu elocvent al asa numitei capcane a lichiditatii. Acest fenomen se caracterizeaza prin aceea ca injectarea de bani in sistemul bancar nu poate micsora rata de politica monetara, aceasta fiind deja la zero. Atat imbatranirea populatiei cat si preferinta firmelor pentru rambursarea creditelor a dus la un grad inalt de economisire in Japonia, economiile crescand intr-un ritm mai mare decat masa monetara. Cu alte cuvinte, capcana lichiditatii apare atunci cand populatia si firmele stocheaza banii deoarece se asteapta ca preturile sa scada iar drept rezultat, marirea masei monetare este ineficienta.
Asadar, conform autoritatilor nipone, problema Japoniei este una a lipsei de incredere. Astfel, daca japonezii ar crede mai mult in perspectivele tarii lor, atunci ei ar consuma iar companiile ar putea investi si angaja mai mult. Pentru a restabili increderea erodata in cei douazeci de ani de deflatie, solutiile identificate au fost relaxarea monetara, relaxarea fiscal si reformele structurale. Ramane de vazut daca aceste masuri vor si functiona deoarece desi cunoaste cauza problemei, conducerea Japoniei este reticenta la implementarea politicilor nepopulare.
Leave a Reply