web analytics

Prostituarea psihologiei in Romania sau Despre cum concurenta neloiala poate distruge credibilitatea unei profesii

Stefan Alexandrescu Stefan ALEXANDRESCU

Exista unele profesii care confera un titlu, de exemplu: medic, avocat, jurist, economist, psiholog. Reprezentantii acestor profesii au privilegiul de a-si spori credibilitatea folosind un titlu cu acoperire legala in fata numelor lor: dr., av., jur., ec., psih. Toate acestea, si multe altele, sunt incetatenite in gandirea comuna precum figuri ale autoritatii. Oamenii de rand pot fi tentati sa acorde mai multa greutate spuselor si sugestiilor acestor oameni in baza titlului pe care il folosesc. Am explicat despre mecanismul increderii pe acest criteriu la romani in acest articol publicat pe Economia Online (1) si mai pe larg in cartea mea, “Caile persuasiunii in negociere” (2)

Astazi ma voi apleca in mod deosebit asupra unuia din aceste domenii, si anume psihologia, in speta consilierea psihologica si psihoterapia.

Psihologia, ca stiinta, a inceput sa se dezvolte din a doua jumatate a secolulului  al XIX-lea, iar parintele fondator al psihologiei moderne este considerat filosoful american William James (3). De fapt, SUA au reprezentat si domina in continuare, ca locomotiva a descoperirilor in psihologie, datorita aparatului incredibil de sofisticat si a metodologiei perfectioniste pe care a slefuit-o in ultimele doua secole. In mod deosebit, psihologia a prosperat in SUA datorita faptului ca a fost pusa in slujba corporatiilor si datorita fondurilor de cercetare. Aceasta combinatie particulara, impreuna cu sprijinul guvernamental, a facut din psihologia moderna o afacere foarte profitabila, care a explodat odata cu anii ’40. Nu doar psihologia industriala ca ramura, ci o adevarata industrie a psihologiei, pe fundamente de cercetare. Odata cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, mare parte din tehnicile psihologice de propaganda folosite pe timp de razboi cu scopuri militare au fost transformate intr-o uriasa masinarie de relatii publice si publicitate, care angajau psihologi (4).

Un lucru mai greu de recunoscut este pentru multi faptul ca un varf de lance in ceea ce priveste descoperirile despre cum functioneaza mintea umana au avut-o armata si agentiile de spionaj. Declasarea multora din dosarele secrete de acum 60-70 de ani dezvaluie metodele folosite cu succes de catre acestea pentru investigarea si experimentarea facultatilor intelectuale, a personalitatii si a memoriei, cum a fost spre exemplu proiectul MK-Ultra (5).

Odata cu reintregirea Germaniei dupa caderea Cortinei de Fier, s-a dezvoltat tot mai mult un nou pol pe harta psihologiei mondiale, constituit in centrul Europei. Nemtii au dezvoltat si folosesc mii de teste psihometrice in domeniul corporativ, la standarde internationale comparabile cu cele americane.

Am facut aceasta scurta descriere istorica pentru a intari ideea ca psihologia a fost dezvoltata pentru a produce rezultate concrete, masurabile si puternice in campuri foarte serioase, care depind de rezultate efective si, in general, ai caror conducatori nu arunca foarte multi bani de pomana.

Romania, la randul ei, a produs mari psihologi, unii cu vocatie filosofica sau sociologica. Acestia au ramas cunoscuti ca autori de referinta in analele psihologiei moderne: Constantin Radulescu-Motru, Nae Ionescu, Dumitru Draghicescu, Ernest Bernea, Mielu Zlate, Andrei Cosmovici, acum adormiti intru vesnicie. Actualmente, alti mari psihologi romani au preluat “faclia cunoasterii” si o duc mai departe in Romania prin cercetare, dezvoltare si educatie. Numesc doar cativa: Dragos Iliescu, Daniel David, Ticu Constantin, Florin Alin Sava, Dan Stanescu, Ion Dafinoiu, Aurel Stan, Zoltan Boghaty, Mihaela Porumb.

Studentii lor si actualii proaspat absolventi de psihologie, pe de alta parte, traiesc in lumi diferite. Tinerii absolventi de psihologie au o lume complet separata de maiestria profesorilor lor. Aceasta situatie este complexa si are mai multe cauze.

1. Studentii romani valorosi in domeniul psihologiei prefera sa isi continue studiile si sa practice in alte tari ale UE, unde beneficiaza de resursele si sprijinul necesar pentru un inalt nivel de performanta. Aceasta optiune este usor de inteles, mai ales citind scrisoarea prof. univ. dr. psih. Daniel David adresata studentilor din strainatate (6).

2. Distrugerea sistematica a sistemului de invatamant romanesc a scazut nivelul de cunostinte ale studentilor, nivelul de interes al profesorilor, cantitatea si calitatea programei de invatamant din facultati si standardele pentru evaluarea a ceea ce reprezinta o lucrare stiintifica sau o cercetare universitara.

3. Scaderea sau taierea fondurilor pentru cercetare acordate de Guvernul Romaniei a afectat negativ toate sectoarele, scazand standardele si calitatea cercetarilor din mediul universitar, de la an la an. Sensul cuvantului “cercetare” a fost pervertit, mutandu-se accentul de la cercetarea de tip survey catre studiile de caz sau asa-zisele “studii experimentale”. Pentru a incuraja studentii, masteranzii si doctoranzii, sunt acum acceptate la conferinte nationale si internationale lucrari care acum 10 sau 15 ani nu ar fi obtinut nici macar o nota acceptabila ca proiect de facultate.

4. Studentii nu mai citesc carti tipografiate, iar profesorii nu ii mai conditioneaza sa citeasca materiale de specialitate, indeosebi din aria cercetarii, pentru a obtine trecerea examenelor.

5. Inflatia diplomelor are ca efect goana dupa cursuri, specializari si formari in afara ariei universitare, in care accentul este mutat, indeosebi in psihologia clinica, de pe supervizare pe incasarea unor onorarii de catre formatorii care astfel isi castiga painea pe care nu apuca sa o primeasca lucrand in sistemul universitar. Desigur, pregatirea suplimentara a oricarui psiholog este necesar sa fie completata si dupa facultate, dar insist pe cuvantul: “completata”, iar nu “carpita pe banda rulanta”.

6. Calitatea costa. Psihologii romani foarte buni sunt si foarte scumpi, raportat la buzunarul romanului sau al studentului. Un bun specialist in Romania, cu cel putin 10 ani de experienta practica, poate sa castige cu usurinta peste 1000 de euro net din cumulul: activitatea universitara, fonduri europene, training si cabinet de consultatii. Prin urmare, marea majoritate prefera sa se reorienteze catre psihologii de mana a doua, a treia sau a saptesprezecea, ale caror servicii sunt ieftine si, de multe ori, pe masura de proaste.

Asadar, ce observa proaspatul absolvent de psihologie, cu atestatul de libera practica obtinut, dupa 5-6 ani de studii si examene? In cele din urma, isi poate practica meseria intr-un cadru organizat, ca angajat sau liber-profesionist, dar se confrunta cu o multime de neajunsuri.

1. Isi da seama ca nu stie cum sa-si vanda munca. Nu stie, pentru ca pe nicaieri in facultate nu a studiat tehnici de vanzare, iar studierea tehnicilor de promovare si negociere nu s-a facut decat la nivel abstract. Si se frustreaza.
2. Fostii lor colegi de liceu castiga sute sau mii de euro lunar lucrand ca: programatori, vanzatori in corporatii, avocati, publicitari, fotografi/operatori la nunti si botezuri, ori in strainatate, ca ingrijitori de batrani sau oameni de serviciu. Si se frustreaza.
3. La formarile de specialitate la care participa licentatul in psihologie, vin zeci de psihologi, marea majoritate nepregatiti, toti cu intrebari, fiecare cu ideile lor, care nu reusesc sa obtina ce au nevoie de la formator in scurtul timp dedicat formarii de specialitate. Banii se duc si se intreaba adesea pe ce. Si se frustreaza.
4. Traineri straini, din Occident si Orient, ai caror compatrioti ii expulzeaza ca sarlatani si incompetenti vin cu tot felul de vrajeli exotice si incaseaza mii sau zeci de mii de euro de la participanti creduli, disperati sa afle secretul transformarii universal valabile cum ai pocni din degete. Si  absolventul roman se frustreaza.
5. Proaspatul psiholog vede ca lucreaza doua slujbe ca sa castige o paine in timp ce “mama Omida” si fiecare din neamul ei castiga salarul lunar de psiholog intr-o zi. Si se frustreaza.
6. Supervizorul sau, de la care a invatat psihoterapie, apare la TV si face reclama la tot felul de tehnici de vindecare holotropica, terapie cu ingeri, samanism, zodiac si primeste foarte multa apreciere. Si tanarul practicant din nou se frustreaza.
7. Potentialii clienti ii spun ca n-au bani sa plateasca sedintele de consultanta, pentru ca se duc in weekend la un seminar de meditatie transcendentala, intr-o cabana la munte. Si fostul student, care mai are o farama de decenta in calificarea lui stiintifica, se frustreaza.
8. Observa ca multi oameni par deplin sereni in inconstienta si ignoranta lor de a accepta gandirea magica, in loc sa-si rezolve propriile probleme, in loc sa se confrunte cu trecutul si sa-si faca planuri realiste pentru viitor. Si se frustreaza.
9. Cand spune in dreapta si in stanga ca e psiholog, oameni incep sa isi desire (pe gratis!) toata incarcatura psihoemotionala acumulata in zeci de ani pentru ca – nu-i asa? – psihologii sunt buni ascultatori. Si se frustreaza.
10. Vede buni specialisti, care nu sunt psihologi, dar lucreaza in marketing, au urmat studii certificate international sau formari in analiza tranzactionala sau NLP (de asemenea recunoscute pe drept de Colegiul Psihologilor in Romania), cu aplicatii in terapie. Acesti specialisti le iau fata si clientii si au mai multa practica in mai putini ani de studiu. Si psihologul nostru iar se frustreaza.

Cum deci, in asemenea conditii, calitatea serviciului psihologic in Romania sa nu scada, de la un an la altul, sub invazia unor curente ideologice, spirituale si religioase, care nu au nicio legatura cu stiinta?

Cum deci sa nu apara ca o rusine pentru unii absolventi faptul de a se declara “psiholog”? Eu, de exemplu, am lucrat in resurse umane din 2006, domeniu in care am experienta in cercetare, doua masterate, certificari de formator si inspector, precum si patru specializari/formari finalizate cu certificate emise de organizatii internationale cu corespondenta si recunoastere in Romania. Primul lucru pe care oamenii care ma cunosc ma intreaba este: “esti cumva psiholog?”. Sunt mandru sa raspund ca nu. M-a intrebat deunazi cineva daca nu regret ca n-am licenta in psihologie. Eu am raspuns ca mi-ar fi placut sa fiu student la psihologie, dar nu cea care se preda acum in facultati, ci care se preda acum 10-15 ani.

Cum deci, in asemenea situatii, tinerii psihologi sa nu se orienteze catre deplina ignoranta? Aceasta ignoranta ofera o fericire trecatoare, dar face clientul sa vina din nou si din nou, fara sa-si rezolve problema, ci creandu-i in schimb dependenta?

Cum deci sa nu ii considere pe adevaratii psihologi profesionisti  in psihologie ca “depasiti”, “fumati”, “babalaci”, in comparatie cu guru veniti sa propovaduiasca tot felul de scamatorii de doi bani?

Cum deci studentii romani sa nu plagieze, cand uneori chiar profesorii lor dau tonul (7) ?

Va mai amintiti cine a castigat la “Romanii au talent” in 2012? Cristian Gog, iluzionistul demascat in presa (8)(9)(10)(11). Deci talentul care a fost cel mai apreciat a fost iluzionismul. Desigur,  si mie imi place, de exemplu Derren Brown (12), dar ma uit la show-urile lui ca divertisment, imi place sa o fac pe-a detectivul, iar vreo jumatate din scamatoriile pe care le face, stiu cum le face. Desigur, in spate e un real talent, dar multi au considerat ca de fapt in spate e o magie, o vraja, iar cel care o performeaza este un mare guru. Aici, premiul cel mare nu l-a luat talentul de iluzionist, ci gandirea magica a romanului. De exemplu, daca pentru un iluzionist de profesie, este o virtute faptul ca i-a iesit o scamatorie pe scena, nu acelasi lucru se poate spune despre un psiholog, care ar trebui sa se bazeze pe stiinta.

Unele guri rele spun ca tara intreaga este condusa de un iluzionist care a “reusit sa faca sa dispara o intreaga flota”, dar aici apare si cheia interpretarii: flota nu mai este, in mod real in Romania. Nu este vorba despre o disparitie urmata de o aparitie pe o scena in aplauze. La mijloc, nu se afla o iluzie, ci o masinatiune extrem de reala, iar scena intreaga e constituita de popor. Insasi aluzia in sine consider ca este reprezentativa despre cum anume este perceputa realitatea de catre romani: aluzia devine iluzie, dar nu o iluzie in adevaratul sens al cuvantului, ci una folosita destul de transparent de catre cel care-si ascunde caciula si apoi incepe sa o caute.
Cand iluzia invinge stiinta, cand subiectivismul incompetent invinge cercetarea profesionista, cand realul si imaginarul se imbina intr-un melanj relativist, atunci psihologia nu mai are un loc real pe piata, iar profesionistii au de impar tit o placinta ce se micsoreaza. Psihologia in Romania a fost invinsa de concurenta neloiala, sau, daca vreti, acea concurenta indirecta care apare la un studiu aprofundat al rotii lui Bernstein (13). Problema este una de branding, mai exact de pozitionare. Preotul il sprijina pe om sa-si conduca  sufletul, medicul il sprijina pe om sa-si conduca trupul, iar psihologul il sprijina pe om sa-si conduca mintea. Vrajitorul, sau scamatorul de ocazie (nici macar de profesie) iti ofera solutia magica fara efort: nu mai trebuie sa conduci nimic, ti le conduce el pe toate, si inca la preturi pentru buzunarul fiecaruia. In mainile magicianului amator, iluzia devine realitate, iar stiinta doar o vrajeala pentru neinitiati.

Daca dezvoltarea personala ar trebui sa se diferentieze de cea profesionala (14), iar psihologia de alte “surori” cum sunt coachingul si NLP-ul (15), atunci cu atat mai mult psihologii n-ar trebui sa-si discrediteze meseria asociindu-se cu tot felul de halucinatii, bazaconi si vrajeli. Daca vreti sa va luminati asupra nu stiu carei terapii ezoterice despre care v-a povestit cineva cu entuziasm, ajunge sa cautati dupa denumirea in engleza a acelei terapii, impreuna cu “scam” sau “fraud” pe Google – foarte probabil, veti putea afla niste lucruri foarte interesante despre fondatorii lor.

PS: Nu cred in magie, dar se spune ca orice magie isi pierde puterea dupa un timp. Iar cei ce au crezut in ea vor fi, pe buna dreptate, foarte, foarte suparati.

Referinte:
(1) Alexandrescu, Stefan (29 decembrie 2012). In cine au romanii incredere, Economia Online, nr. 8, http://economiaonline.ro/in-cine-au-romanii-incredere/
(2) Alexandrescu, Stefan (16 iulie 2013). Caile persuasiuni in negociere (2012) de Stefan Alexandrescu, Discerne, http://discerne.wordpress.com/2013/07/16/caile-persuasiunii-in-negociere-2012-de-stefan-alexandrescu/
(3) William James (n.d.). Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/William_james
(4) Curtis, Adam (2002). Century of the Self, BBC, va invit sa vizionati intregul documentar la  http://debugyourmind.wordpress.com/2011/07/18/century-of-the-self/
(5) MK Ultra (n.d), Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Mk_ultra
(6) David, Daniel (28 noiembrie 2008). Cele 10 Stigmate ale Valorii in Mediul Academic Romanesc. Scrisoare catre Diaspora Stiintifica Romaneasca, Clujeanul, http://clujeanul.gandul.info/editoriale/cele-10-stigmate-ale-valorii-in-mediul-academic-romanesc-scrisoare-catre-diaspora-stiintifica-romaneasca-3571381
(7) Ziarul de Iasi (18 februarie 1999). Lucrare de doctorat copiata din sapte carti, http://www.ziaruldeiasi.ro/local/chisinau/lucrare-de-doctorat-copiata-din-sapte-carti~ninls
(8) Medicologia (12 mai 2012). Castigatorul “Romanii au talent!” – Cristian Gog: cateva explicatii medicale, http://medicologia.info/2012/05/castigatorul-romanii-au-talent-cristian-gog-cateva-explicatii-medicale/
(9) Badica, Petre; Chiruta, Razvan (13 mai 2012). “Romanii au talent”, o noua finala cu scandal. Cristian Gog, contestat pentru ca a castigat cu trucuri ieftine cumparate de pe Internet, Romania Libera, http://www.romanialibera.ro/cultura/media/romanii-au-talent-o-noua-finala-cu-scandal-cristian-gog-contestat-pentru-ca-a-castigat-cu-trucuri-ieftine-cumparate-de-pe-internet-263812.html
(10) Libertatea (13 mai 2012). Afla secretul trucurilor pe care le-a facut Cristian Gog, http://www.libertatea.ro/detalii/articol/secret-trucuri-magie-cristian-gog-cum-a-facut-393859.html
(11) Click (14 mai 2012). INTERVIU / Cristian Gog: «N-am spus niciodata ca e real ceea ce fac!». Castigatorul de la «Romanii au talent» le raspunde celor care cred ca el prezinta trucuri «ieftine», http://www.click.ro/vedete/romanesti/cristian_gog-am-spus-real-fac_0_1394860554.html
(12) Derren Brown (n.d.). Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Derren_Brown
(13) Ungureanu, Ionut-Mihai (29 aprilie 2011). Roata lui Bernstein, Academic Link,  http://academiclink.ro/Afaceri/roata-lui-bernstein.html
(14) Alexandrescu, Stefan (12 septembrie 2009). Marketing Un-Mix, Analytic Vision, http://analyticvision.wordpress.com/2009/09/12/marketing-un-mix/
(15) Alexandrescu, Stefan (30 aprilie 2013).  Diferenta intre imagine si identitate si cum conteaza ele in pozitionare, Discerne, http://discerne.wordpress.com/2013/04/30/diferenta-intre-imagine-si-identitate-si-cum-conteaza-ele-in-pozitionare-psihologie-nlp-de-stefan-alexandrescu/

10 Responses to Prostituarea psihologiei in Romania sau Despre cum concurenta neloiala poate distruge credibilitatea unei profesii

  1. alex kakucs says:

    . Primul lucru pe care oamenii care ma cunosc ma intreaba este: “esti cumva psiholog?”. Sunt mandru sa raspund ca nu.

    Mărturisesc că…nu prea am înţeles.
    Eu sunt psiholog, şi sunt mândru, să răspund că: Da!

  2. alex kakucs says:

    Cum deci studentii romani sa nu plagieze, cand uneori chiar profesorii lor dau tonul (7) ?

    Înseamnă că dacă cineva îmi spune să mă arunc într-o Fântână trebuie s-o fac?

  3. Alex says:

    Unde ai cautat tu istoria asta a psihologiei? Bati campii de la inceput pana la sfarsit, nici macar nu ai inteles ce e psihologia.

    • Stefan ALEXANDRESCU says:

      Nu inteleg intrebarea. Articolul nu este atat despre ce este psihologia in general, cat despre ce este psihologia in Romania. Daca viziunea mea vi se pare deplasata, va invit sa cititi ce s-a mai intamplat de atunci si pana acum: in conformitate cu viziunea Colegiului Psihologilor din Romania, nu e necesar sa absolvi facultatea de psihologie pentru a fi psiholog. Va invit sa cititi detalii la “Eşti student la psihologie? Irelevant!”, susţine COPSI prin noile dispoziţii.

      • George Brancusi says:

        Conform legii statului roman conditia obligatorie pentru inscrierea ca membru in Colegiul Psihologilor din Romania este ca solicitantul sa fie absolvent de facultate cu diploma de licenta in psihologie(ev.psihopedagogie)
        Citez din articolul invocat mai sus,,orice neica-nimeni pe care îl duce capul (şi buzunarul) să finalizeze cu succes o asemenea „şcoală complementară” poate deveni psiholog cu acte în regulă!”
        Scolile complementare despre care se face vorbire sunt avizate profesional periodic de catre Colegiul Psihologilor din Romania.
        Dupa cum reiese din citatul prezentat NU este deloc OK faptul ca absolventul de psihologie cu diploma de licenta ,,pe care il duce capul” !!!(probabil se doreste sa nu il duca) se inscrie la o astefel scoala complementara pentru specializare.
        De asemenea se induce posibila idee ca paote ar fi mai bine ca pe absolvent sa nu il duca capul !!! si sa nu aiba bani(daca e muritor de foame e OK) si sa se inscrie la cursuri bugetare platite normal de cine altcineva decat de catre parintii acestuia.
        S-auzim de bine.

  4. George Brancusi says:

    Completez: cand m-am referit plata cheltuielilor implicate de urmarea cursurilor bugetare post licenta m-am referit la cheltuielile implicate de urmarea acestor cursuri( transport, cazare, masa, etc.) avand in vedere ca nu orice oras din Romania are o Universitate loco.
    S-auzim de bine.

  5. Stefan ALEXANDRESCU says:

    Numarul psihologilor acreditati cu drept de libera practica in Colegiul Psihologilor din Romania resprezinta o minoritate fata de cei care sunt psihologi, absolventi de studii de licenta in psihologie, si care lucreaza ca angajati in companii private si in institutii. Articolul la care am facut referire atrage atentia asupra riscului ca cei care nu urmeaza studiile de licenta in psihologie pot deveni psihologi, fie ca aleg sa se inscrie cu drept de libera practica sau nu. DPDV al pregatirii profesionale si al COPSI, ei sunt psihologi, fie ca aleg sa plateasca o cotizatie la COPSI sau nu.
    Interpretarea dvs. ca ar fi bine ca pe absolvent sa nu il duca deloc capul sau sa fie sarac este interesanta, si cred ca are legatura cu ceea ce ati ales dvs. sa intelegeti, nu cu ceea ce s-a dorit a fi exprimat in respectivul articol.
    In ceea ce priveste aspectul financiar, studiile de licenta in psihologie se pot studia si la distanta si au aceeasi valabilitate ca si cele la zi. Din acest punct de vedere, discriminarea financiara este si mai mare fata de cei care platesc formarile care pot substitui licenta in psihologie, pentru ca ei obtin certificarea acelorasi abilitati, mai repede si dupa un set de standarde diferite si netransparente.

  6. Raluca says:

    ,,Articolul la care am facut referire atrage atentia asupra riscului ca cei care nu urmeaza studiile de licenta in psihologie pot deveni psihologi, fie ca aleg sa se inscrie cu drept de libera practica sau nu.”

    Nu este adevarat ceea ce sustineti !
    Cei ce NU au studii univesitare in domeniul psihologiei NU pot deveni psihologi si nu pot practica in privat sau ca angajati legal profesia de psiholog.

    Este in afara legii faptul precizat de dvs. ca ,,cei care nu urmeaza studiile de licenta in psihologie pot deveni psihologi” !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *