Moralitate si economie

Cristian C. POPESCU, Lacramioara DOMINTE

Orientata in special inspre satisfacerea nevoilor, fie ca este vorba de cele necesare existentei fizice, fie celei spirituale, actiunea indivizilor este determinata, la originea ei, de principiul hedonistic. Posibilitatea atingerii unor stari de satisfactie ne determina sa cautam mijloacele cele mai eficiente si mai rapide care sa permita acest lucru. In functie de constrangerile pe care le avem, de natura economica, legala sau sociala, vom opta pentru o anumita gama de solutii. Optiunea se face conform unui calcul rational intre avantaje si costuri. Integrarea individului in societate a condus la crearea unor reguli si a unor constrangeri necesare pentru a atinge un nivel mediu optim de satisfacere a nevoilor. Acest nivel mediu nu exclude posibilitatea ca unii sa iasa dezavantajati din acceptarea consensului social, ceea ce-i va indemna sa identifice cai de eliminare a dezavantajului existent. Perioada lunga de negociere a contractului social a dat posibilitatea identificarii si acoperirii prin legi si norme a principalelor directii prin care indivizii isi pot maximiza binele propriu in detrimentul celorlalti. Insa nu s-a reusit crearea unor institutii care sa poata garanta aplicarea exhaustiva a legilor. Au existat chiar si incercari de creare a unui prototip de individ care sa fie insul social perfect integrat, deplin moral, lipsit de instincte egoiste, altruist si devotat binelui comun. Esecul acestui demers a fost lamentabil: indivizii sunt egoisti datorita instinctului primar de supravietuire, ei vor prefera in permanenta atingerea propriilor scopuri in locul unui scop comun greu tangibil.

S-a vorbit in permanenta de omul moral. Filosofi, clerici, politicieni, economisti, sociologi etc au adus in permanenta in prim plan aceasta problema a moralitatii ca fiind una importanta pentru societate si pentru convietuirea sociala. Incepand cu Socrate, care considera ca Divinul se transpune in sufletul si constiinta morala a omului, continuand cu Toma de Aquino care credea ca natura omului este morala (vezi Suma Teologica) iar moralitatea este in stransa legatura cu ratiunea si ajungand la Adam Smith care, inainte de a descrie prototipul lui homo oeconomicus rationalis, il descrie pe cel al lui homo moralis (vezi Teoria sentimentelor morale), toti incearca sa scoata in evidenta caracterul superior al omului, creatie divina, caruia i s-a lasat libertatea alegerii dar in limitele atingerii scopului final, fericirea. Toma de Aquino considera ca omul nu-si poate submina propria natura pentru ca, spre deosebire de animal, el are facultatea de a judeca, ceea ce ii da posibilitatea sa actioneze altfel decat dupa instinct. Ideea este preluata si criticata in psihologia moderna, in care se considera ca o buna parte a comportamentelor noastre de baza au o determinare instinctuala (vezi Freud, Civilizatia si neajunsurile ei). Mai mult, moralitatea la individul modern are o stransa legatura cu reglementarea. Experienta a aratat ca, de regula, perceptele morale deriva din cunoastere. Cu cat gradul de educatie al individului este mai ridicat, cu cat nivelul cultural este mai avansat, cu atat inclinatia inspre comportamente rational-morale creste. Deoarece ultimile sute de ani au insemnat un progres continuu si in educatie si cultura, ar trebui sa constatam si o evolutie pozitiva sub aspectul eticii si moralitatii. Or aici ar exista multe critici ce pot fi aduse societatii de azi sau, daca nu, se impune o reinterpretare a ceea ce inseamna, ca norme de comportament, etica si morala.

Ceea ce am dori sa scoatem in evidenta este ca, in mediul economic, etica si morala capata valente noi. Prin definitie, actul economic are la baza motivatia castigului, profitul fiind motorul care pune in miscare intreg angrenajul de resurse fizice, umane si financiare. Urmand principii rationale de gestiune, agentii economici intra intr-un joc in care satisfacerea nevoilor celorlalti nu vine din convingeri altruiste ci dintr-o necesitate de maximizare a avantajului propriu. Parafrazand atat de cunoscutul exemplu al lui Smith, brutarul nu va face paine pentru ca ii este mila de nevoia macelarului ci pentru ca stie ca va obtine un profit din aceasta actiune. Se va stradui sa faca painea cat mai buna nu pentru ca vrea recunostinta macelarului ci pentru ca astfel isi va vinde mult mai usor produsul. Isi va dezvolta o etica a afacerii bazata pe servicii si produse de calitate, punand la baza nu principiile morale ci interesul, dorinta unui profit mai ridicat. Prin reciprocitate, macelarul va face acelasi lucru. Devenind deja comportament comun, o astfel de atitudine conduce la construirea de tipare, arhetipuri comportamentale, extinse ulterior la nivelul intregii economii. Insa, asa cum se nasc comportamentele corecte, se pot naste si comportamente daunatoare societatii dar benefice celui ce le promoveaza. In conditiile in care se poate obtine avantaj din promovarea unui act mai putin etic, fara riscul unor costuri prea mari, actiunea va fi intreprinsa. Principiile morale sunt destul de usor abandonate sub influenta calculului hedonistic: obtinerea de placere fara efort. Ce poate fi mai tentant decat atat? Traim intr-o epoca in care perceptele religioase care normeaza comportamentul moral sufera un proces accentuat de dilutie. Influenta bisericii in viata omului modern nu mai este una majora, individul avand multe alte alternative de cunoastere decat cunoasterea de si prin Divinitate. In secolele trecute, la baza educatiei individului statea biserica, institutie morala ce reusea sa imprime, inca din primii ani de viata, un anumit tip de comportament circumscris unor norme morale biblice. In societatea contemporana, educatia a devenit preponderent laica si supusa unor influente ce trec adeseori dincolo de limitele perceptelor teologice. Prin urmare, golul creat a trebuit completat cu norme si legi care sa stabileasca cadrul normal de actiune, avand la baza principiile clasice ale respectarii libertatilor individuale, dar adaptate unei nevoi din ce in ce mai mari de ajustare sociala. Ce se intampla in lipsa unor astfel de legi? Se nasc relatii sociale bazate pe comportamente lipsite de etica, se dezvolta structuri sociale parazitare de tipul bonding social capital care ataca nu numai bunastarea celor din afara lor, ci ameninta chiar stabilitatea ansamblului macroeconomic.

Cresterea economica este dezideratul oricarei natiuni. Efortul conjugat al investitiei in capitalul fizic si financiar, al specializarii si perfectionarii fortei de munca, al promovarii inovatiei si aplicarii ei in procesul de productie genereaza un plus de productivitate si de calitate. Pe de alta parte, nu trebuie neglijat impactul pe care relatiile sociale il au asupra evolutiei economiei prin stabilirea si respectarea unor norme, prin crearea de retele sociale si prin cultivarea unui climat de incredere la nivel micro si macroeconomic.

Capitalul social devine vizibil in masura in care interactiunile dintre membrii unei comunitati gasesc reflectare, chiar daca pe o cale indirecta si pe termen lung, in calitatea activitatilor economice. Intrucat nu este un bun tangibil, capitalul relational cunoaste aspecte specifice. De exemplu, increderea intr-un potential partener de afaceri conduce la asocierea cu acesta. Reputatia buna a unei firme pe piata ii faciliteaza crearea treptata a unor retele dinamice de colaboratori, furnizori si clienti.
Acestea sunt externalitati ce apar ca urmare a fundamentarii relatiilor sociale pe norme, care devin repere in viata de zi cu zi si in activitatea economica de ansamblu. Stabilite formal si informal, impartasite de membrii unui grup sau ai unei comunitati, acestea isi pun amprenta asupra comportamentelor individuale si colective sau, asa cum considera Douglas North si Lance Davis, “stabilesc baza pentru productie, schimb si distributie.”[1] Procesul de productie nu se poate desfasura in absenta respectului proprietatii private, schimbul nu poate avea loc fara reciprocitate, distributia eficienta nu este posibila fara cooperare.

Insa stabilirea normelor sociale in sine reprezinta doar primul pas. Conturarea sferei lor de actiune trebuie urmata de internalizare. Acest proces porneste intai de la individ, cu extensie la nivel colectiv. Daca intr-o comunitate exista norma de a nu incalca proprietatea celuilalt, dar nu este insusita ca norma de comportament de catre individ, ea nu se aplica efectiv la nivelul general al relatiilor sociale. Pe de alta parte, regulile trebuie sa fie clare pentru a fi intelese si apoi insusite de catre membrii comunitatii in cauza.

Normele trebuie sa permita indivizilor sa manifeste virtuti morale precum: onestitatea, respectul fata de proprietatea altuia, toleranta, sprijinul emotional si material oferit din proprie initiativa, empatia cu nevoile altora, altruismul. Toate acestea fac parte din capitalul moral al relatiilor sociale ducand la “generare de consens social in privinta valorilor, extindere si adancire a retelelor de legaturi personale” [2]. Aceste efecte se manifesta diferit, in functie de contextul cultural si istoric de analiza si de ceea ce comunitatile califica drept moral sau imoral.

Pentru mediul de afaceri contemporan, printre cele mai importante elemente care tin de baza etica a derularii tranzactiilor sunt: corectitudinea, respectarea prevederilor legale si a clauzelor contractuale si etica la locul de munca. Problema onestitatii in relatiile sociale face trimitere la externalitati pozitive si negative. Partea pozitiva este cultivarea increderii, facilitarea parteneriatelor, crearea unui capital de imagine si notorietate. Latura negativa apare ca urmare a lipsei acestui principiu sau a aplicarii selective a acestuia, determinand intr-o anumita masura aparitia coruptiei.

Fenomenul coruptiei poate fi intalnit la nivel microeconomic, ca o caracteristica a mentalitatii indivizilor. Spre exemplu, angajatorul conditioneaza selectarea personalului sau promovarea lui de primirea unei sume de bani suplimentare remuneratiei sale oficiale pentru prestarea acestor servicii. Iar candidatul stie anticipat si consimte sa dea suma ceruta pentru a obtine in schimb ceea ce are nevoie. Aceasta acceptare mutuala si tacita a mitei conduce la crearea unor retele sociale viciate, care odata generalizate blocheaza progresul si limiteaza accesul la beneficiile capitaliste.

La nivel macroeconomic, coruptia decidentilor economici si politici are impact asupra nivelului cresterii economice a tarii, prin influentarea politicilor economice. Printre cauzele manifestarii coruptiei [3] la acest nivel se numara restrictiile cantitative la import. Cum importul unei anumite categorii de marfa devine limitat, licentele de import devin vitale. Iar pentru obtinerea lor comerciantii platesc mita ofiterilor de vama responsabili. O alta sursa ar putea fi subventiile guvernamentale acordate anumitor industrii. Agentii economici pot exercita presiuni financiare asupra unor functionari guvernamentali in cautare de rente pentru a obtine respectivele fonduri, cu toate ca nu intrunesc cerintele enuntate de lege. Controlul preturilor, politica cursurilor valutare multiple, practicarea unui nivel scazut al salariilor in sectorul public comparativ cu cel privat, influenta anumitor grupuri etnice semnificative asupra comportamentului in afaceri pot de asemenea constitui factori generatori ai fenomenului coruptiei.

Efectele platii mitei [4] pentru influentarea pe cale ne-oficiala a unui agent economic, juridic sau politic in luarea unei decizii se regasesc in incetatenirea obiceiului de a plati taxe suplimentare pentru a obtine acces la un serviciu sau pentru a demara o investitie, in incurajarea si perpetuarea evaziunii fiscale, in descurajarea inovatiei prin neprotejarea drepturilor de proprietate intelectuala, in deturnarea fondurilor din finantari externe de la directiile pentru care au fost acordate inspre proiecte personale de afaceri ale functionarilor care ar trebui sa le gestioneze.

De asemenea, apare inegalitatea in materie de venituri, o anumita categorie de persoane fiind favorizate. In tabara opusa se afla cei care, aflati in imposibilitatea de a plati mita ceruta nu au acces la credite sau nu beneficiaza de anumite bunuri sau servicii. La nivelul administratiei publice intervine si problema atribuirii unor proiecte de executie in infrastructura prin licitatii ilegale, datorita presiunii grupurilor de interese care se bucura de sustinere din partea unor actori publici cu putere de decizie (membri ai parlamentului sau ai guvernului, manageri ai unor companii puternice pe piata, lideri ai unor comunitati de afaceri).

Un alt factor care poate schimba in sens negativ rezultatele economice este oportunismul in derularea tranzactiilor. Oportunismul apare atunci cand previziunile asupra evolutiei economice pe termen lung nu sunt favorabile. In mod normal, indivizii prefera sa acumuleze capital social in detrimentul obtinerii de avantaje pe termen scurt, constienti fiind ca un stoc ridicat de capital social va genera pe viitor beneficii stabile mai mari decat costurile. Activitatea free-rider-ilor, adica a celor care isi insusesc o cantitate nejustificat de mare din bunurile publice poate fi impiedicata prin stimularea relatiilor de cooperare intre agentii economici si sociali, care sa-i determine sa-si indeplineasca obligatiile asumate. [5] Pe calea legislativa ar putea fi prevenita situatia incheierii de contracte cu clauze vagi, care nu impun obligatii ferme partilor si fructifica anumite limite ale actelor legislative in materie comerciala.

Dreptul contractual poate contribui la crearea sentimentului de incredere ca partenerul isi va respecta angajamentul pe trei cai. [6] O prima cale este prevederea platii despagubirilor si daunelor cauzate partenerului prin intreruperea contractului. In acest mod partea care ar putea fi potential vatamata este mai putin vulnerabila la nerespectarea contractului, iar partea vatamatoare este tinuta responsabila pentru aceasta. O alta cale este flexibilitatea acordata partilor contractante de a-si gestiona tranzactia prin includerea de clauze de protectie contra tuturor categoriilor de riscuri la care aceasta poate fi expusa si de compensare a eventualelor deficiente care pot aparea (cum ar fi posibilitatea oferita cumparatorului sa returneze produsul si sa achizitioneze alt model, in cazul in care primul nu a corespuns standardelor de calitate pretinse de producator sau asteptate de cumparator).

Un al treilea mod de cultivare a unui climat de incredere in incheierea contractelor este stabilirea de reguli de interpretare a clauzelor si de limitare a actiunii partilor in favoarea actului economic. De exemplu, includerea in contractul colectiv de munca a unei prevederi care pune pe angajator in situatia de a oferi salarii compensatorii pentru cazul in care concediaza un anumit procent din lucratori, va limita tendinta de disponibilizare masiva.

Tot in sfera normelor morale se incadreaza si etica profesionala. Acest aspect poate fi analizat din doua unghiuri, din cel al angajatului si cel al angajatorului. Etica la locul de munca in dreptul angajatilor se refera la respectarea orelor de lucru pentru care sunt platiti efectiv, pastrarea secretului profesional, confidentialitatea in privinta contractelor individuale de munca, respectarea valorilor la care adera compania. Angajatorii, de partea lor, demonstreaza ca au etica profesionala in masura in care intocmesc formele legale de angajare a personalului si il remunereaza conform salariului negociat si prevazut in contract. Ca un detaliu la acest capitol, manifestarea nepotismului are efecte negative asupra productivitatii firmei si reprezinta o forma de discriminare pe piata muncii, alaturi de preferintele rasiale sau etnice.

Cele trei tipuri de norme aduse in discutie permit conturarea unei imagini asupra capitalului moral al unei comunitati sau natiuni, capital care are impact asupra nivelului cresterii economice. Canalele de influentare a PIB-ului pe cap de locuitor sunt orientate mai ales pe directia calitatii capitalului uman, care este viciat in lipsa unor valori care sa faciliteze increderea, reciprocitatea si cooperarea in activitatea economica. In plus, prin obstructionarea inovatiei, progresul tehnologic este si el afectat. Prin urmare, valoarea adaugata creata prin producerea bunurilor ce inglobeaza o cantitate mare de cunostinte tehnice de calitate superioara este mai mica.

Concluzii

Evolutia activitatii economice de-a lungul ultimelor trei secole a fost una in masura sa scoata din tiparele clasice modul de abordare si de rezolvare a multiplelor probleme aparute. Castigurile posibil a fi obtinute prin combinarea factorilor de productie sunt atat de atractive prin dimensiunea lor incat, din ce in ce mai frecvent, apare tentatia si chiar practica ocolirii mijloacelor legale. Firmele sunt din ce in ce mai puternice, activitatea lor din ce in ce mai complexa, cei antrenati in luarea deciziilor din ce in ce mai numerosi, ceea ce face ca activitatea economica sa fie din ce in ce mai putin transparenta si din ce in ce mai indepartata de ceea ce clasicii considerau a fi concurenta perfecta. De aceea, desi nu ne este la indemana s-o recunoastem, piata este tot mai putin capabila ca, in lipsa unui sistem complex de legi si norme si a unui ochi vigilent care sa supravegheze eventualele derapaje, sa mai poata functiona in conditii optime, in care avantajat sa fie consumatorul final. Economiile sufera, la ora actuala, in marea lor majoritate, de interventionism. Insa nu mai exista voci puternice care sa se pronunte impotriva unei asemenea stari. Motivul? Interventionismul nu este bun dar economiile moderne nu ar mai putea functiona fara el. Au devenit dependente, asa cum un narcoman devine dependent de droguri, desi stie ca pe termen lung acestea il distrug. Interventionismul a dat posibilitatea statului sa se extinda, a condus la cresterea puterii institutiilor sale. Iar institutiile sunt deservite de oameni care, asa cum sustin reprezentantii Public Choise, nu fac altceva decat sa se foloseasca de avantajele pozitiei ocupate in interes propriu, ceea ce genereaza coruptie, lipsa de etica si o serioasa frana in calea dezvoltarii economice. In final, se pune problema gasirii unui punct de optim intre reglementare si dereglementare, intre supraveghere si actiune libera in asa fel incat, din aceasta actiune complexa sa iasa castigat consumatorul.

Referinte
[1] Sobel, Joel, “Can We Trust Social Capital?”, Journal of Economic Literature, Vol. XIA (March 2002), p.147
[2] Pena Lopez, José, Atilano, José Manuel Sánches Santos, “Trust, Social Capital and Moral Capital: Some Empirical Evidence”, The International Scope Review, Volume 7 (2005), Issue 12, p.8
[3] Mauro, Paolo, “The Effects of Corruption on Growth, Investment and Government Expenditure: A Cross-Country Analysis” in Corruption and the Global Economy, Institute for International Economics, 1997, www.iie.com , p. 85-86
[4] Mo, Hung Pak, “Corruption and Economic Growth”, Journal of Comparative Economics Vol.29, 2001, p. 67
[5] Hayami, Yujiro, “Social Capital, Human Capital and Community Mechanism: Toward a Conceptual Framework for Economists”, FASID Discussion Paper on International Development Strategies, No. 11, 2006, p. 10
[6] O’Hara, Erin Ann, “Trustworhiness and Contract”, Gruter Institute Project on Values and Free Enterprise, http://papers.ssrn.com , p.4

One Response to Moralitate si economie

  1. Liviu Drugus says:

    As dori sa reflectam impreuna asupra afirmatiei ca si coruptia este etica, respectiv este supusa aprecierilor referitoare la acest tip de comportament. A scoate caoruptia din sfera eticului echivaleaza cu a afirma ca un act de coruptie nu este o actiune umana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *