Mihaela IFRIM

Spirit erudit, patrunzator, critic, dar jovial, Murray Rothbard este unul dintre marii oameni de scoala ai secolului trecut, ale carui eforturile ample si fecunde s-au materializat in mii de pagini in care imbina cu iscusinta economia cu filosofia, istoria ideilor economice, revizionismul istoric, politica si dreptul.  Discipol al lui Ludwig von Mises, Murray Rothbard a fost, la randul sau, mentorul unei generatii de economisti care a crezut in adevarurile si valorile Scolii Austriece de Economie. Nume ca Joseph Salerno, Robert Higgs, Roger Garrison, Walter Block, Hans-Hermann Hoppe s.a. sunt strans legate de mostenirea rothbardiana, ce imbina viziunea virtuoasa a pietei libere cu anarhismul si filosofia libertariana a drepturilor naturale. Fondator al Center for Libertarian Studies, Journal of Libertarian Studies si Review of Austrian Economics, autor a numeroase si ample studii, printre care “Man, Economy, and State”, ‘Power and Market”, “The Ethics of Liberty”, ‘For a New Liberty”, “An Austrian Perspective on the History of Economic Thought”, “America’s Great Depression”, “Conceived in Liberty”, “What Has Government Done to Our Money?”, etc., numele lui Murray Rothbard este indisolubil legat de ideea de libertate, crez cardinal al intregii sale existente.

“Depresiunile economice. Cauzele si remediile acestora” este o mostra densa a viziunii autorului asupra fluctuatiilor ciclice. Crezand cu tarie in buna functionare a mecanismului pietei libere, Murray Rothbard indica statului ca fiind unicul vinovat pentru depresiunile economice, prin interventiile sale distorsionante, destructive. Intruziunea statului in procesele pietei libere, prin actiunea bancilor centrale, sustine procesul expansionist al creditarii, in absenta unor resurse reale in economie. Preferintele indivizilor pentru timp sunt astfel masluite, rezultand un proces investitional alungit, ce deformeaza structura de productie a economiei. Investitiile in industriile bunurilor de capital sunt preferate in defavoarea celor in industriile bunurilor de consum. Totusi, preferintele indivizilor sustin cererea pentru bunuri de consum, ceea ce face ca deciziile intreprinzatorilor, bazate pe falsele semnale transmise de rata artificial redusa a dobanzii, sa se dovedeasca eronate. Depresiunea economica este astfel indicata ca fiind procesul firesc prin care piata elimina excesele expansiunii, impunandu-si, in cele din urma, propriile reguli. Lucrurile par a fi destul de simple, pana aici. Expansiunea creditarii, orchestrata de autoritatile monetare, ofera semnale distorsionate agentilor economici care initiaza proiecte in absenta unor resurse reale, economisite. Expansiunea monetara nu este insa un fenomen singular, ci presupune o suita de actiuni concertate, intinse pe o perioada mai lunga de timp. Prinsi in mirajul ei, indivizii par a fi gasit unelte pentru ruperea lanturilor raritatii iar economia se comporta asemenea unui cal dopat ce obtine mai lesne performante, dar are nevoie de doze tot mai mari pentru a continua cursa. Amenintarea iminenta a inflatiei va curma, mai devreme sau mai tarziu, acest proces expansionist, relevand proiecte investitionale care, nesustinute de preferintelele consumatorilor, vor fi lichidate prin contractia economica. Problemele apar atunci cand autoritatile continua, cu incapatanare, sa propteasca o economie fundamentata pe pilonii iluzorii ai expansiunii monetare. In absenta interventiei, depresiunea ar fi un proces dureros, e drept, dar de scurta durata. Sustinerea guvernamentala a unor proiecte neviabile sau garantarea unor venituri minime sunt forme de imixtiune in mecanismele auto-reglatoare ale pietei, printre ale caror efecte se numara perpetuarea hazardului moral si intarzierea corectiilor firesti.

Pozitia lui Murray Rothbard este una fara echivoc: statul trebuie sa renunte la orice forma de interventie in economie, lasand pietei libere posibilitatea de a functiona dupa propriile reguli. Sfarsitul depresiunii si fundamentarea pe baze solide, sanatoase a economiei presupune adoptarea unei viziuni de tip “laissez-faire”, in contradictie evidenta cu popularele retete keynesiste. De altfel, “Depresiunile economice” constituie o pledoarie pentru teoria austriaca a ciclului economic, pe nedrept uitata sub avalansa ideilor interventionismului keynesist. Murray Rothbard nu se dezminte de optimismul sau proverbial, sperand in renasterea bunei teorii misesiene si in retragerea statului din sfera economiei.

Interesul crescut al tinerei generatii pentru ideile Scolii austriece ne face sa imbratisam optimismul lui Murray Rothbard privind redescoperirea teoriei ciclului economic, intr-un context in care reglementarea sufocanta si interventia statului in economie au devenit parti ale “normalitatii”. Substituirea libertatii pietei cu aroganta planul guvernamental si-a aratat de suficiente ori consecintele dezastruoase asupra economiei, motiv pentru care revenirea la vechile adevaruri este mai mult decat necesara. Salutam aparitia in limba romana a acestei excelente introduceri in teoria austriaca a ciclului economic, punandu-ne speranta in forta sa de a starni interesul cititorilor pentru descoperirea operei rothbardiene, o sursa inegalabila de inspiratie pentru toti cei care cred in virtutile libertatii.