Reporter: Bogdan Capraru

Cartea “Jurnal de bancher pe drumuri”, publicata de Editura Benefica, este “un jurnal de calatorie atipic”, scris in totalitate pe un telefon blackberry de un “bancher corporatist”, care isi propune nu doar sa descrie itinerarii, sa transmita impresii de calatorie, ci mai degraba “stari si reflectii”, experiente care ne fac sa ne ragasim fiecare dintre noi in paginile sale. Cartea este “atipica” nu doar prin felul in care a fost scrisa si structurata, ci si prin faptul ca, prin donarea drepturilor de autor catre HOSPICE Casa Sperantei,reprezinta si o actiune caritabila, fiind un model de “afacere sociala” in stil Muhammad Yunus, demn de urmat. Cateva dintre “secretele” acestui proiect ne-au fost dezvaluite de autor intr-un interviu dat revistei Economia Online.

Reporter: Domnule Nicolau, povestiti-ne cum v-a venit ideea de a scrie “Jurnal de bancher pe drumuri”?

Codrut Nicolau: Cartea a aparut “din intamplare”. Nu a existat un proiect definit ca atare de la inceput. Nu a existat o viziune, vreun obiectiv sau vreun plan. Paradoxal, aceasta lipsa aparenta de structura face ca lectura sa fie foarte usoara, deoarece volumul se poate citi “pe fragmente” relativ independente, chiar daca, impreuna, formeaza un “rotund” cu acelasi gust.

Reporter: De ce un jurnal de calatorii si nu o carte de banking?

Codrut Nicolau: Pentru ca s-a scris mai usor… J Cartea este in fapt o colectie de ganduri si de intrebari destul de personale (pe care insa ni le cam punem cu totii), un manunchi de perceptii ale unei realitati in permanenta schimbare.

Realitatea, saraca,  nu e chiar in schimbare de fapt, doar noi ne-am obisnuit sa o vedem intr-un mod stereotip. “Institutia” calatoriei, iesirea din cotidianul familiar, are insa acest avantaj de a trezi in fiecare dintre noi niste ochi proaspeti, care pot sa priveasca si altfel. Cartea poate fi vazuta si ca un elogiu al acestei “priviri” pe care o cam pierdem in rutina zilnica.

Exista si un proiect  de carte de banking, ce isi cauta calea de vreo doi ani si tot nu s-a maturat inca. Sper sa iasa ceva bun, candva.

Mai exista inca un proiect foarte drag – o carte mai altfel, pentru copii – care cred ca se va contura cel mai repede.

Reporter: Cum se impaca ipostaza bancherului cu cea de scriitor?

Codrut Nicolau: Foarte bine! In opinia mea, un bancher de calitate ar fi bine sa fie un observator atent, analitic dar si sintetic, un psiholog rabdator si, in general, sa fie foarte curios. Daca e si creativ si are o imaginatie flexibila, capabila sa foloseasca sinapsele cat mai combinativ, cu atat mai bine.

Cam toate aceste calitati sunt necesare si scriitorului. Doar mediul de exprimare difera.

Reporter: In introducere declarati ca prin intermediul acestei cati nu doriti sa transmiteti niciun mesaj. Totusi care este mesajul?

Codrut Nicolau: Carticica poate fi citita pe mai multe paliere si fiecare isi poate lua mesajul cu care rezoneaza. Sunt cititori care scriu ca volumul i-a amuzat, altii care au identificat o nuanta de nostalgie. Unii o citesc ca pe un jurnal de calatorie, altii ca pe un traseu introspectiv. Aceasta paleta diversa este bine venita, deoarece fiecare isi poate lua din carte ceea ce ii este util.

Reporter: Din cate intelegem, publicarea acestei carti e un fel de “afacere sociala”. Toate drepturile de autor sunt cedate HOSPICE Casa Sperantei. Ati gandit de la bun inceput acest priect in aceasta directie sau ideea a venit dupa? Exista vreo legatura intre subiectul, mesajul cartii si HCS?

Codrut Nicolau: Ii admir foarte tare pe cei de la HOSPICE Casa Sperantei. Organizatia face lucruri extraordinare si m-as bucura ca fiecare cititor sa intre macar o data pe www.hospice.ro, sa ii viziteze la fata locului, pentru a vedea ce realizeaza si, de ce nu, sa se implice. Cred tare ca fiecare dintre noi devenim mai buni si mai intelepti atunci cand ajutam pe cei in nevoie. Indiferent in ce fel. Chiar daca doar cu putin.

Reporter: Considerati aceasta initiativa ca un semnal dat mediului de afaceri romanesc de implicare mai consistenta in astfel de proiecte de afaceri sociale?

Codrut Nicolau: Nu transmit eu acest semnal. Semnalul este transmis demult de altii si, datorita lor, incerc si eu sa contribui cu putin.

Reporter:E o carte totusi despre bancheri, dar prezentati intr-o altfel de ipostaza. In carte apar, pe langa personajul principal si alti colegi de servici, familia, prietenii etc. scotand in evidenta latura umana, asa cum apar bancherii in viata de zi cu zi in unele momente, cum ar fi calatoriile in scop personal sau de serviciu. Credeti ca acest proiect ar putea schimba imaginea publicului despre bancheri, despre oamenii de afaceri din Romania, in general. Deseori acestia sunt vazuti ca intr-o lume aparte, mercantila.

Codrut Nicolau: M-as bucura! Imaginea la care faceti referire este, cred, mai degraba un arhetip artificial schitat in mass media, in ultimul timp. Oamenii de afaceri nu sunt nici buni, nici rai. La fel sta treaba si cu zugravii, fotbalistii, bancherii sau profesorii. Evident, inainte de toate, fiecare este o persoana, cu aceleasi set potential de trairi si emotii. Doar rolul lor difera in societate si, din nou, nu e nici “bine”, nici “rau”. Restul e doar “can-can” si subiect de “stire cu orice pret”.

Reporter: V-ati gandit la o continuare a “Jurnalului”?

Codrut Nicolau: Continuarea este deja pe blog (http://www.jurnaldebancher.ro/blog/) si ea “creste” cu fiecare calatorie. Ma gandesc sa transform blogul intr-o platforma deschisa in care sa poata scrie oricine are ceva interesant de transmis. In sensul asta, am inceput deja sa primesc texte pe emailul codrut@jurnaldebancher.ro , iar cele care se potrivesc cel mai bine cu “contextul” creeat de carte urmeaza sa fie publicate.

Reporter: Ce ar trebui sa stie un tanar ce a imbratisat meseria de bancher pentru a putea gasi echilibrul dintre viata personala si cea profesionala?

Codrut Nicolau: Mi-e greu sa dau sfaturi intr-o privinta in care nu excelez J Sunt perioade in care ajung tarziu acasa de la birou, altele in care programul e mai lejer. Cred ca subiectul are legatura mare cu bucuria pe care o gasesti (sau nu) in ceea ce faci la serviciu. De aceea, notiunea de “echilibru intre viata personala si profesionala” difera de la persoana la persoana, in functie de pasiunea pusa in joc, de realizarile obtinute si, de multe ori, de sansa.

Reporter: Sunteti un bancher cu experienta bogata. Ce mesaj doriti sa transmiteti viitoarei generatii de bancheri?

Codrut Nicolau: Ma feresc sa dau sfaturi! Tot ce pot spune e ca depinde foarte mult de ei daca isi vor transforma job-ul din banca in ceva plictisitor, repetitiv si neinteresant sau in ceva care le aduce implinire, ii dezvolta si poate fi fun.

A devenit o regula ca, in echipele in care lucrez, sa  avem mereu stagiari in practica. Care chiar lucreaza si invata. Unul dintre ei a fost intrebat acasa de un copil de 6 ani, ce face la banca. Raspunsul (pe care il atasez mai jos) cred ca raspunde cel mai bine intrebarii dvs.

“Acum cateva zile explicam unei fetite de 6 ani ce fac la serviciu si ii ziceam ca sunt un fel de doctor pentru firme micute care vor sa creasca mari. Ma duc la ele si vad ce produc, cum produc, de unde cumpara materiile prime si unde isi vand produsele. Apoi, studiind afacerea si niste hartii analizez de ce au nevoie pentru a face asta mai bine. Ii ajut pe oameni sa isi indeplineasca planuri si vise! Poate ca va creste cu o idee idilica despre banci, dar astfel a inteles ce voiam sa zic”.