Marius MITROFAN

Nu putine sint numele ce si-ar merita locul intr-un soi de top al marilor personalitati din istoria pietei libere si, evident, nu putine sint rindurile in care s-ar putea vorbi despre acesti pionieri ai prosperitatii. Totusi, va propun doar doua nume si, totodata, doua caractere pe care analistul Kenneth Fisher le-a inclus in cunoscutul lui top “100 de personalitati care au definit piata” sau, dupa traducerea exacta a titlului original “100 de minti care au facut piata”. De ce doar doua? Pentru ca ele, prin trasaturile lor dominante, reprezinta ceea ce a insemnat dintotdeauna success in business: orgoliu, noroc si PR.

John Law. Orgoliosul.

John Law

Daca ati auzit de sistemul bancar centralizat sau de “bula din Mississippi”, probabil ca numele lui Law nu va suna tocmai strain. John Law a fost un economist scotian caruia i se atribuie ideea geniala a primei banci centrale franceze si este cel care a adus Franta la prosperitate economica din pragul falimentului, dupa domnia opulenta a lui Ludovic al XVI-lea. Insa, Law nu a avut nici pe departe o viata mai cumpatata. Ii placeau jocurile de noroc, tinutele extravagante si femeile, de cele mai multe ori ale altora, si pentru care, nu o data, a fentat spinzuratoarea.

Din orgoliu a varsat singe in dueluri pentru femei. Si din orgoliu a ajuns sa-si puna in practica in Franta teoriile economice, teorii cu care fusese alungat din tara sa natala. Greseala fatala pentru cariera lui John Law a venit odata cu formarea Companiei Mississippi in 1717 cu care isi dorea sa exploateze resurse fabuloase de pe continentul american. Culcindu-se voit sub vraja zvonurilor despre bogatii de neimaginat, Law si-a supraapreciat valoarea companiei iar lumea a investit tot mai mult, cumparind actiuni chiar si de 40 de ori mai scumpe decit valoarea lor adevarata. Desi unii il atentionau  fata de iluziile pe care si le crease, Law s-a incapatinat si a preferat sa nu asculte. A cumparat dreptul de a bate moneda timp de noua ani si a ajuns sa detina monopolul asupra comertului extern francez. Oamenii il adorau si ii multumeau. Toata lumea era intr-un extaz al surplusului. Insa, cind realitatea a spart bula speculativa din Mississippi, John Law s-a vazut autorul unui dezastru economic.

Obligat sa paraseasca tara, nu s-a dat batut si a incercat un timp sa-si recistige fosta glorie prin jocurile de noroc din Venetia. Law era cunoscut pentru capacitatea sa de a calcula matematic fiecare joc de noroc, astfel incit sa cistige aproape de fiecare data. Totusi, orgoliul care-l facuse atit de cunoscut si de bogat i-a adus si un sfirsit bogat in ironie. Jocurile de noroc l-au lasat in cele din urma un om sarac si finalmente bolnav. Marele John Law a murit de o banala pneumonie.

Elias Jackson Baldwin. Norocosul.

Titlul i se trage din exploatarile miniere extraordinar de norocoase de care s-a bucurat in zona Californiei. De fapt, Baldwin a stiut unde

Lucky Baldwin

sa caute norocul si cum sa-l ademeneasca in asa fel incit sa ii surida ca apoi sa il exploateze in plin spirit capitalist de secolul XIX.

Venind in salbaticia vestului american atras de vise aurii, E. J. Baldwin, sau Lucky Baldwin cum l-au poreclit contemporanii sai, si-a inceput activitatea cumparind un hotel pe care l-a vindut dupa doar 30 zile cu un profit de 5.000 de dolari. Mai tirziu, acelasi Baldwin a ridicat o fabrica de caramizi prin care a vindut guvernului timp de patru ani caramizile pentru construirea fortaretei Alcatraz.

Insa, norocul adevarat, pentru care a devenit celebru, nu l-a gasit pe Baldwin decit atunci cind acesta si-a indreptat atentia catre minerit. Intrind in posesia a 2.000 de actiuni (care i-au fost platite de un datornic) la “Ophir Mine”, Baldwin nu s-a bucurat decit de o valoare extrem de mica pentru fiecare dintre acestea, adica nu mai mult de citiva centi. Nu dupa mult timp, cind a fost descoperit Filonul Comstock, un zacamint de argint, valoarea actiunilor lui Baldwin a saltat la citeva sute de dolari bucata.

Poate ca celalalt titlu pe care l-a mai purtat, acela de “afemeiat notoriu” , cum il numeste Kenneth Fisher, i se datoreaza tot acestui noroc pe care il purta, sau cel putin credea ca il poarta. A fost casatorit de patru ori, iar asta poate ca explica de ce, atunci cind a aflat ca i se spune “Norocosul”, el a fost de alta parere. Insa, orice ar fi vrut sa faca Baldwin la momentul respectiv ar fi fost inutil. Porecla a avut succes, iar Lucky Baldwin a devenit un mic star al mineritului, un veritabil Luceafar al orice voia el sa scoata din pamint. Remarcabil la Baldwin este ca a inteles rolul jucat de media in promovarea business-ului. Ca a facut-o pentru a se promova ca progresist sau pentru ca a fost logic din punct de vedere economic este irelevant, dar realitatea este ca Baldwin a angajat negri, chinezi si alti straini, ba chiar le-a platit biletele de tren pentru a ajunge in California sa lucreze in minele lui. E admirabil, intr-adevar, ca avut curaj dar si impresionant. Se pare ca norocul l-a pazit si de albii indignati.

In data de 2 iulie, 1896, Baldwin se afla in sala de judecata a tribunalului din San Francisco, acuzat fiind de seductie de Lillian Ashley. Acolo, Emma Ashley, sora lui Lillian, a tras cu pistolul spre acuzat, glontul trecind la milimetri de capul acestuia. Baldwin si-a reanalizat, cel mai probabil, pozitia fata de porecla sa.

Poate ca aceste doua personalitati nu par alegerea cea mai buna pentru a reprezenta istoria capitalismului. Dar nici nu trebuie sa o faca. Law si Baldwin sint doar doua exemple de combinatii inedite ale celor trei trasaturi care fac business-ul. Amindoi au fost orgoliosi si au muncit extraordinar de mult pentru autogratificarea pe care acest viciu o cere. Pina si Law s-a bucurat in felul lui de noroc, chiar daca asta a insemnat matematica. Dar cel mai important e ca amindoi au inteles ce inseamna reclama sau PR. Law a facut-o prin reputatie, Baldwin prin mijloacele presei vremurilor respective. Ambii s-au bucurat profesional si au suferit personal. Dar in lumea business-ului, numai amantele bocesc.