Nicu SPRINCEAN – masterand Finance and Risk Management, FEAA, Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi

Vreau sa mentionez pentru inceput ca titlul articolului este un pleonasm: adevaratii capitalisti, i.e. cei care aloca intr-un mod eficient factorii de productie spre necesitatile cele mai acute ale societatii datorita spiritului si viziunii lor antreprenoriale, nu pot fi decat rationali; distinctia trebuie facuta intre pseudocapitalisti, i.e. cei care incearca sa castige anumite avantaje competitionale prin legaturile pe care le au cu statul si prin lobby-ul pe care il fac asupra guvernantilor (asa-zisii capitalisti de cumetrie, sau crony capitalists). Acestia, in opinia mea, nu pot fi decat irationali. Iar cel mai nesabuit lucru e ca anume adevaratii capitalisti sunt blamati de catre domnisorii si domnitele cu veleitati anarhiste, pentru matrapazlacurile facute de catre rent-seek-eri, transmitand mesaje anticapitaliste de pe iPhone-urile lor si folosind Facebook-ul pentru a organiza intalniri la care se scandeaza “Jos cu exploatatorii capitalisti!”.

Trebuie sa recunosc cu toata franchetea ca nu auzisem pana acum de Peter Schiff. Am avut ocazia sa il descoper in calitate de autor in cartea sa Minighid de mutari castigatoare in piata de capital. Cum sa-ti mentii portofoliul in crestere atunci cand piata creste, scade sau evolueaza lateral de la editura Publica. Acesta, intr-o maniera deloc calina si poate pentru unii apocaliptica, utilizand totodata un limbaj accesibil publicului larg, demonteaza argumentativ toate miturile ce invaluie sustenabilitatea si “inexpugnabilitatea” economiei americane, previzionand un viitor sumbru ce va afecta deopotriva toti americanii. In acest context, Schiff vine cu o serie de sugestii si sfaturi practice pentru toti cei ce vor sa isi mentina capitalul neafectat, in primul rand, din cauza erodarii inflatiei si deprecierii dolarului american in raport cu alte monede europene sau apartinand tarilor cu economii emergente.

Autorul are o viziune total diferita fata de cea mainstream asupra crizei economice declansate la finele anului 2008. Din punctual sau de vedere, Rezerva Federala (Fed), adica banca centrala a Statelor Unite, a fost arhitectul bulei speculative ce a dus la a doua cea mai severa piata-urs din istorie, dupa Marea Depresiune. Prin mentinerea unor rate ale dobanzii artificial scazute, sub rata naturala a dobanzii, stabilita pe piata libera, s-a incurajat consumul (prin indatorare) in detrimental economisirii (creditele de consum, de exemplu, erau sursa cheltuielilor populatiei generand cresterea economica nesustenabila prezentata in statisticile oficiale), iar multi antreprenori au fost dusi in eroare si au initiat numeroase investitii, insa pentru care nu existau suficiente resurse in economie: nu s-a creat o avutie reala (derivata din productia de bunuri si servicii), ci una monetara, obtinuta prin expansiunea creditului si prin tiparirea de bani. Iar o mare parte a acestor investitii s-au dovedit a fi eronate (malinvestitii) si au trebuit sa fie lichidate atunci cand preturile au scazut iar ratele dobanzii s-au ajustat si investitorii au devenit restantieri la plata creditelor.

Inflatia este un alt punct cheie abordat de catre autor. Potrivit acestuia, inflatia genereaza si nu este generata de preturi in crestere, impartasind astfel opinia economistilor mainline. Astfel, Schiff vede Fed-ul ca principalul declansator al fenomenului inflationist prin tiparirea de bani fiat “out of thin air” – extinderea ofertei de bani fara acoperire si fara valoare intrinseca – insa este minimizata prin diverse trucuri, cum ar fi raportarea inflatiei oficiale ca fiind Indicile Preturilor de Consum (CPI) sau a echivalentului sau pentru marfuri, Indicile Preturilor de Producator (PPI), formulele de calcul ale acestor indici fiind frecvent ajustate, in functie de obiectivele guvernamentale. Cum rata reala a inflatiei se poate doar aproxima si nu poate fi fidel cuantificata, modificarile preturilor nominale ar trebui sa fie comparate cu modificarile preturilor unor marfuri, cum ar fi aurul, care reuseste sa-si prezerve valoarea in timp, fiind un remediu de depozitare atunci cand puterea de cumparare a monedelor fiduciare scade virtiginos. Proprietatile apotropaice ale aurului in fata inflatiei au fost insa date uitarii dupa 1971 cand s-a suspendat convertibilitatea dolarului in aur, iar Rezerva Federala a fost descatusata de limitarea capacitatii de a tipari bani.

Cu aceste motivatii eshatologice – trendul general de scadere al dolarului in raport cu alte monede importante -, Peter Schiff vede salvarea investitionala in dezinvestirea dolarului SUA si investirea in marfuri (pietele de marfuri evolueaza contrar cu pietele financiare), metale pretioase (un portofoliu format intre 10 si 30% din active in investitii asociate cu aurul) si actiuni care platesc regulat dividende din tari straine unde bogatia creste, iar monedele se apreciaza fata de dolar. Principalele tari in care autorul ne recomanda sa investim sunt Australia, Singapore, Canada sau Elvetia, considerate stabile din punct de vedere economic, pe termen lung.

Cartea lui Peter Schiff, presedinte al Euro Pacific Capital, Inc., o societate de brokeraj si tranzactionare in nume propriu, ce a prezis inteparea bulei speculative de pe piata imobiliara si si-a ghidat astfel clientii catre alte investitii (pe buna dreptate, un profet renegat al crizei; Nourel Roubini, de pilda, este vazut ca adevaratul profet al crizei, insa acesta aduce pe tapet profetiile lui Marx despre autodistrugerea capitalismului si pune in carca pietei libere recurenta ciclurilor economice – este anodin sa ne mai intrebam de ce Roubini si-a castigat aceasta titulatura), ar trebui sa fie o lectura obligatorie atat pentru investitori, cat si pentru studentii care vor sa se desprinda de teoria economica mainstream predata in facultate (cea keynesista, “noua economie”, si neoclasica, in special, care nu de multe ori si-a aratat limitele si inconsistenta ideatica, insa continua sa fie larg acceptata in mediul academic si aplicata de catre guvernele din intreaga lume) si sa inteleaga, intr-un mod rational, mecanismele economice si strategiile investitionale care ii vor proteja de marasmul declansat si amplificat de catre guverne, cu ajutorul tiparnitelor.