Comunicat Asociatia Romana a Bancilor si Consiliul Patronatelor Bancare din Romania

Comunitatea bancara solicita Parlamentului Romaniei asigurarea unui dialog real si constructiv in vederea aducerii Legii la o forma care sa corespunda cadrului legislativ existent, recomandarilor Administratiei Prezidentiale cuprinse in cererea de reexaminare, avizului Bancii Centrale Europene si a pozitiei exprimata de Comisia Europeana.

De asemenea, comunitatea bancara din Romania considera ca se impune devansarea termenului de intrare in vigoare a Legii 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice. Avantajul major al legii privind procedura insolventei persoanelor fizice fata de legea privind darea in plata este ca dupa insolventa debitorul persoana fizica de buna credinta poate ramane in posesia bunului imobil care este adus in garantie, pe cand darea in plata inseamna pierderea locuintei de familie/ terenului.

Scrisoarea comuna ARB – CPBR privind Legea darii in plata

De la:                    Asociatia Romana a Bancilor

Consiliul Patronatelor Bancare din Romania

 

Catre:                   PARLAMENTUL ROMANIEI – SENAT

Domnului Calin Anton Popescu-Tariceanu, Presedinte al Senatului

 

Domnului Arcas I. Viorel, Presedinte al Comisiei pentru buget, finante, activitate bancara si piata de capital

 

Domnului Boboc Catalin, Presedinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari

 

Domnului Tapu Nazare-Eugen, Presedinte al Comisiei economice, industrii si servicii

 

Doamnei Biró Rozalia-Ibolya, Presedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte si minoritati

 

Stimata Doamna,

 

Stimati Domni,

 

 

Referitor la Proiectul de Lege privind darea in plata, inregistrata sub numarul nr. L450/2015 (“Legea”), supunem atentiei Dumneavoastra urmatoarele aspecte.

 

Avand in vedere faptul ca la data de 18 decembrie 2015, Legea a fost retrimisa de catre Presedintele Romaniei spre reexaminare in Parlament, comunitatea bancara din Romania isi manifesta disponibilitatea de a colabora in vederea aducerii Legii la o forma care sa corespunda cadrului legislativ existent, recomandarilor Administratiei Prezidentiale cuprinse in cererea de reexaminare, avizului Bancii Centrale Europene (documentul emis in data de 18 decembrie 2015 este anexat) si a pozitiei exprimata recent de Comisia Europeana.

In opinia noastra, pentru a raspunde scopului declarat al acestei Legi dar si in vederea identificarii de solutii echilibrate si viabile consideram ca este necesar un dialog la nivel de experti din toate domeniile ce pot fi afectate de efectele acestei Legi, inclusiv cu participarea reprezentatilor asociatiilor de consumatori.

 

In aceste conditii, raman in continuare de actualitate si de solutionat toate aspectele care au condus la trimiterea spre reexaminare in Parlament a Legii, inclusiv aspectele sesizate de catre comunitatea bancara in numeroasele sale demersuri. Reiteram pe aceasta cale pozitia exprimata anterior de comunitatea bancara in sensul necesitatii (i) asigurarii stabilitatii si predictibilitatii cadrului legislativ si a raporturilor de creditare, evitarea hazardului moral, precum si a consecintelor negative ce pot fi generate de o astfel de initiativa legislativa atat pentru consumatori, sistemul bancar, cat si pentru economie in general dar si a (ii) corelarii Legii cu prevederile Constitutiei Romaniei, ale Codului Civil, ale Codului de Procedura Civila, ale Legii nr. 151/2015 privind procedura insolventei  persoanelor  fizice dar si ale Directivei UE 17/2014.

 

Astfel, luand in considerare cerintele esentiale cuprinse in cererea Presedintelui Romaniei de reexaminare a Legii propunem si expunem urmatoarele:

  1. Introducerea unor conditii obiective pentru aplicarea Legii

Conform cererii de reexaminare:

  1. Legea ar trebui sa reglementeze raporturile contractuale dintre debitorii aflati in imposibilitatea de a-si achita creditele ipotecare pentru achizitionarea de locuinte si creditorii acestora pentru a raspunde unei problematici cu profunde conotatii sociale dar si pentru a asigura o predictibilitatea si o securitate juridica pentru cei vizati de o astfel de initiativa legislativa,
  2. Legea, in forma ei initiala, stabileste conditiile in care opereaza darea in plata fara a fi avuta in vedere vreo conditie obiectiva ce ar putea sa justifice aplicarea unei astfel de masuri,
  3. Lipsa unor conditii obiective conduce la aplicabilitatea darii in plata pentru orice persoana, “indiferent de venituri si indiferent daca rambursarea creditului ii creeaza dificultati sau nu, oricarui tip de imobil dobandit prin credit ipotecar, fie ca e vorba de unul cu destinatie de locuinta sau nu si independent de situatia locativa a debitorului, indiferent daca locuieste efectiv in imobilul ipotecat sau nu, fie ca detine sau nu alte solutii locative.”

Prin urmare, din perspectiva ordinii juridice interne, in opinia noastra, trebuie identificate si introduse conditiile obiective aplicabile doar debitorului – subiect protejat de lege pentru ca efectul legii sa nu fie extins la orice debitor (inclusiv debitori perfect solvabili si bun-platnici), caz in care ar opera o veritabila modificare a continutului juridic al contractului de credit ipotecar, care se transforma intr-un contract cu obligatie alternativa, respectiv plata creditului sau predarea bunului imobil, complet independent de capacitatea de rambursare a creditului sau de existenta unui incident de plata in privinta debitorului.

O asemenea modificare ar fi echivalenta cu o vanzare fortata a imobilului catre banca de catre debitor interzisa conform  OG 99/2000 in raportul consumator-agent economic, si care trebuie interzisa si in raportul agent economic-consumator in baza principiului egalitatii de tratament juridic, al egalitatii in fata legii, al egalitatii de arme, dar si al principiului echilibrului contractual. In redactarea actuala, Legea nu reglementeaza de fapt o datio in solutum ci chiar un solutio alternativ platii creditului, respectiv creditul va putea fi platit in doua modalitati: plata principalului si a accesoriilor sau predarea bunului ipotecat. Aceasta independent daca acest credit este sau nu neperformant, daca debitorul este sau nu (in)solvabil, si intotdeauna in mod obligatoriu pentru banca. Adica in orice circumstanta.

 

Cu siguranta acest aspect trebuie corectat la nivelul Legii, mai ales ca din expunerea de motive rezulta clar ca nu aceasta a fost nici intentia initiatorilor – Legea ar trebui sa se aplice debitorilor persoane fizice care “nu dispun de mijloacele necesare achitarii creditului”, in conditiile in care intervine “o criza a contractului”, “un caz de supraindatorare, imposibilitate de plata, astfel cum este definit in art. 1634 Cod civil”. Ca atare, apare vadit ca atat Presedintele Romaniei, cat si initiatorii Legii (precum si Banca Centrala Europeana) sunt in acord ca Legea ar trebui sa se aplice doar celor care nu au capacitatea de plata a creditului si sunt dispusi sa renunte la bunul imobil ipotecat.

Credem ca aceasta este esenta Cererii de reexaminare, anume de a stabili conditii obiective pentru a obliga banca la preluarea bunului prin darea in plata.

Aceste conditii obiective, conform cererii Presedintelui Romaniei de reexaminare vor trebui sa includa:

  • situatia debitorului – patrimoniu, grad de indatorare, absenta mijloacelor financiare, etc.;
  • bunul preluat – destinatia, posibilitatea valorificarii acestuia; si
  • situatia altor creditori – alte credite de consum, ipotecare, alte datorii.

 

  1. Corelarea Legii cu cadrul legislativ existent

 

In acord cu textul cererii de reexaminare, in scopul evitarii generarii de dificultati in aplicare si o practica judiciara neunitara, propunem corelarea textului Legii cu cadrul legislativ existent (ex. Codul Civil, Codul de Procedura Civila etc.) astfel incat sa rezulte fara echivoc drepturile si obligatiile partilor (ex. raspunderea pentru vicii, evictiune, starea imobilului, alte sarcini ce greveaza imobilul sau obligatii ale proprietarului care pot afecta imobilul etc.) precum si aspectele procedurale incidente (ex. competenta instantelor de judecata, termenele procedurale, procedura de judecata si cea de solutionare a cailor de atac etc.).

 

Legea nu se coreleaza nici cu prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice care reglementeaza procedura aplicabila debitorului aflat in imposibilitate de a-si achita datoriile. Conform motivarii cererii de reexaminare, “Legea privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite nu se coreleaza nici cu prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolventei  persoanelor  fizice,  care  reglementeaza procedura aplicabila debitorului  aflat in imposibilitate de a-si achita datoriile si acordul expres al creditorului la darea in plata. In conceptia acestei ultime legi mentionate, liberarea de datorii nu poate fi posibila decat in conditiile stabilirii starii de insolventa a persoanei fizice. Insa, prin legea transmisa la promulgare, debitorul care nu mai doreste sa isi execute obligatiile contractuale este incurajat sa recurga la darea in plata, stergerea de datorie neavand efecte similare celor ale Legii nr. 151/2015.”

 

Conform studiului publicat de London Economics[1], Spania este singura jurisdictie din Europa care are reglementate un mecanism de datio in solutum in paralel cu o procedura de insolventa a persoanelor fizice. Paralelismul de reglementare provoaca o serie de complexitati juridice majore, in special in cazul concursului intre creditori (a se vedea comentariile de la punctul 3 de mai jos). In Spania insa, cadrul de aplicare al datio in solutum este foarte restrans. Conditia cu privire la debitor pentru dare in plata este  extrem de stricta, respectiv ca intreaga familie a debitorului (si a co-debitorilor) sa nu aiba venituri (deci, cazuri sociale foarte grave), insusi cadrul de aplicare este eminamente voluntar pentru banci, iar imobilul in cauza are destinatia de locuinta.

In contextul adoptarii recente a unei legislatii speciale de protectie a persoanelor fizice – i.e. Legea 151/2015 privind insolventa persoanelor fizice, este imperativ necesara atat corelarea din punct de vedere substantial a sferei de aplicare a celor doua acte normative, cat si o corelare la nivel de procedura iar amendamentele comunitatii bancare vizeaza o astfel de corelare.

 

  1. Asigurarea nediscriminarii creditorilor ipotecari in raport cu creditorii chirografari si asigurarea eficacitatii efectelor legislatiei din perspectiva protectiei consumatorului

De asemenea, in cererea de reexaminare se mentioneaza faptul ca “este de subliniat si faptul ca, in urma stingerii creantei ca urmare a darii in plata, prin aceasta procedura creditorul ipotecar diligent, care si-a constituit o garantie, dobandeste o situatie juridica inferioara altor creditori (creditori chirografari), care, desi nu au o garantie, pot urmari bunurile mobile si imobile prezente si viitoare ale debitorilor pana la satisfacerea intregii creante“.

Pentru un tratament echitabil ar creditorilor (ipotecari si chirografari) in toate situatiile cu multitudine de creditori este necesar ca urmarirea bunurilor debitorului sa fie realizata in mod coordonat, in cadrul procedurii concursuale a insolventei in reglementarea Legii 151/2015 care reglementeaza mecanisme de reorganizare, lichidare si prioritate la plata menite a aplica un tratament echitabil.

Ca un exemplu de lucru, putem avea in vedere situatia vadit inechitabila atat pentru creditorul ipotecar cat si pentru debitor in care debitorul respectiv are un credit de nevoi personale extrem de oneros (inclusiv carduri de credit) si un credit ipotecar avantajos, precum si obligatii fiscale si fata de furnizorii de utilitati pe care nu le poate achita. Solutia pe care Legea o propune unei persoane intr-o asemenea situatie este sa isi dea in plata locuinta. Este foarte posibil ca acea persoana sa fie impinsa la o asemenea solutie nu din cauza creditului ipotecar ci tocmai de celelalte obligatii care raman neatinse. Persoana ramane astfel fara casa, creditul de nevoie personale si celelalte sarcini chirografare sunt in continuare protejate (debitorul ramane urmarit pentru acestea cu toate bunurile sale prezente si viitoare) in timp ce creditorul ipotecar este sanctionat.

Orice derogare de la procedura insolventei prin instituirea unei mecanism de dare in plata discretionar pentru debitor in cazurile cu creditori multipli ar crea disproportii grave si poate avea de multe ori efectul opus celui declarat ca scop al masurii e.g. in situatia in care un debitor a contractat un credit garantat cu ipoteca imobiliara si un credit de nevoi personale negarantat; in acest caz, daca debitorul alege alternativa darii in plata cu privire la creditul garantat cu ipoteca, cel de-al doilea creditor care a fost mai putin diligent (dar a reflectat riscul neplatii in costurile creditului) ar fi automat avantajat.

Activitatile comerciale se pot consolida numai acolo unde agentilor economici le este asigurata securitatea juridica. In aceasta categorie este inclusa si protectia increderii agentilor economici in existenta raporturilor contractuale. In alte cuvinte, daca prin masuri neproportionale de implementare a legislatiei europene (sau masuri rezultante ale unei initiative legislative din sfera de autonomie procedurala a Statelor Membre) s-ar crea o stare de insecuritate contractuala si juridica, protectia urmarita s-ar transforma in protectie deturnata/falsa. Astfel de potentiale tratamente inechitabile au fost avute in vedere prin reglementarea legii insolventei persoanelor fizice.

Afectarea garantiilor de stat pentru contractele comerciale incheiate pe teritoriul sau nu este in beneficiul nici al profesionistilor si nici al consumatorilor cata vreme ordinea juridica si ordinea economica mai ales sunt fundamentate pe increderea reciproca a partilor in contract si mai ales pe increderea lor in contract.

Legea nu poate incuraja asemenea situatii si ca atare nu poate fi compatibila decat cu scenarii in care masura darii in plata reprezinta o solutie reala. Altminteri, procedura corecta de urmat, in caz de concurs de creditori, nu poate fi  decat aceea a insolventei, in care toate aspectele de concurs de urmarire intre creditori sunt reglementate detaliat.

 

  1. Neretroactivitatea dispozitiilor Legii

Astfel, in orice circumstanta, dispozitiile Legii ar trebui sa se aplice numai pentru viitor. Propunem precizarea clara a acestui aspect in cadrul Legii.

Au fost furnizate multiple argumente pentru care Legea nu ar trebui sa retroactiveze (inclusiv din considerente de ordin constitutional, de drept european, etc.) pe care nu le mai reluam in cuprinsul acestui document.

In plus, asa cum este mentionat chiar in textul cererii de reexaminare, prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil si ale  Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil nu se aplica contractelor de credit incheiate potrivit vechiului Cod Civil.

Imperativul acestei clarificari este argumentat si de Banca Centrala Europeana conform opiniei emise pe data de 18 decembrie 2015, care statueaza ca introducerea unei astfel de masuri cu efect retroactiv atrage subminarea principiului stabilitatii raporturilor juridice si incalca principiul asteptarilor legitime ale subiectilor de drept, cu consecinte grave la nivelul functionarii si viabilitatii institutiilor de credit putand avea un efect de domino la nivel macroeconomic.

 

  1. Clarificarea procedurilor in instanta de judecata

In linie cu Cererea de reexaminare, este imperativ necesara clarificarea modalitatilor de recurs la instantele de judecata, inclusiv:

  1. eliminarea contestatiei prevazute de art. 7 din Lege pe care o consideram redundanta si care nu poate avea decat efectul tergiversarii si al grevarii instantelor de judecata, efect nedorit nici de creditori, nici de debitori si care poate conduce la emiterea de hotarari contradictorii; si
  2. clarificarea actiunii debitorului conform art. 8 din Lege in sensul unei veritabile actiuni in realizare a dreptului, aspect de dorit atat de debitor, cat si de creditor in vederea clarificarii indeplinirii conditiilor pentru darea in plata si realizarea efectiva a actiunii in realizare.

Pe scurt, propunerile noastre de mai sus urmaresc stabilirea unui cadru procedural clar si operativ prin care debitorul sa isi realizeze drepturile si creditorul sa aiba o situatie juridica clara.

 

  1. Eliminarea de la aplicabilitatea Legii a creditelor acordate in cadrul Programului Prima Casa

 

In acest sens, Legea nu se coreleaza cu dispozitiile O.U.G. 60/2009 privind unele masuri in vederea implementarii programului Prima Casa, respectiv, datorita faptului ca dispozitiile Legii nu contin referiri la normele programului Prima Casa, nu este clar daca acestea sunt implicit abrogate sau sunt mentinute avand in vedere caracterul lor special.

 

Prin urmare, avand in vedere natura acestui program si garantiile oferite de stat in cadrul lui, propunerea noastra este de a excepta acest program de la aplicabilitatea Legii.

 

  1. Aspecte de tehnica legislativa

 

Conform cererii de reexaminare, in scopul asigurarii unitatii terminologice si a claritatii textului, se impune amendarea Legii astfel sa rezulte cu claritate obiectul si cadrul de aplicabilitate. In acest sens, propunerea comunitatii bancare este amendarea textului Legii astfel incat sa rezulte cu claritate faptul ca Legea este menita sa se aplice contractelor de credit incheiate de catre consumatori avand ca obiect contractarea unui credit de investitii imobiliare garantat cu ipoteca imobiliara asupra imobilului achizitionat.

 

In aceeasi idee, a necesitatii respectarii normelor de tehnica legislativa si avand in vedere consecintele aplicarii Legii, inclusiv din perspectiva instantelor de judecata si a fezabilitatii respectarii termenelor scurte de judecata stabilite de Lege, semnalam ca se impune consultarea Consiliului Superior al Magistraturii, precum si a Guvernului in vederea formularii de catre acesta a unui punct de vedere din perspectiva implicatiilor economice si bugetare ale Legii.

 

  1. Respectarea cerintelor de drept european cu privire la transpunerea Directivelor

In cuprinsul cererii de reexaminare sunt incluse deopotriva critici referitoare la cerintele tehnico-legislative privind mentiunile referitoare la transpunerea actelor europene. Subscriem acestora adaugand ca astfel de vicii de tehnica normativa au efecte extinse pe planul susceptibilitatii legii de a incalca drepturilor persoanelor ce intra in sfera acesteia de reglementare dar si principii de drept European.

 

Astfel, ori de cate ori un Stat Membru implementeaza o masura legislativa de drept al Uniunii, masura de implementare trebuie sa indice actul implementat si modalitatea de implementare (totala/partiala).  O atare regula de transparenta si claritate in activitatea de legiferare permite verificarea legalitatii si legitimitatii masurii de implementare (respectarea principiului proportionalitatii, principiului echivalentei procedurale, principiul cooperarii loiale) (sau eventual de legalitate a masurii legislative de drept national prin raportarea acesteia la Constitutie si la necesitatea/utilitatea masurii pentru societate). Regula de claritate mai permite totodata identificarea sferei de contencios in care se va efectua verificarea de legalitate a masurii de implementare (contenciosul european vs. contenciosul constitutional).

 

Aceasta regula privind indicarea sursei legii mai permite deopotriva delimitarea sferei de contencios si de reguli de drept prin care resortisantii Statului membru vor solicita despagubirea pentru daunele cauzate de masura legislativa. Astfel, daca aceasta este masura de implementare se va aplica raspunderea Statelor Membre pentru implementarea defectuoasa a actelor normative (raspundere de origine pretoriana, creata prin jurisprudenta CJUE, sau raspunderea Francovich cum este denumita in literatura de drept al Uniunii ce poate fi atrasa dupa reguli clar stabilite si urmare a indeplinirii unor anumite conditii de culpa si prejudiciu) sau raspunderea de drept national pentru daunele cauzate prin activitatea de legiferare specifica ordinii juridice a fiecarui Stat Membru.

Propunem prin urmare inlaturarea confuziei create prin preambulul din cuprinsul Expunerii de Motive si clarificarea tipului de masura. Aceasta clarificare poate fi facuta prin  indicarea expresa a actului implementat si a tipului de implementare daca legea reprezinta o masura de implementare.

 

In caz contrar, legea trebuie sa primeasca legitimarea la care se refera si Presedintele Romaniei privind avizul Bancii Centrale Europene. Ca si tehnica normativa, propunem clarificarea acestor aspecte in dispozitiile finale ale Legii. In acest sens, tinem sa mentionam faptul ca Banca Centrala Europeana s-a autosesizat si a emis un aviz negativ cu privire la Lege iar in conformitate cu prevederile Tratatului privind functionarea Uniunii Europene si a Deciziei Consiliului nr. 98/415/CE se impune luarea in considerare a acestei opinii in procesul de legiferare.

 

Banca Centrala Europeana (BCE) in avizul emis a formulat o serie de recomandari autoritatilor romane, printre care mentionam urmatoarele:

  • Necesitatea evaluarii aplicarii retroactive a Legii din perspectiva principiilor Constitutiei Romaniei.
  • Necesitatea existentei unui studiu de impact, atat asupra:
  • posibilelor efecte asupra economiei Romaniei;
  • initierii si desfasurarii raporturilor de creditare in sensul asigurarii sigurantei juridice pentru a evita conflictul nedorit cu drepturile contractuale si de proprietate ale institutiilor de credit, precum si pentru a preintampina aparitia hazardului moral in relatia dintre creditor si debitor;
  • activitatii institutiilor de credit de pe piata interna si, mai larg, pietei imobiliare din Romania.
  • Amendarea textului astfel incat sa se asigure interactiunea cu celelalte acte normative relevante, precum Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice si eliberarea persoanelor fizice de datorie in temeiul acestei legi.
  • Solicitarea opiniei Comisiei Europene asupra compatibilitatii Legii cu prevederile Directivei UE 17/2014, in special din perspectiva prevederilor acesteia cu privire la (i) obligatia statelor membre de a permite partilor la un contract de credit sa convina in mod explicit ca returnarea sau transferul catre creditor al garantiei sau al veniturilor obtinute din vanzarea garantiei este suficient pentru a rambursa creditul respectiv, si a (ii) dreptului acordat statelor membre de a reglementa mai in detaliu imprumuturile in moneda straina, cu conditia ca o astfel de reglementare sa nu fie aplicata cu efect retroactiv.

 

Totodata, Comisia Europeana in raportul sau European Economic Forecast[2], publicat in februarie 2016, atentioneaza ca un risc major pentru perspectiva macroeconomica a Romaniei este potentiala implementare a Legii darii in plata in forma aprobata initial de Parlament. Aplicarea retroactiva a legii la creditele aflate in prezent in derulare ar putea avea un impact negativ asupra cresterii creditarii, increderii consumatorilor si investitorilor si asupra cererii interne.

 

Sumar de propuneri pentru respectarea cerintelor din Cererea de reexaminare

Anexa la acest document cuprinde propunerile de redactare detaliate raportate la Cererea de reexaminare, pe baza urmatoarelor principii elaborate pe larg mai sus:

  1. Legea trebuie sa stabileasca conditiile clare si obiective de aplicare astfel incat sa fie definita situatia de nevoie a debitorului.
  2. Corelarea cu legea insolventei persoanelor fizice.
  3. Corelarea procedurilor pentru implementarea mecanismului de dare in plata.
  4. Neretroactivitatea dispozitiilor legale.

Am inclus mai jos un sumar al propunerilor de conditii obiective pentru darea in plata a imobilului.

  • Debitorul este un consumator

Debitorul/garantul ipotecar trebuie sa fie o persoana fizica consumator, in sensul art. 7 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (in cazul garantului ipotecar conditiile de mai jos trebuie sa se indeplineasca atat cu privire la propria persoana cat si cu privire la debitorul principal).

  • Contractul de credit este pentru achizitia sau constructia de locuinta pentru debitor sau familia acestuia
  1. Contractul de credit este un contract de credit avand ca obiect achizitia sau constructia unui imobil cu destinatia de locuinta a debitorului principal;
  2. obligatiile aferente creditului contractat de catre consumator de la creditor sa fie garantate cu o ipoteca imobiliara (e.g. creditor ipotecar, credit de investii imobiliare).

Cerinta apare in Cererea de reexaminare si este mentionata si in expunerea de motive.

  • Consumatorul este in stare de insolventa sau in mari dificultati financiare
  1. consumatorul se afla in stare de insolventa in sensul Legii 151/2015, nu a depus o cerere in acest sens si nu are alti creditori;
  2. sau alternativ
  • consumatorul nu se afla in stare de insolventa in sensul Legii 151/2015, obligatia lunara de plata aferenta creditului respectiv depaseste [a se stabili de catre autoritatea competenta cu supravegherea prudentiala a unui prag care sa determine aplicarea acestei masuri de protectie pentru persoanele care sunt in nevoie]% din media veniturilor lunare cumulate ale debitorului si ale co-debitorilor din ultimele 6 luni si venitul liber de datorii bancare al debitorului, respectiv al co-debitorilor, nu depaseste [a se indica de catre autoritatile competente (autoritatile in domeniul protectiei sociale) un prag care sa permita aplicarea acestei masuri catre categorii de persoane care trebuie sa beneficieze de protectie si nu in favoarea persoanelor cu venituri libere consistente, de exemplu prin referire la un cuantum de salarii minime pe economie libere de datorii bancare];

De asemenea, comunitatea bancara are toata deschiderea pentru a discuta orice alte conditii obiective care sa priveasca orice consumatori aflati in situatii exceptionale si care trebuie sa beneficieze de suportul societatii (inclusiv al bancilor) prin impunerea de masuri obligatorii de protectie.

  • Consumatorul nu este incompatibil conform altor legi si nu a mai beneficiat de protectie
  1. consumatorul nu se afla in niciuna dintre situatiile de incompatibilitate prevazute la art. 4 din Legea 151/2015; si
  2. nu a mai beneficiat de prevederile Legii darii in plata si/sau Legii 151/2015 in ultimii 5 ani;

criteriu aplicabil si in situatia in care consumatorul nu se afla in stare de insolventa, ci se afla in stare de mari dificultati financiare.

  • Consumatorul aflat in stare de insolventa nu are alti creditori

Consumatorul aflat in stare de insolventa nu are alti creditori in afara creditorului de la care a contractat creditul in legatura cu care se intentioneaza aplicarea mecanismului darii in plata.

Asa cum mentionam mai sus, este imperativ ca masura darii in plata sa isi realizeze functia de protectie sociala, pentru ca daca aceasta ar conduce doar la avantajarea altor creditori in detrimentul creditorului ipotecar (fara a fi asadar un beneficiu real pentru debitor) masura nu s-ar mai justifica.

Prezenta altor creditori si faptul ca darea in plata nu ar pune capat in mod real problemelor cu care se confrunta si debitorului reprezinta indicii clare ca in fapt calea de urmat ar trebui sa fie procedura de insolventa a persoanei fizice, iar nu darea in plata.

Ca atare, in situatia concursului de creditori pentru consumatorul aflat in stare de insolventa este imperativa aplicarea altei legislatii (insolventa persoanei fizice).

  • Bunul imobil este locuinta familiala, nu se afla intr-o stare improprie scopului pentru care a fost construit/achizitionat, iar consumatorul nu are alte bunuri urmaribile
  • bunul imobil este locuinta familiei debitorului sau a garantului ipotecar;
  • bunul imobil nu se afla intr-o stare fizica improprie scopului pentru care a fost achizitionat/construit, inclusiv la data incheierii actului de dare in plata si poate fi predat creditorului la data incheierii actului de dare in plata, respectiv la data hotararii prin care se admite darea in plata;
  • bunul imobil este liber de sarcini sau orice alte drepturi in favoarea unor terti (inclusiv inchirieri, comodate sau dezmembraminte ale dreptului de proprietate), masuri asiguratorii si litigii cu exceptia ipotecii de rang I instituite pentru garantarea creditului in legatura cu care se intentioneaza darea in plata; si
  • debitorul nu dispune de alte bunuri urmaribile.

In ce priveste imobilul de dat in plata, expunerea de motive propune un element comun care insa nu apare mentionat explicit in Lege, respectiv ca bunul de dat in plata este in mod obisnuit, locuinta familiei.

In continuare, conform Cererii de reexaminare, “solutia avuta in vedere de lege pare inechitabila in raport cu situatia in care debitorul ar mai detine si alte bunuri imobile sau chiar mobile de o valoare insemnata”.

Mai mult, fata de situatia unui concurs de urmarire cu alti creditori (ipotecari sau chirografari), in cazul in care debitorul mai are alte bunuri libere de sarcini Legea creeaza o situatie preferentiala pentru ceilalti creditori, in mod complet nejustificat. Mai exact, in urma stergerii datoriei ipotecare, doar ceilalti creditori vor ramane cu un drept de urmarire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, desi din punct de vedere legal toti creditorii chirografari ar trebui sa aiba acelasi rang.

 

                                                                          *      *      *

 

Consideram ca fiind extrem de importanta respectarea legislatiei in vigoare in plan national si european, inclusiv prin implementarea recomandarilor Administratiei Prezidentiale, ale Bancii Centrale Europene si ale Comisiei Europene avand in vedere consecintele negative ce pot fi generate de o astfel de initiativa legislativa pentru intreaga economie:

  • riscul compromiterii sigurantei juridice si nerespectarea principiului asteptarilor legitime;
  • reducerea drastica in viitor a accesibilitatii creditelor imobiliare si ipotecare pentru consumatorii din Romania, in special tinerii si tinerele familii;
  • cresterea costului produselor de creditare si inasprirea conditiilor de creditare din cauza necesitatii readaptarii produselor la riscurile suplimentare preluate de catre creditori;
  • afectarea profitabilitatii viitoare a institutiilor de credit cu efect direct de diminuare a contributiei acestora la Bugetul de Stat si la Produsul Intern Brut;
  • afectarea in sens negativ a dezvoltarii sectorului constructiilor dar si al sectoarelor adiacente cu efecte necuantificate la acest moment;
  • deteriorarea increderii investitorilor straini in economia romaneasca, ceea ce poate afecta negativ cresterea economica si crearea de noi locuri de munca, ca si cresterea riscului de tara;

 

Va adresam, rugamintea de a intelege si aprecia prezentul demers al comunitatii bancare ca fiind unul util nu doar institutiilor de credit ci, mai ales, persoanelor si celorlalte entitati care vor suporta in final consecintele unor asemenea prevederi, inclusiv prin efectele pe care Legea le poate crea la nivelul activitatii economice in general.

 

 

Precizam ca aceasta scrisoare a fost transmisa si catre:

  • Presedintele Romaniei
  • Guvernul Romaniei – Primului-ministru,
  • Conducerea Senatului Romaniei,
  • Conducerea Camerei Deputatilor a Romaniei,
  • Conducerea Comisiei pentru buget, finante si banci din Camera Deputatilor,
  • Conducerea Comisiei juridica, de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor,
  • Bancii Nationale a Romaniei,
  • Ministerului Justitiei,
  • Ministerului Finantelor Publice,
  • Ministerului Economiei, Comertului si Turismului,
  • Ministerului Energiei, IMM-urilor si Mediului de Afaceri,
  • Consiliului Fiscal,
  • Reprezentantei din Romania a  FMI,
  • Reprezentantei din Romania a  Bancii Mondiale,
  • Reprezentantei din Romania a  Comisiei Europene,
  • Autoritatii Bancare Europene,
  • Bancii Centrale Europene,
  • Partidului Social Democrat,
  • Partidului National Liberal,
  • Uniunii Democrate Maghiare din Romania,
  • Partidului Alianta Democratilor si Liberalilor din Romania,
  • Partidului Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei.

 

[1]Study on means to protect consumers in financial difficulty: Personal bankruptcy, datio in solutum of mortgages, and restrictions on debt collection abusive practices” – London Economics – poate fi accesat la: ec.europa.eu/finance/finservices-retail/docs/fsug/papers/debt_solutions_report_en.pdf

[2] http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/eeip/pdf/ip020_en.pdf  

Anexa la scrisoarea comuna ARB – CPBR privind Legea darii in plata

Nr Reglementarea din proiectul de Lege Propunere de redactare legislativa Referinta din Cererea de reexaminare
1. Art. 1. – (1) Prezenta lege se aplica raporturilor juridice dintre persoanele fizice si institutiile de credit, institutiile financiare nebancare sau cesionarii creantelor detinute asupra persoanelor fizice. Art. 1 – (1) Prezenta lege se aplica raporturilor juridice dintre persoanele fizice consumatori[1] si institutiile de credit, institutiile financiare nebancare sau cesionarii creantelor detinute asupra consumatorilor rezultate din contractele de credit incheiate dupa data intrarii in vigoare a acestei legi.

(2) Consumatori sunt persoanele definite de art. 7 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Punctul 2

(pag. 3 – 4)

2. N/A Art. 1 – (4) Prezenta lege nu se aplica contractelor de credit referitoare la credite acordate conform unor acte normative instituind programe guvernamentale speciale, inclusiv programul “Prima Casa“. Punctul 3 (pag. 6)
3. Art. 2. – Dispozitiile prezentei legi se coroboreaza cu dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, precum si cu celelalte dispozitii legale in vigoare. Art. 2 – Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu dispozitiile din OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, ale Legii nr. 151/2015 privind insolventa persoanelor fizice, precum si cu celelalte dispozitii legale in vigoare. Punctul 1 (pag. 2)
4. Art. 3 – Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, consumatorul are dreptul sa stinga creditul ipotecar prin transmiterea catre creditor a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat in favoarea creditorului, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege. Art. 3 – Prin derogare de la dispozitiile art. 1492 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, consumatorul are dreptul sa stinga creditul ipotecar prin transmiterea catre creditor a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat in favoarea creditorului, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege. Punctul 2 (pag. 4)
5. Art. 4. – (1) Pentru stingerea creantei izvorand dintr-un contract de credit si a accesoriilor sale prin dare in plata trebuie indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

a) creditorul si debitorul fac parte din categoriile prevazute in cuprinsul art. 1 alin. (1), astfel cum sunt acestea definite de legislatia speciala;

b)intre parti sau, dupa caz, intre antecesorii partilor, s-a incheiat un contract de credit;

c) bunul oferit in plata este un bun imobil ipotecat in favoarea creditorului in vederea garantarii executarii obligatiilor asumate prin contractul de credit.

Art. 4 – (1) Pentru stingerea creantei izvorand dintr-un contract de credit si a accesoriilor sale prin dare in plata trebuie indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

(a)     creditorul si consumatorul fac parte din categoriile prevazute in cuprinsul art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia speciala;

(b)    intre parti sau, dupa caz, intre antecesorii partilor s-a incheiat un contract de credit avand ca scop achizitia sau constructia unui imobil cu destinatia de locuinta a consumatorului care are calitatea de debitor principal in contractul de credit respectiv[2];

(c)     obligatiile aferente creditului contractat de catre consumator de la creditor sa fie garantate cu o ipoteca imobiliara (e.g. credit ipotecar, credit de investii imobiliare);

(d)    consumatorul se afla in stare de insolventa in sensul Legii 151/2015, insa nu a depus o cerere in acest sens si nu are alti creditori;

sau alternativ

consumatorul nu se afla in stare de insolventa in sensul Legii 151/2015, acesta confruntandu-se cu dificultati financiare severe sens in care obligatia lunara de plata aferenta creditului respectiv depaseste [a se stabili de catre autoritatea competenta cu supravegherea prudentiala un prag coerent care sa determine aplicarea acestei masuri de protectie pentru persoanele care sunt in nevoie]% din media veniturilor lunare cumulate ale consumatorului si ale co-debitorilor din ultimele 6 luni si venitul liber de datorii bancare al consumatorului, respectiv al co-debitorilor, nu depaseste [a se indica de catre autoritatile competente (autoritatile in domeniul protectiei sociale) un prag – de exemplu prin referire la un cuantum de salarii minime pe economie libere de datorii bancare – care sa permita aplicarea acestei masuri catre categorii de persoane care trebuie sa beneficieze de protectie si nu in favoarea persoanelor cu venituri libere consistente];

(e)     consumatorul nu se afla in niciuna dintre situatiile prevazute la art. 4 din Legea 151/2015 si nu a mai beneficiat de prevederile prezentei legi si/sau ale Legii 151/2015 in ultimii 5 ani, criteriu aplicabil in ambele situatii prevazute de lit. d de mai sus;

(f)      bunul imobil este locuinta familiei consumatorului debitor sau garant ipotecar;

(g)     bunul imobil nu se afla intr-o stare fizica improprie scopului pentru care a fost achizitionat/construit, inclusiv la data incheierii actului de dare in plata si poate fi predat creditorului la data incheierii actului de dare in plata, respectiv la data hotararii prin care se admite darea in plata;

(h)    bunul imobil este liber de sarcini sau orice alte drepturi in favoarea unor terti (inclusiv inchirieri, comodate sau dezmembraminte ale dreptului de proprietate), masuri asiguratorii si litigii cu exceptia ipotecii instituite pentru garantarea creditului in legatura cu care se intentioneaza darea in plata;

(i)       consumatorul nu dispune de alte bunuri urmaribile; si

(j)      consumatorul nu a determinat sau inlesnit prin orice mijloace starea de dificultate financiara cu intentie sau din culpa grava, inclusiv prin orice acte sau operatiuni realizate in frauda creditorilor sai.

Punctul 1 (pag. 4)

Punctul 2 (pag. 4 – 6)

Punctul 3 (pag. 6 – 7)

6. N/A Art. 4 – (3) Creditorul nu poate fi obligat la darea in plata in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 4 (1) de mai sus. In cazul darii in plata cu acordul creditorului, partile pot agrea orice derogare de la cerintele de mai sus, in conditiile legii. Punctul 1 (pag. 4)

Punctul 2 (pag. 4 – 6)

Punctul 3 (pag. 6 – 7)

7. Art. 5. – (1) In vederea aplicarii prezentei legi, debitorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care il informeaza ca a decis sa ii transmita dreptul de proprietate asupra imobilului in vederea stingerii datoriei izvorand din contractul de credit ipotecar, detaliind si conditiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. Art. 5 – (1) In vederea aplicarii prezentei legi, consumatorul notifica optiunea sa privind darea in plata prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public. In cazul in care consumatorul opteaza pentru obligarea creditorului la darea in plata, acesta va trebui sa justifice in cadrul notificarii si prin anexarea de documente justificative indeplinirea tuturor conditiilor de mai sus. Punctul 2 (pag. 4 – 6)

Punctul 3 (pag. 6 – 7)

8. Art. 5 – (3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilita la un termen mai scurt de 15 zile libere, perioada in care se suspenda orice plata catre creditor, precum si orice procedura judiciara sau extrajudiciara demarata de creditor sau de persoane care se subroga in drepturile acestuia indreptata impotriva debitorului sau a bunurilor acestuia. Art. 5 – (3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilita la un termen mai scurt de 30 de zile libere perioada in care se suspenda orice plata catre creditor in legatura cu contractul de credit in cauza, precum si orice procedura judiciara sau extrajudiciara demarata de creditor sau de persoane care se subroga in drepturile acestuia indreptata impotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Punctul 3, paragraful 2 (pag. 6)
9. N/A Art. 5 – (6) Daca actul de dare in plata nu poate fi incheiat din motive neimputabile creditorului, efectele notificarii inceteaza de plin drept din ziua imediat urmatoare ultimei date mentionate in notificarea de la alin. (2) de mai sus. Preambul (pag. 2) – Corelarea cu Codul civil
10. N/A Art. 5 – (7) Daca actul de dare in plata nu este incheiat la niciuna dintre datele mentionate in notificarea de la alin. (2) de mai sus, consumatorul are dreptul de a introduce actiunea prevazuta la art. 8 de mai jos in termen de 30 de zile de la ultima din aceste date. In caz contrar, efectele notificarii inceteaza de plin drept din ziua imediat urmatoare expirarii acestui termen. Punctul 1 (pag. 2 – 4)
11. Art. 5 – (8) Toti creditorii raporteaza darile in plata efectuate catre Ministerul de Finante, care va emite norme metodologice in aplicarea legii. Punctul 3 (pag. 6 – 7) [3]
12. Art. 6. – (1) De la data comunicarii notificarii prevazute la art. 5, se stinge dreptul creditorului de a se indrepta impotriva codebitorilor, precum si impotriva garantilor personali sau ipotecari. Art. 6 – (1) De la data primirii notificarii prevazute la art. 5 se suspenda dreptul creditorului de a se indrepta impotriva codebitorilor, precum si impotriva garantilor personali sau ipotecari. Puncul 1, paragraful 3 (pag. 3)
13. Art. 6 – (3) Demersurile prevazute la art. 5 si art. 7-9 pot fi intreprinse si de codebitori, precum si de garantii personali sau ipotecari ai debitorului principal. Art. 6 – (3) se elimina cu renumerotarea corespunzatoare a alineatelor din art. 6. Punctul 1 (pag. 3)
14. N/A Art. 7 se elimina[4]. Punctul 1 (pag. 2 – 4) inclusiv referirea la degrevarea instantelor de judecata si, respectiv, calificarea actiunilor partilor in instanta
15. Art. 8. – (1) In situatia in care creditorul nu se conformeaza dispozitiilor prevazute de prezenta lege, debitorul poate cere instantei sa pronunte o hotarare prin care sa se constate stingerea obligatiilor nascute din contractul de credit ipotecar si sa se transmita dreptul de proprietate catre creditor. Art. 8 – (1) In ipoteza in care consumatorul a optat pentru obligarea creditorului la dare in plata cu respectarea cerintelor art. 4 alin (1) si a art. 5 alin. (1) si creditorul refuza in mod nejustificat transferul bunului in schimbul stingerii datoriei, consumatorul se poate adresa instantei de judecata solicitand pronuntarea unei hotarari in acest sens. Punctul 1 (pag. 1 – 2)
16. Art. 8 – (2) Cererea se judeca de urgenta, in termen de 10 zile de la inregistrare, cu citarea partilor, de catre judecatoria in circumscriptia careia domiciliaza debitorul. Art. 8 – (2) Cererea se judeca de urgenta, cu citarea partilor, de catre instanta competenta material potrivit art. 94 – 97 Cod de procedura civila in circumscriptia careia domicilizaza consumatorul. Punctul 1, paragraful 2 (pag. 2) – corelarea cu prevederile Codului de procedura civila
17. Art. 9. – Hotararea pronuntata potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacata cu apel, in termen de 7 zile de la pronuntare. Art. 9 – Hotararea pronuntata potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacata cu apel, in termen de 7 zile de la comunicare. Punctul 1, paragraful 2 (pag. 2) – corelarea cu prevederile Codului de procedura civila
18. N/A [De reflectat sursa normei – masura de implementare a Directivei 2014/17/UE sau nu] Punctul 4 (pag. 7 – 8)
Comentarii cu privire la alte propuneri de modificare a Legii
19. Art. 8 – (5) Dreptul de a cere instantei sa constate stingerea datoriilor invocate din contractele de credit apartine si consumatorului care a fost supus unei executari silite a imobilului ipotecat indiferent de titularul creantei, de stadiul in care se afla ori de forma executarii silite care se continua contra debitorului Propunerea incalca principiul neretroactivitatii si nu defineste in niciun fel situatiile de aplicare. Orice prevederi ale legii se pot aplica strict pentru viitor.

[1] Nota: Peste tot in cuprinsul legii termenii “persoana fizica” si/sau “debitor” se vor inlocui cu “consumator“.

[2] Peste tot in cuprinsul Legii referirile la “credit” si/sau “contract de credit” se vor considera a face referire la acest tip de contracte de credite.

[3] In privinta similitudinii de efecte cu procedura din Legea 151/2015 dat fiind ca procedura insolventei persoanelor fizice este publica, informatia fiind disponibila tuturor creditorilor, este necesara reglementarea unei cerinte de publicare in privinta numarului de cazuri in care darea in plata este solicitata; o atare prevedere transparentizeaza si asigura un mecanism de verificare a aplicabilitatii si eficacitatii Legii, inclusiv din perspectiva cerintei din Cererea de reexaminare de a se face o analiza bugetara si economica a Legii.

[4] Eliminarea art. 7 din Lege se va face cu renumerotarea corespunzatoare a articolelor urmatoare si eliminarea tuturor prevederilor referitoare la contestatie (ex.: art. 6 alin. (2)). Pentru evitarea oricarui dubiu, referintele din tabel la articolele din Lege iau in considerare numerotarea din Lege in forma initiala.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *