Category Archives: Gandire economica

DESPRE BANCI Sine ira et studio… (2)

Laurentiu MITRACHE

Recentele dezbateri care anima de luni de zile societatea romaneasca au ca punct de pornire natura si continutul relatiilor creditor-debitor si consemneaza grave acuze privind compor tamentul lipsit de etica, ideal definita de animatori undeva la granita utopicului, al bancilor. Principalul repros adresat bancilor comer ciale este explicit legat de activitatea acestora de acordare a creditelor, astfel incat apare ca justificata intrebarea privind intelegerea co recta si completa a acestei activitati bancare. Fara a da nume si fara a fi necesar acest lucru – evidenta fiind demonstrata de invitatii parlamentari si avocati ai televiziunilor sau de exprimarea acestora in mediul public – natura si continutul actului creditarii consti tuie aspecte tratate cu atata superficialitate incat putem sa-l parafrazam fara a gresi pe Eminescu care, in calitatea sa de jurnalist politic la Timpul, o fi asistat la nenumarate dezbateri similare: «Non idem est si duo dicunt idem!». Chiar asa: atunci cand se vor beste de credite, au toti vorbitorii o reprezentare identica a subiectului?

Politica macroprudentiala si riscul bancar in Europa Centrala si de Est: rolul strategiilor de afaceri ale bancilor

Ioana PLESCAU

Macroprudentialitatea, sau a fi prudenti la nivel macro, este unul dintre subiectele de interes pe care recenta criza financiara le-a adus in linia din fata a dezbaterilor atat la nivel academic, cat si la nivel practic, al reglementatorilor. Ne propunem o analiza a relatiei dintre politica macroprudentiala si riscul si stabilitatea bancara, cu accent asupra factorilor care influenteaza aceasta relatie. Studiul nostru are in vedere un esantion de 132 banci comerciale, listate si nelistate, din Europa Centrala si de Est, esantion care este analizat pentru perioada 2005-2011. Rezultatele obtinute converg spre ideea ca inasprirea reglementarilor macroprudentiale conduce la scaderea stabilitatii bancare, dar si a profitabilitatii acesteia, conducand, insa, la cresterea volumului creditelor neperformante si a provizioanelor de risc asociate acestora. Studiul a fost elaborat in cadrul proiectului Banking Risk and Financial Stability in Emerging Economies: The Role of Governance and Regulation, PN-II-RU-TE-2014-4-0443 finantat de CNCS – UEFISCDI, avdand ca autori pe Andries Alin., Plescau Ioana., Stoica Ovidiu.

DESPRE BANCI Sine ira et studio… (1)

Laurentiu MITRACHE

In vara anului 1346, tatarii asediatori ai coloniei genoveze din cetatea Caffa, Crimeea, pentru a infrange rezistenta eroica a genovezilor, au inceput sa catapulteze peste zidurile cetatii cadavrele propriilor soldati, decedati din cauza ciumei bubonice. Masura a fost eficienta: genovezii s-au urcat in corabii, cu destinatia Messina, in Sicilia. In octombrie 1347 au aparut primele cazuri de boala in Messina. In ianuarie, boala si-a sem nalat prezenta in Genova. Au urmat Marsilia, Valencia, Venetia, Pisa, Florenta. In vara, ciuma era la Paris, iar in 1349 invadase insulele britanice, estul Germaniei si penin sula balcanica. In 1350, Danemarca, Suedia si Rusia au fost afectate la randul lor… Reactiile populatiei au fost extreme de diferite, variind de la panicasi reactii violente la masuri judicioase. Credinta generala era aceea ca Dumnezeu ii pedepsea pe oameni pentru pacatele lor. Grupuri mari de cetateni au recurs la autofla gelare, dar, in acelasi timp, s-au cautat – si gasit! – tapi ispasitori: leprosii au fost izgoniti din asezari, evreii au fost acuzati ca ar fi otravit apa. In septembrie 1348, sub tortura, s-au obtinut probele necesare impotriva evreilor, la Chillon, dandu-se semnalul pentru pogromuri: la Basel, evreii au fost inchisi in custi de lemn si arsi de vii, scene similare avand loc la Stuttgart, Ulm, Speyer si Dresda. Doua mii de evrei au fost masacrati la Strasbourg, iar in Mainz douasprezece mii!

Cum sa te bucuri de viata in timp ce planifici

Stefan ALEXANDRESCU

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

“Failing to plan is planning to fail”

Steven Covey

Exista, in viata fiecarei persoane, un numar de comportamente despre care stie ca sunt sanatoase, dar nu sunt practicate. Asadar, exista un “trebuie” care este atasat mai intens sau mai putin pentru anumite actiuni, pentru ca “asa e bine”. Scuzele cele mai frecvente si acceptabile social pentru care acestea nu se produc sunt: “n-am timp”, “n-am bani” si “am sa fac mai tarziu”. Adevarurile cele mai frecvente, dar mai greu acceptabile social, sunt: “nu stiu”, “nu vreau sa invat”, “nu-mi pasa” si “n-am chef”.

Asadar, desi este just ca nu avem resurse suficiente sa facem tot ce credem ca ar trebui sa facem, la fel de just este ca fiecare obtine satisfactii si rezultate in functie directa de cum isi gestioneaza resursele pe care le are.

Boala falselor criterii de promovare

Cristian POPESCU – prodecan FEAA, Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi

Se discuta acum, pentru a n-a oara, despre criteriile de promovare si abilitare a profesorilor din universitati. Am primit un draft cu propuneri. Ma asteptam sa fie mai exigente decat cele de pana acum, dar am constatat ca, de fapt, sunt draconice. Se pare ca, in goana dupa mult dorita performanta, s-a ales calea cea mai daunatoare: supra-reglementarea. Comisia CNATDCU, cea care stabileste criteriile, considera ca, prin inasprirea conditiilor, profesorii vor deveni mai buni. Este, evident, o necunoastere a modului in care functioneaza natura umana. Mises, unul dintre marii specialisti in comportament uman, spunea ca o regula impusa nu conduce decat la gasirea unor noi solutii si nu la rezolvarea problemei. Ca sa fiu mai explicit, atunci cand, intr-un parc, administratorul nu face  o alee pe drumul cel mai scurt intre punctul de intrare si cel de iesire, trecatorii  isi vor croi propria lor alee, trecand peste spatiul verde. Asa e si aici. Reglementarea si criteriile restrictive nu vor rezolva o problema ci vor conduce la gasirea unor noi solutii pentru atingerea obiectivelor indivizilor interesati.

Capitalul in secolul XXI – o abordare controversata

Bogdan CAPRARU

Caracterizata de Paul Krugman “Cartea ce va schimba modul in care percepem societatea si in care gandim economia”, lucrarea lui Thomas Piketty intitulata “Capitalul in secolul XXI este o carte “altfel”! Ca urmare, a iscat controverse mari in randul unor categorii de cititori. Mai mult decat atat, in scurt timp de la publicare, au aparut alte lucrari “anti-Piketty”. Asta face cartea si mai atractiva de citit! Esenta cartii se bazeza pe ideea ca in actuala societate, inegalitatea si concentrarea de avere creeza probleme grave. Autorul nu se declara cu totul impotriva inegalitatti, ci doar daca aceasta inegalitate nu este justificata. Pledoaria sa se indinde de-a lungul a mai bine de 800 de pagini. Meticulos, autorul isi fundamenteaza discursul bazat pe gandirea economica de pana in prezent si pe baze de date care merg pana in secolul al XIX-lea. De asemenea, munca sa de cercetare a vizat si folosirea unor surse din literatura, in special romanul secolului al XIX-lea, pentru a aduna date despre nivelul de viata si averile diferitelor grupe sociale din Marea Britanie si Franta (in special Jane Austen si de Balzac).

Este Fondul Monetar International mai tolerant cu statele pe care le finanteaza?

Dupa decenii in care a fost criticat pentru duritatea reformelor impuse, si-a modificat FMI realmente practicile de imprumut? Este intrebarea pe care si-o pun, intr-un editorial din Washington Post, trei universitari de la Oxford, Cambridge si Waikato.

Diferenta dintre gandirea critica si gandirea competitiva, partea II

Stefan ALEXANDRESCU

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

Dupa prima parte a articolului, de luna trecuta… cred ca ar fi corect sa afirm ca orice scop al gandirii competitive se incadreaza in una din cele patru categorii. Acum, insa, pentru a demonstra ca gandirea critica este o abilitate ce poate fi dezvoltata separat de gandirea competitiva/cooperativa, va voi exemplifica, pentru fiecare categorie, cazuri in care gandirea critica este folosita corect, respectiv gresit.