Tag Archives: scoala austriaca

Pascal Salin, radicalul rational (II)

Gabriel MURSA – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

Un rol important in apropierea profesorului Salin de conceptiile monetare ale Scolii austriece l-a avut intalnirea cu Hayek si cu una dintre cele mai interesante carti scrise de acesta, Denationalizarea banilor. In fond, procesele spontane ale pietei sunt incompatibile cu existenta unui monopolist care furnizeaza un element esential al functionarii pietelor, moneda. Asadar, profesorul Salin aduce argumente solide in favoarea eliminarii monopolului etatic asupra banilor, plecand de la premisa conform careia cea mai buna metoda de alocare a resurselor rare dintr-o economie este concurenta. Insa, apropierea de Scoala austriaca nu l-a facut sa accepte toate ideile acesteia. Spre exemplu, el nu accepta conceptia larg impartasita printre “austrieci”, dupa care solutia de salvare a sistemului monetar implica revenirea la etalonul-aur. O alta diferenta provine din atitudinea sa fata de sistemul bancar cu rezerve fractionare.

Pascal Salin, radicalul rational (I)

Gabriel MURSA – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

Oricat de pesimisti am fi, noi, europenii, traim intr-o societate civilizata. Gandim, ne exprimam si circulam liber, dispunem de o prosperitate la care strabunicii nostri nici nu visau. Razboaiele au devenit tot mai rare, iar gandirea rudimentara, specifica societatii autarhice, care a stat la baza atator lucruri rele, de-a lungul celei mai mari parti ai istoriei umanitatii, pare sa se estompeze tot mai mult. Astazi, gandim, invatam, muncim, scriem carti sau facem afaceri intr-o societate deschisa. Principiul fundamental dupa care se ghideaza tipul de ordine sociala ai carei membri suntem este cel al libertatii individuale. Intr-o carte scrisa acum aproape doua veacuri, François Guizot, intelectual ilustru, prim-ministru al Frantei de la acea vreme, sustinea ca istoria “batranului continent” inseamna, de fapt, o aspiratie neostoita a omului catre civilizatie. Dupa spusele sale, unul din principiile fundamentale care au stat la baza disolutiei ordinii sociale primitive si care au permis avansul lent si fragil al umanitatii spre civilizatie a fost libertatea personala.

Oda libertatii

Gabriel MURSA – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

Daca ar fi sa alegem un singur ganditor dintre cei cau a avut un rol decisiv in evolutia liberalismului zilelor noastre acela ar trebui sa fie, fara urma de indoiala, Friedrich Hayek. Evident, sistemul de principii pe care s-a fondat lumea moderna datoreaza enorm unor intelectuali precum Ludwig von Mises sau Milton Friedman, care, in secolul al XX-lea, au rafinat si popularizat idei formulate de ganditorii Scolii de la Salamanca, de David Hume, Adam Smith sau Carl Menger. Insa, niciunul dintre acesti savanti nu a reusit sa faca o descriere atat de cuprinzatoare a societatii libere asa cum a facut detinatorul Premiului Nobel pentru economie din anul 1974. Ludwig von Mises a scris Human Action, probabil, cel mai bun tratat de economie aparut vreodata si a fost mentorul a generatii intregi de intelectuali reuniti sub umbrela Scolii Austriece, fiind, in mare masura, insusi descoperitorul lui Hayek. Milton Friedman, cel mai influent economist liberal al secolului trecut, atat in cercurile politice, cat si in randurile oamenilor obisnuiti, are meritul de a fi putut explica pe intelesul tuturor virtutile intrinseci ale lumii libere, in special prin doua carti ce ar trebui sa reprezinte lectura obligatorie pentru orice ins interesat de fenomenele sociale: Capitalism and liberty si Free to choose. Cu toate acestea, cele mai mari servicii aduse liberalismului contemporan vin dinspre Friedrich August von Hayek.

Depresiunile economice…

Zemanta Related Posts ThumbnailMihaela IFRIM

Spirit erudit, patrunzator, critic, dar jovial, Murray Rothbard este unul dintre marii oameni de scoala ai secolului trecut, ale carui eforturile ample si fecunde s-au materializat in mii de pagini in care imbina cu iscusinta economia cu filosofia, istoria ideilor economice, revizionismul istoric, politica si dreptul.  Discipol al lui Ludwig von Mises, Murray Rothbard a fost, la randul sau, mentorul unei generatii de economisti care a crezut in adevarurile si valorile Scolii Austriece de Economie. Nume ca Joseph Salerno, Robert Higgs, Roger Garrison, Walter Block, Hans-Hermann Hoppe s.a. sunt strans legate de mostenirea rothbardiana, ce imbina viziunea virtuoasa a pietei libere cu anarhismul si filosofia libertariana a drepturilor naturale. Fondator al Center for Libertarian Studies, Journal of Libertarian Studies si Review of Austrian Economics, autor a numeroase si ample studii, printre care “Man, Economy, and State”, ‘Power and Market”, “The Ethics of Liberty”, ‘For a New Liberty”, “An Austrian Perspective on the History of Economic Thought”, “America’s Great Depression”, “Conceived in Liberty”, “What Has Government Done to Our Money?”, etc., numele lui Murray Rothbard este indisolubil legat de ideea de libertate, crez cardinal al intregii sale existente.

Deflatie si libertate

Zemanta Related Posts ThumbnailMihaela IFRIM

Deflatia este un subiect caruia i s-a alocat incomparabil mai putin spatiu de discutie fata de fenomenul monetar inrudit, inflatia. Din aceasta perspectiva, o lucrare aparuta sub numele “Deflatie si libertate” este mai mult decat binevenita. In plus, alaturarea in titlu a doua cuvinte care, la prima vedere, par sa nu aiba nicio legatura, suscita interesul pentru deslusirea, din parcurgerea cartii, a explicatiilor oferite de autor, reprezentant de marca al Scolii Austriece de Economie, Guido Hulsmann.

Euro-scepticism

Gabriel MURSA, Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

 Dupa experienta terifianta a celui de-al Doilea Razboi Mondial, ideea crearii unei Europe unite s-a bucurat de un larg sprijin popular. Proiectul politic al unificarii tarilor de pe “batranul continent” a primit confirmarea omului de rand deoarece liderii politici au stiut sa-si justifice demersul recurgand la ajutorul intelectualilor, care, in dorinta lor de a se simti utili, au conceput teorii favorabile procesului de integrare. Mai mult decat atat, optimismul excesiv al truditorilor mintii a generat un consens cvasi-unanim in ceea ce priveste mijloacele folosite pentru transpunerea in practica a idealurilor pan-europenismului. In consecinta, literatura de specialitate aparuta in ultimele decenii evidentiaza cu voiosie doar beneficiile integrarii, tratand cu o superficialitate suspecta posibilele sale efecte negative.