Tag Archives: Hayek

Oda libertatii

Gabriel MURSA – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

Daca ar fi sa alegem un singur ganditor dintre cei cau a avut un rol decisiv in evolutia liberalismului zilelor noastre acela ar trebui sa fie, fara urma de indoiala, Friedrich Hayek. Evident, sistemul de principii pe care s-a fondat lumea moderna datoreaza enorm unor intelectuali precum Ludwig von Mises sau Milton Friedman, care, in secolul al XX-lea, au rafinat si popularizat idei formulate de ganditorii Scolii de la Salamanca, de David Hume, Adam Smith sau Carl Menger. Insa, niciunul dintre acesti savanti nu a reusit sa faca o descriere atat de cuprinzatoare a societatii libere asa cum a facut detinatorul Premiului Nobel pentru economie din anul 1974. Ludwig von Mises a scris Human Action, probabil, cel mai bun tratat de economie aparut vreodata si a fost mentorul a generatii intregi de intelectuali reuniti sub umbrela Scolii Austriece, fiind, in mare masura, insusi descoperitorul lui Hayek. Milton Friedman, cel mai influent economist liberal al secolului trecut, atat in cercurile politice, cat si in randurile oamenilor obisnuiti, are meritul de a fi putut explica pe intelesul tuturor virtutile intrinseci ale lumii libere, in special prin doua carti ce ar trebui sa reprezinte lectura obligatorie pentru orice ins interesat de fenomenele sociale: Capitalism and liberty si Free to choose. Cu toate acestea, cele mai mari servicii aduse liberalismului contemporan vin dinspre Friedrich August von Hayek.

Vaca sacra a modernitatii

Gabriel MursaGabriel Mursa – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

Multe culturi, care nu au facut inca pasul decisiv spre modernitate, au un cult greu de inteles pentru animale. Spre exemplu, niciunui thailandez nu i-ar trece prin cap ca maimutele ar fi simple materiale de studiu pentru curiozitatile lui Darwin. India, paradisul terestru al necuvantatoarelor, locul arhanghelilor, ingerilor si sfintilor este ocupat de vaci. Un inventar sumar al dobitoacelor venerate ne arata ca, de fapt, in anumite culturi, rolul hagiografiei este preluat de zoologie.

Iluzia monetara a bunastarii

Mihaela IFRIM

Apetitul pentru expansiunea masei monetare pare a fi o constanta a tuturor statelor si a tuturor comunitatilor, ca o osanda ce obliga la repetarea istoriei. Motivul este unul banal: confuzia creata intre detinerea unei cantitati suplimentare de bani si sporirea averii. Banii nu trebuie confundati cu bogatia, aceasta “ambiguitate verbala”, cum o denumea Henry Hazlitt, fiind in mare masura responsabila pentru usurinta cu care adoptam masuri inflationiste. “Daca ar fi cu adevarat posibila substituirea expansiunii creditului (a banilor “ieftini”) cu acumularea bunurilor de capital prin economisire, nu ar mai fi saracie in lume”, afirma, pe buna dreptate, Ludwig von Mises. Cresterea cantitatii disponibile de moneda intr-o economie nu se traduce intr-o crestere a cantitatii de bunuri si servicii achizitionate. Resursele disponibile in societate sunt limitate, iar bogatia reala nu se transpune in cantitatea de moneda, ci in cantitatea de bunuri produse si consumate.

Infatuarea fatala a intelectualilor

  Gabriel MURSA – Presedinte Institutul Friedrich von Hayek Romania

De la Platon incoace, intelectualii au manifestat o apetenta irezistibila pentru ingineria sociala. Inspirati de carti precum Republica sau Legile, ei si-au imaginat ca slabiciunile lumii in care traim pot fi eliminate prin simpla “stergere a panzei”, o figura de stil in spatele careia, cel mai invidiat ganditor al omenirii isi ascundea planul maret al reconstruirii civilizatiei pe baze pur rationale. Asadar, proiectul deliberat, constient putea sa inlature subrezeniile oricarei ordini constituite din muritori fatalmente imperfecti. Evident, erau necesare cateva conditii sine-qua-non ale desavarsirii lumii terestre: disparitia proprietatii private, izgonirea nemiloasa a libertatii personale, tratarea fara anestezice a egoismului, controlul deplin al vietii personale de catre politia copulatiei si suprimarea, desigur, in interes comun, a gandirii pe cont propriu.