Criza: timpul pentru o gandire economica pluralista?

Bogdan DIMA

Actuala perioada de turbulenta financiara, extinsa prin mecanisme specifice de contaminare, in planul economiei reale, a actionat ca un revelator pentru disfunctionalitatile structurale si institutionale ale pietelor financiare internationale. Dar, in acelasi timp, a atras atentia asupra limitelor capacitatii paradigmei neo-clasice de a explica mecanismele economice contemporane.

Modelul de homo economicus promovat de catre mainstream-ul actual porneste de la meta-ipoteza conform careia deciziile umane sunt “perfect rationale” si urmaresc maximizarea de o maniera sistematica a utilitatii individuale. Acest proces de cautare continua a optimalitatii decizionale da nastere celor mai bune decizii care permit pietelor sa atinga si sa mentina o stare de echilibru. Echilibru ce poate fi perturbat doar in urma unor socuri exogene. Socuri, reprezentate, de pilda, de catre interventiile regulatoare ale autoritatilor publice. Interventii care perturba mecanismul fin de auto-reglare si, in absenta carora, acestea s-ar caracteriza printr-o eficienta informationala maximala.

Or, ceea ce a evidentiat aceasta criza (ca si lectiile uitate si(re)descoperite ale celor dinaintea sa) este faptul ca rationalitatea umana este limitata; ca informatia care sta la baza fundamentarii deciziilor economice este imperfecta (asimetrica, costisitoare, neuniform distribuita si doar partial relevanta); ca algoritmii de colectare, prelucrare si utilizare a acestei informatii nu sunt ei insasi un glob magic de cristal; in fine, ca se pot manifesta variate tipuri de constrangeri “obiective” si “subiective” localizate in afara pietii care pot impiedica adoptarea unor decizii optimale. In fond, ca subiectii economici actioneaza intr-o lume complexa, fluida, in care maximizarea utilitatii este, in cel mai bun caz, un deziderat si nu o realitate cotidiana. Ca deciziile acestor subiecti sunt adoptate pe baza unor reguli “mixte” si ele reprezinta doar aproximari ale “celei mai bune solutii posibile”.

Astfel, dincolo de modelul schematic al unei “masini rationale” capabile sa adopte permanent decizii care conduc la atingerea unui optim in sens Pareto, este necesar sa vedem reteaua complexa a motivatiilor interconditionate social si nascute din sperante si temeri, din frica si lacomie, din nevoia de afirmare si din dorinta de supravietuire; din capacitatea de invatare si din uitare; din vise si dorinte neimplinite; din particularitatile “culturii organizationale” si din varietarea relatiilor interpersonale. O gama larga de motivatii care nu poate fi interpretat intr-o maniera simplista si uniforma.

Miza excede cu mult sfera interesului academic. In fond, din modul de intelegere al mecanismelor economice, decurge structurarea si implementarea politicilor economice cu fundamentarea profesionala si ideologica a acestora. Este astfel timpul ca economiei sa i se redea statutul de stiinta sociala axata pe intelegerea nevoilor umane fundamentale si cautarea cailor de satisfacere a acestora.

Diverse solutii alternative la predominanta economiei neoclasice exista. Fie ca este vorba de diversele versiuni ale neo-institutionalismului, de post-Keynesisms, de curentul Sraffian, de scoala austriaca, de bioeconomie sau de abordari cu o puternica atentie spre problematica ecologica, de economia feminista sau de cea evolutionista, de econofizica sau de de thermoeconomics, se poate identifica un spectru larg de cautari toate pornind de la postularea necesitatii abordarii unei viziuni pluraliste in gandirea economica. O astfel de “ajustare paradigmatica” trebuie sa se produca pentru ca teoria economica sa fie susceptibila sa furnizeze raspunsuri adecvate intr-un moment de inflexiune majora a ciclului istoric cand un nou model societal sta sa se nasca…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *