Author Archives: Octavian-Dragomir JORA

ACUM E ALTFEL (LA FEL CA MEREU)

O.JoraOctavian-Dragomir JORA – Redactor sef  “Economistul”

“Acum e altfel”. Aceasta este egida Alegerilor 2014 pentru Parlamentul European. Mesajul are un “sarm grav”. Europa unita cere strangerea randurilor, iar miezul democratiei comunitare, ranforsat dupa Tratatul de la Lisabona, cheama demosul la un nou tip de constiinta actionala, de “eurocivism”. Uniunea a clacat si la aspecte legate de exprimarile nationale (efecte si ale hazardului moral comunitar: vezi datoriile risipitorilor platite cu banii / puterea de cumparare a productivilor), si la parghii politice comune (cauze ale hazardului moral) si joaca, pe partea de comunicare, cartea desteptarii electorale. Zugravita ca opusa birocratiei functionarilor apatrizi, malaxor de initiativa si implementare (precum Comisia), sau cu urme de legitimitate decizionala (precum Consiliile), Parlamentul este institutia scoasa la inaintare de UE pentru a le trezi cetatenilor europeni sentimentul ca Europa politica le va veni tot mai mult in preajma.

Algoritmul de jos al celor de sus

O.Jora

Octavian-Dragomir JORA

“Se pare ca fratii mei cardinali au mers pana la capatul lumii pentru a-l gasi pe noul Papa”, rostea proaspat alesul pontif Francisc in fata unei audiente extaziate de fumul alb ridicat printre picurii de ploaie cazuti din Piata Sfantului Petru. Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, argentinian cu radacini italienesti si cu pedigriu de iezuit, este “ambidextru” politic: adica de “dreapta”, deci conservator in materie de socoteli trupesti, insa de “stanga”, asadar progresist, in chestiuni de asistenta sociala si de stat providenta. Este cunoscut pentru afirmatiile transante despre marginalizatii din spatiul sau de obarsie. “Locuim in cea mai inegalitara parte a lumii, care a crescut economic cel mai mult, dar a redus nefericirea cel mai putin”, spunea Bergoglio la o reuniune a episcopilor latino-americani. Daca pledoaria crestina pentru moderatie si ajutor este fireasca, mantuirea prin Stat ramane totusi un subiect sensibil moral.

Franc(hete) elvetian(a)

Octavian-Dragomir Jora: Redactor sef  “Economistul”

 Bancile elvetiene sunt precum un Ierusalim secularizat al finantei mondiale: indiferent de “confesiuni ideologice”, de starile de razboi sau pace dintre semintiile lumii, stari reductibile la mofturile capeteniilor si proptitorilor lor cu dare de mana, sistemul bancar din “tara cantoanelor” este protejat de un tabu universal. Adica: ne scoatem ochii, pe te miri ce pricini geopolitice si geoeconomice, dar cooperam cand vine vorba de pastrat taina asupra “ochiului dracului”, antidot “dat naibii” la necazurile cauzate ori suferite. Mai mult ca un acord intre gentilomi, avem doar un raspuns rational care distinge bestia din om de bestia perfecta. Distrugem totul pana la resursa vitala comuna. Acolo cooperam. Si ce resursa este, in lumea asta tot globalizata economic, “mai universala” decat banul, “mijlocul universal de schimb”, fireste, neomogen, dupa dezaurirea lui, intre variile denominari de pe fata pamantului. Elvetia a propus si produs lumii, si partii ei productive, si celei pacatoase, unele “bunuri comune”: o data, neutralitatea globala a unui sistem bancar ultra-secretos si, in plus, interesantul ei franc.

Macroeconomisti si microbisti

Octavian-Dragomir JORA

Zic unii intelectuali aroganti, printre multe alte arogante, ca nimic nu este mai rar in vestiarul echipelor de fotbal decat cartile, cele de citit. Raritatea in sens statistic este rasturnata de cea economica, fiindca atunci cand apare un asa totem el devine, raportat la nevoile arhetipale ale mingicarului, unul abundent spre nefolositor. Totusi, fotbalistii nu sunt doar vietati animate de instinctul mingii; intelectul lor, disciplinat, poate deveni, de la o faza la alta, ba torent, ba stavilar in calea arabescurilor de driblinguri si caligrafiilor de pase ale talentatilor puri; dupa cum nici consumatorii-spectatori de driblinguri si de pase nu sunt neaparat fiinte rudimentare savurand, gregar, pastise (diluate in prezent) ale reprezentatiilor ludic-letale din antice arene.

JUPUITU, BY ANAF

Octavian-Dragomir JORA

Strident este, macar dupa anumite gusturi, un tic prezent in zicerile deopotriva ale unei bune parti din masa de contribuabili, precum si ale unei si mai mari ponderi din tagma economista: mama problemelor economiei nationale, ba chiar mama mamei lor ar reprezenta-o “slaba colectare a veniturilor la bugetul de stat”. S-au emis critici dinspre opozitie spre putere, ba si critici intestine “fortelor de guvernamant”, ba si autocritici in dulcele spirit cominternist, cum ca vom da perceptori fiscali de varii spite, adica, tot ce avem mai bun in noi pe gazon, cum ca vom respecta sarcinile trasate si ca nu vom lasa adversarul evazionist sa-si faca jocul, cum ca vom face bine sa nu fie rau. Si, totusi. Binele cam depinde de care parte a balantei fiscale te afli: contribuabil net, scuturat din toate cele de fisc, sau beneficiar net, care isi plateste relaxat darile din bani publici, primiti plocon, ca trandav contopist sau ca bordurist-asfaltangiu.