Gabriel Mursa – Presedinte Institutul Friedrich von Hayek Romania

 Cei ce au avut sansa sa parcurga macar una din cele trei carti ale lui Jesús Huerta de Soto traduse in limba romana stiu deja ca aparitia unei lucrari a profesorului spaniol reprezinta in sine un eveniment remarcabil. Observatia isi pastreaza valabilitatea si pentru cea de-a patra traducere, intitulata  Eseuri de economie politica.

In fapt, cartea de fata reprezinta o sinteza a celor mai importante articole publicate de autor de-a lungul timpului, pentru publicul spaniol, incluse in doua carti intitulate, initial, Estudios de economia politica si, apoi, Nuevos estudios de economia politica. In ciuda faptului ca se bazeaza pe articole sau eseuri scrise de-a lungul unei perioade relativ lungi, lucrarea are toate datele pentru a fi considerata un intreg bine slefuit si inchegat.

Intre copertile ei se regasesc marile teme ale operei lui Jesús Huerta de Soto. Prima dintre ele face referire la teoria austriaca a ciclului economic. Cititorul avizat stie ca evenimentele anilor 1930 ai secolului trecut au creat conditiile unei aprigi dezbateri in legatura cu originea crizelor economice. Scoala Austriaca de economie a propus o explicatie alternativa celei keynesiene, aratand ca interventia bancii centrale in activitatea economica genereaza o scadere artificiala a ratei dobanzii, cauza principala a boom-ului si a inevitabilei depresiuni economice. Conceputa de Mises si Hayek, teoria austriaca a ciclului economic este ranforsata prin cercetarile lui Huerta de Soto, schitate in doua capitole ale prezentei lucrari, articole ce vor reprezenta fundamentul remarcabilei carti, aparuta  tot la Editura Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Moneda, creditul bancar si ciclurile economice.

O preocupare majora a ganditorului spaniol, prezenta si in volumul de fata, tine de metoda in stiinta economica. Adept declarat al Scolii Austriece, autorul sustine ca, de fapt, fenomenele sociale pot fi explicate doar tinand cont de preferintele, conceptiile si alegerile subiective ale indivizilor. De aceea, stiintele sociale difera fundamental de cele naturale, care trateaza relatii fizice, relativ constante intre obiecte. Natura diferita a relatiilor analizate face ca economia sa trateze relatii caracterizate prin schimbare perpetua, iar fizica, spre exemplu, sa analizeze, mai degraba, situatii statice. Consecinta esentiala a acestei diferente este aceea ca fenomenele creatoare de bogatie nu pot fi reprezentate sau analizate sub forma unor “fotografii” ale ordinii sociale; in sistemul economic nu exista situatii de echilibru, ci o miscare continua. Fenomenele economice se manifesta sub forma unor procese in vesnica schimbare. Or, daca lucrurile stau asa, posibilitatile de masurare obiectiva se reduc dramatic. Una dintre concluziile majore ale demonstratiilor din prima parte a cartii este aceea ca analiza cantitativa ajuta in foarte mica masura stiinta economica deoarece acolo unde se manifesta actiunea umana, exista preferinte pur subiective, judecati de valoare ce scapa cuantificarii prin indici matematici sau marimi precise. In sistemul economic, indivizii actioneaza in baza unor seturi personale de preferinte si ierarhii de valori, seturi si ierarhii supuse modificarii neincetate. Caracterul subiectiv al datelor din sistemul economic si gradul ridicat de complexitate al ordinii rezultate face imposibila agregarea cunoasterii de timp si spatiu generata de inter-relatiile umane. Prin urmare, nu exista posibilitatea cuantificarii prin utilizarea asa-ziselor agregate propuse de macroeconomie.

Dupa cum bine se poate observa, abordarea lui Jesús Huerta de Soto se inscrie, o data in plus, in logica austriaca de analiza a fenomenelor sociale si, in consecinta, a celor economice. Ceea ce particularizeaza Scoala austriaca este faptul ca ea respinge curentul majoritar din stiinta economica, curent inspirat de neoclasicismul walrasian. Sub influenta Scolii politehnice franceze din secolul al XIX-lea, L. Walras pune bazele unei explicatii particulare a fenomenelor economice, optica ce ignora aproape complet actiunea umana subiectiva. Prin adoptarea metodelor specifice stiintelor fizice, parintele Scolii de la Lausanne isi propune sa imprime stiintei economice caracterul obiectiv al celor dintai. Scopul sau era evident: dorinta de a efectua masuratori si predictii precise, similare celor din astronomie, fizica sau chimie. Importarea opticii in termeni de echilibru, din domeniul stiintelor exacte, avea tocmai scopul de a hipersimplifica si masura cu mare acuratete. Analiza sistemului productiv prin intermediul asa-ziselor agregate macroeconomice, optica dominanta din stiinta economica a ultimei jumatati de veac, constituie rezultatul logic raspandirii gandirii walrasiene. Singurii adversari ai viziunii “scientiste” asupra fenomenelor economice se regasesc in interiorul Scolii austriece. Desigur, unul dintre contestatarii acestei viziuni obiectivist-reductioniste este profesorul Huerta de Soto. Concluzia unuia dintre cele mai extinse si interesante capitole ale cartii de fata este aceea ca economia este si trebuie sa ramana o stiinta  ce trateaza actiunile umane, preferintele subiective si relativ schimbatoare ale individului. Or, daca se pleaca de la o asemenea ipoteza, nu exista loc pentru “fundamente stabile”, agregari, masuratori precise, in afara oricaror interpretari personale. Daca elementul esential al sistemului economic este individul cu seturi personale de preferinte, nu exista loc pentru medii sau marimi statistice globale. In consecinta, abordarea logica a fenomenelor creatoare de bogatie trebuie sa fie una micro- si nu macro-economica.

Influentat decisiv de individualismul metodologic al lui Carl Menger, Huerta de Soto vede sistemul productiv ca pe un ansamblu urias de inter-actiuni umane, un sistem sofisticat, supus schimbarii perpetue, imposibil de reprezentat de o maniera simplificata si schematizata. Consecinta fundamentala a complexitatii si naturii subiective a actiunii umane este imposibilitatea de a formula previziuni de tip cantitativ. Numarul enorm al agentilor ce actioneaza pe baza unei cunoasteri personale, subiective, de timp si spatiu impiedica posibilitatea de a prezice cu acuratete evolutia ulterioara a evenimentelor. De aceea, stiinta economica poate recurge doar la predictii de tip calitativ. Aplicata teoriei ciclului economic, spre exemplu, aceasta conceptie ne ajuta sa intelegem ca reducerea artificiala a ratei dobanzii, prin interventia bancii centrale, va determina, mai intai, un boom nesanatos si, apoi, o inevitabila criza economica. Afirmand asa ceva, profesorul Huerta de Soto face o predictie de tip calitativ, fiind convins (din motivele expuse mai sus) ca nici amplitudinea boom-ului, nici intensitatea depresiunii nu pot fi determinate prin marimi matematice.

Evident, aria tematica abordata de autor este mult mai bogata. Ea include, printre altele, analize legate de sfera asigurarilor, pentru care a primit un prestigios premiu din mainile regelui Juan Carlos al Spaniei, o critica necrutatoare la adresa statului asistential si, nu in ultimul rand, mult discutata problema ecologica, toate filtrate prin sita fina a unei gandiri liberale profunde, consecvente si coerente. In fapt, constanta intregii sale opere il constituie sistemul de principii filozofice liberale caruia, in paginile prezentei lucrari, ii dedica trei dintre cele mai interesante capitole.

Aceastea sunt doar cateva dintre motivele pentru care orice intelectual ar trebui sa parcurga cu atentie Eseurile de economie politica ale economistului spaniol. Toate celelalte vor fi descoperite de cititor prin lectura efectiva a acestei pretioase lucrari.

Cartea poate fi achizitionata aici.