Gabriel Mursa – Presedinte Institutul Friedrich von Hayek Romania

 In ciuda faptului ca eforturile unora dintre truditorii sai sunt recompensate cu distinctia suprema la care poate spera un muritor – Premiul Nobel -, stiinta economica nu s-a bucurat niciodata de o reputatie grozava. Motivul principal al acestui tratament profund nedrept, care a culminat, la mijlocul secolului al XIX-lea, cu atasarea etichetei “dismal science”, pare sa tina de insusi obiectul ei de activitate – studiul modului in care sunt create si distribuite subzistentele. Singurul copil legitim al unui scotian burlac, economia s-a ocupat de un aspect al vietii umane considerat, de majoritatea intelectualilor, ca avand o importanta periferica, marginala, care nu merita vreo atentie speciala. Spre deosebire de filosoful macinat de problema “sensului vietii”, de fizicianul preocupat cu dilatarea sau compresia Universului, economistul, ni se spune, se ocupa de chestiuni frivole precum productia de castraveti; o fi el un soi de intelectual, dar nu poate spera la mai mult decat statutul de “filozof al lucrurilor pamantesti”. La aceasta stare de fapt, au contribuit enorm mai toate religiile, ce au vazut in bogatie o piedica in calea unei existente terestre virtuoase, deci, si a unei mantuiri rentabile, dar si autorul celui mai celebru proiect de exorcizare a raului mundan, Platon.