Iuliana TOMULEASA

 …aceasta este una din intrebarile prezente in mintea investitorilor, dar si a publicului larg in ultima perioada, pe fondul turbulentelor manifestate in mediul financiar international.

Unul din subiectele intens dezbatute este cel cu referire la soliditatea unui sistem bancar…

Dupa cum bine stim, printre cauzele principalele ce au concurat la declansarea crizei de care vorbim astazi, se regasesc cele referitoare la incapacitatea de a anticipa trendul economiei, de a evalua corect riscul asociat diferitelor tranzactii, de a reglementa si supraveghea o piata in continua miscare, insa si actiunile de evaziune fiscala si mentalitatea investitorilor au contribuit la amplificarea efectului de contagiune si a hazardului moral.

Raportandu-ne la sistemele bancare din Europa Centrala si de Est, putem constata ca au inregistrat o consolidare semnificativa in anii premergatori crizei, pe fondul procesului de armonizare a legislatiei nationale cu cea comunitara, dar si a reformelor demarate in acest context. In ultimul deceniu, sectoarele bancare, din cadrul tarilor analizate, au raportat o crestere extrem de rapida pe fondul liberalizarii pietelor financiare interne si a deschiderii conturilor de capital, care au antrenat o sporire semnificativa a numarului de banci straine. Procesul de consolidare in sectoarele bancare din Europa Centrala si de Sud a avut implicatii si asupra gradului de concentrare a pietei bancare. Din analiza dinamicii indicatorilor de concentrare si competitivitate se constata o scadere a acestora, care alaturi de cresterea ponderii bancilor cu capital majoritar strain pot fi percepute ca semne de crestere a competitiei bancare, in corelatie cu o diminuare a gradului de concentrare bancara (a se vedea fig.1). Cu privire gradul de concentrare in cadrul tarile luate in studiu, se remarca in medie o deccelerare a acestuia (exceptia Ungaria), pe fondul reformelor intiate in sectorul bancar, astfel pentru zona analizata gradul de concentrare bancara a scazut cu aproximativ 20,11% in 2010 comparativ cu anul 2001.

Fig. 1 Evolutia gradului de concentrara bancara,
pentru perioada 2001 – 2010 (%)
(Sursa: preluare si prelucrare proprie dupa Banca Mondiala)

Competitivitatea bancara, ce este analizata prin intermediul indicatorului Boone, a cunoscut in medie o revigorare, valorile diminuandu-se cu aproximativ 60,37%, ceea ce ne sugereaza o imbunatatire in comportamentul concurential. In anul 2010, competitivitatea bancara s-a deteriorat in special in cazul Letoniei pe fondul presiunilor din planul financiar international, acest sistem bancar fiind cel mai putin competitiv. In topul tarilor analizate se afla Bulgaria, unde nivelul de competitie este cel mai puternic (a se vedea tabelul nr.1).

Tab. Nr.1 Evolutia ritmului de crestere a indicatorului Boone,
pentru perioada 2001-2010
(Sursa: prelucrare proprie dupa Banca Mondiala)

Astfel, cu privire la analiza nivelul de adecvare a capitalului, respectiv a capitalului asociat activelor riscante, se remarca o tendinta descendenta a ritmului de crestere al acestora in perioada 2008-2011, in prezent situatia stabilizandu-se, desi este considerata a fi inca robusta (a se vedea fig. 2). In anul 2011, riscurile la adresa stabilitatii financiare au crescut considerabil in contextul agravarii crizei datoriilor suverane si intensificarii efectelor negative asupra sectorului bancar.

Fig. 2 Evolutia ratei de crestere a ratei de adecvare a
capitalului, pentru perioada 2008-2012
(Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale FMI si banci centrale)

Persistenta efectelor negative ale crizei financiare globale, aduce in actualitate necesitatea vitala de a mentine sistemele bancare suficient de solide pentru a face fata socurilor potentiale, astfel pentru evaluarea ex ante a necesitatii de capital suplimentar in conditiile ipotetice ale inrautatirii mediului economico-financiar, se apeleaza la testarea la stres a institutiilor de credit. Este iminenta mentiunea ca orizontul acestor teste se intinde pe o perioada de 2 ani. Rezultatele ne releva o capitalizare buna a sistemelor bancare, desi este imperios necesara o supraveghere continua si uniforma, in concordanta cu reglementarile in vigoare. De pilda, in cazul sectorului bancar romanesc trecerea la aplicarea IFRS in ianuarie 2012 a vizat introducerea unor filtre prudentiale, avand ca fundament tocmai nivelul adecvat de capitalizare si provizionare.

Pe fondul a recesiunii, a deprecierii monedei nationale, a diminuarii veniturilor s.a., s-a observat si o incapacitate de onorare in bune conditii a serviciului datoriei ceea ce a condus la o majorare a nivelului creditelor bancare neperformante, in topul tarilor analizate aflandu-se la nivelul anului 2012, trimestrul al III-lea, Lituania, Ungaria si Letonia. Astfel, translatarea prin contagiune a efectelor negative generate de criza financiara internationala ce a migrat spre o criza a datoriilor suverane, poate avea repercusiuni asupra procesului de convergenta reala si nominala, asupra soliditatii pietei bancare, in speta asupra calitatii activelor bancare (a se vedea fig. 3).

Fig. 3 Evolutia ritmului de crestere a creditelor bancare
neperformante, pentru perioada 2008-2012
(Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale FMI si banci centrale)

Urmatorul aspect abordat pentru conturarea unei imagini de ansamblu asupra sectoarelor bancare din tarile in curs de dezvoltare din UE, este referitor la studiul indicatorilor privind lichiditatea bancilor. Revirimentul indicatorilor mentionati poate fi observat in figura 4, astfel in anul 2012, ritmul de crestere cel mai accelerat al ratei lichiditatii fost identificat in cazul Letoniei. Ritmul mediu de crestere a ratei lichiditatii inregistrat de tarile luate in studiu, la nivelul anului 2012, in trimestrul al III-lea este de 27,94%, in scadere cu 4,55% fata de aceeasi perioada a anului precedent. Pozitia de lichiditate a bancilor comerciale este una corespunzatoare, ajustarea nivelului de dependenta de bancile mama realizandu-se de o maniera treptata si ordonata, principalele implicatii ale acestei evolutii reflectandu-se in evolutia viitoare a intermedierii financiare si a riscului de credit asociat.

Fig. 4 Evolutia ritmului de crestere al indicatorilor de
lichiditate, pentru perioada 2008-2012
(Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale FMI si banci centrale)

Cu privire la evolutia indicatorilor de profitabilitate si eficienta, ce sunt necesari pentru evaluarea de o maniera realistica a situatiei unei institutii, se poate vizualiza si din tabelul nr. 2, faptul ca dupa propagarea crizei financiare internationale, sistemul bancar din tarile analizate a inregistrat un trend descendent, indicatorii intrand intr-un teritoriu negativ in cazul unor tari, performantele fiind scazute in cazul tuturor operatiunilor realizate, indiferent de importanta acestora. Cea mai brusca prabusire a rezultatelor a avut loc in anul 2009, in cazul Letoniei si Lituaniei, situatia propagandu-se si in anul 2010 dar intr-un ritm mai scazut. In prezent nivelul acestor indicatori se mentine in medie la valori constante, insa in cazul Romaniei, rentabilitatea financiara a atins pragul negativ, cu raportare la rentabilitatea financiara, in trimestrul al III-lea 2012. Cele mai bune rezultate au fost identificate in cazul Letoniei, Cehiei si Poloniei.

Principalele motivatii pe care se fundamenteaza aceste rezultate sunt cele cu referire la majorarea nivelului provizioanelor de risc, ca urmare a unor cerinte mai stricte din partea autoritatilor monetare. Efectul de parghie in cazul tarilor studiate ne sugereaza ca s-au angajat resurse suplimentare de o maniera avantajoasa, astfel rentabilitatea economica este totusi superioara costului cu resursele noi.

Tab. Nr. 2 Evolutia indicatorilor de profitabilitate, in cadrul Europei Emergente, in perioada 2009-2012 (%)
(Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale FMI si banci centrale)

Confruntandu-se cu presiuni majore autoritatile monetare si guvernamentale au adoptat un set de masuri ce au urmarit evitarea unui colaps al sistemului financiar. Autoritatile guvernamentale au intervenit in plan european prin: garantiile guvernamentale pentru depozitele bancare, recapitalizarea, delimitarea asa numitelor “bad banks” si nationalizarea unor institutii de credit. Cu privire la autoritatile monetare se remarca atat masuri traditionale, insa si scheme complexe ce impuneau o transparenta sporita si o mai mare flexibilitate.

Datorita schimbarilor survenite in planul financiar, cu implicatii asupra dimensiunii riscurilor ce insotesc activitatea unei banci, a increderii indivizilor s-a evidentiat o translatie catre un nou model de business bancar, ce va aduce atingere in sens pozitiv soliditatii sistemului financiar.

Principalele provocari ce graviteaza in jurul sistemul bancar sunt cele referitoare la riscul de credit, la cel aferent reinnoirii finantarii externe a bancilor cu capital majoritar strain, impunandu-se trio-ul de transformari de natura economica, corporatista (modelul de afacere bancara) si cel privitor la iminenta unei culturi financiare adecvate.

Asadar, daca ar fi sa realizam o radiografie a anilor de criza, se poate observa cu usurinta o deteriorare a credibilitatii institutiilor de credit, care din dorinsa de a acumula castiguri rapide, si-au asumat riscuri excesive, nerespectand sub nici o forma principiul prudentei.

In ciuda pozitiilor adoptate de bancile centrale, ce au servit drept ancore de credibilitate si suport pentru implementarea masurilor de ajustare fiscala si monetara, in perioada ce urmeaza, cu raportare la situatia din cadrul tarilor PIIGS, respectiv Cipru, aceasta incredere in institutiile de credit va fi persecutata puternic, cu posibile implicatii asupra destabilizarii sistemului bancar, pe fondul amplificarii riscului de contagiune.

Restabilirea increderii in banci este vitala pentru derularea normala a fluxurilor de creditare, in speta pentru exercitarea functiei lor de baza, respectiv cea de intermediere financiara. Acest lucru este conditionat de revigorarea situatiei economico-financiare, de sustenabilitatea finatelor publice si de conceperea de noi strategii ce vor conduce la ameliorarea substantiala a transparentei si a comunicarii cu publicul.