Marcus Victor Grant

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

O cercetare facuta in SUA indica faptul ca expresia cea mai folosita de cupluri pana se casatoresc este “te iubesc”. Dupa ce se casatoresc, expresia cea mai folosita este “unde-i telecomanda?”. Ti s-a intamplat vreodata sa ti se para absolut natural un lucru si sa consideri ca este al tau?
Ei bine, insemna ca te aflai in zona de confort, acolo unde nu ti se poate intampla nimic care sa te ajute sa te dezvolti. Am vesti proaste pentru tine… daca citesti acest articol si ai intentia sa te dezvolti, personal, sau profesional ai nevoie sa faci o schimbare radicala…
Ai nevoie sa iesi din zona de confort!

Ce iti aduce confortul, pana la urma?

A fost odata un batran (sau o batrana, daca preferi), care pe patul de moarte, le spune nepotilor: “Intotdeauna, in viata mea, au fost doi copii, care imi spuneau lucruri diferite. Unul imi spunea sa aleg calea cea sigura, calea care aducea gradul de confort pe care multi dintre noi si-l doresc. Celalalt copil ma indemna sa risc, sa face ceva nou, care imi putea schimba viata si o putea aduce la un nivel mult mai profund si valoros de experienta. De fiecare data, am cantarit cu atentie variantele si am mers pe calea cea sigura.

Astfel, am cunoscut o femeie minunata, pe bunica/bunicul voastra/vostru si am avut o viata plina de amintiri frumoase. DAR… nu am indraznit niciodata sa dea atentie acelui/acelei baietel/fetite din mine care dorea sa realizeze ceva neasteptat, ceva care sa depaseasca acea zona de siguranta cu care ma obisnuisem…

Si omul isi dadu duhul….

Vrei sa stii adevarul despre certitudine? Citeste aici!

Adevarul este ca in fiecare din noi se ascunde un baietel/o fetita care ne indeamna sa ne depasim limitele, dar parca e mai confortabil sa facem ceea ce ne consuma pe moment mai putine resurse… Dar aminteste-ti… preferi sa mananci un elefant dimineata sau seara, daca stii ca tot trebuie sa-l mananci?
Am intalnit, ideea ca iadul nu este pentru oamenii pe care Dumnezeu nu-i poate ierta, ci pentru oamenii care nu se pot ierta. Iadul e undeva, candva, unde si cand este prea tarziu pentru a mai face ceva. Nu stiu cat de corecta poate fi considerata ideea, dar mi s-a parut interesanta.
Unul dintre filmele care descrie excelent acest compromis si efectele lui asupra vietii oamenilor care aleg o existenta de inconveniente, este The Age of Innocence/Varsta inocentei (1993), regizat de Martin Scorsese. Drama personajelor este invaluita de fastul si compromisurile care le usuca sufletele, intr-o existenta care se consuma tot mai artificial, mistuindu-se prin regretele si constienta alegerilor care nu au fost luate. Iti recomand sa urmaresti acest film cu atentia acordata personajelor si detaliilor, care portretizeaza excelent ideea “could’ve, should’ve, woul’ve”.

Tu ce faci? Astepti metroul sau te lasi calcat de el?

La un moment dat, intr-o statie era o fetita mica. Pierduse metroul la mustata si a inceput sa planga intr-un colt. Un om o abordeaza, intreband-o de ce plange. Fetita raspunde ca trebuia neaparat sa fie in metrou.

– Cel care a plecat adineauri?

– Nu, cel de acum 5 minute.

– Pai, a mai trecut unul de atunci cand stai aici si plangi. Si daca ai sa continui, il vei pierde si pe urmatorul.
Oamenii se mai impiedica de adevar, dar cel mai adesea, ei se ridica si isi continua drumul!!!
Eram cu un prieten la metrou si era seara tarziu, nu credeam ca mai vine. La un moment dat, prietenul meu incepe sa se lamenteze: “N-o sa mai vina metroul, n-are rost, degeaba mai stam aici”, la care ii spun, cu inspiratie: “Pun pariu ca nu ai gandi asa daca ai fi legat de linia de tren. Cred ca ai tipa ca din gura de sarpe sa te dezlege cineva inainte sa vina metroul!”. Si prietenul meu si-a dat seama cat de confortabil era sa gandeasca negativ atata vreme cat nu alesese sa se implice activ in ceea ce credea.
La un moment dat, un trainer a intrebat la un curs: “Cati din voi ar fi dispusi sa atacati o persoana?”. Nici o mana nu se ridica. “Cati din voi ati fi dispusi sa atacati pe cineva daca viata voastra ar depinde de asta?”. Toate mainile se ridicara.

Daca pentru confortul unui moment in care ai certitudinea ca iti poti salva viata, ai puterea sa actionezi in directia si in sensul a ceea ce-ti doresti, de ce nu ai vrea sa folosesti aceasta putere pentru a-ti face viata mai minunata?

Oamenii cu stima de sine ridicata se simt provocati de noile experiente si cauta sa-si depaseasca limitele. De fiecare data cand exista posibilitatea de a se ridica la niste standarde imbunatatite, o folosesc ca pe un prilej de exprimare a propriei valori, comparandu-se cu sine.
Ce astepti? Iti creezi scuze?

Am o veste pentru tine: Exista doua tipuri de oameni.
1.    Cei care produc scuze. Oamenii care produc scuze nu produc rezultate.

2.    Cei care produc rezultate. Oamenii care produc rezultate nu produc scuze.

Tu in care categorie te afli?

E usor sa gasesti scuze. In caz ca nu te descurci in acest sens, te invit sa citesti lista “Pentru a fi mai creativ, astept…“

Care este groapa ta?

La un moment dat, era un om care, in fiecare zi, mergand spre serviciu, iesea din casa, inchidea usa dupa el, mergea catre poarta de iesire, pe drumul spre poarta este o groapa, omul nostru nu vede groapa, omul nostru pica in groapa. Intr-o buna zi, omul nostru porneste spre poarta sa iasa din casa spre serviciu. Pe drumul din fata lui este o groapa, omul nostru nu vede groapa, omul nostru pica in groapa. A doua zi, omul nostru porneste spre poarta sa iasa din casa spre serviciu, pe drumul din fata lui este o groapa… Intr-o buna zi, omul nostru porneste spre poarta sa iasa din casa spre serviciu. Pe drumul din fata lui este o groapa, omul nostru vede groapa, se opreste si exclama: “Uite! O groapa!” si o ocoleste…