Iuliana TOMULEASA

Conform OCDE, un paradis fiscal se defineste prin impozite inexistente, lipsa de transparenta in ceea ce priveste regimul fiscal, lipsa de schimburi informationale cu raportare la problematica fiscala si atragerea de societati cu activitate fictiva. In razboiul declarat impotriva lipsei de transparenta din paradisurile fiscale, s-au implicat ONU, OCDE, FMI si alte institutii financiare internationale, insa nu exista o lista comuna cu tarile declarate paradisuri fiscale. Astfel, pe lista ONU erau 48 de tari, pe cea a OCDE 35 de tari, iar pe lista FMI 62 de tari. In ciuda acestui fapt, sunt unele tari care sunt nominalizate pe aceste liste, printre care si Elvetia…

 Elvetia este o republica federala, alcatuita din 26 de cantoane autonome, cu capitala federala la Berna. Aceasta cunoaste o suprafata de 41.285 km², fiind una dintre cele mai bogate tari din lume dupa PIB pe cap de locuitor, avand cea mai mare bogatie pe cap de persoana adulta din toate tarile lumii.

Desi istoria Elvetiei moderne poate fi considerata ca incepe la 1848, cand Confederatia Helvetica a devenit un stat federal, istoria Confederatiei Elvetiei, ca o uniune de cantoane relativ autonome, incepe cu circa 600 de ani mai devreme, facand aceasta tara una dintre cele mai vechi republici din lume care exista neintrerupt de la fondarea ei din 1291 si pana astazi. Se remarca faptul ca marile puteri au respectat neutralitatea Elvetiei in timpul primului razboi mondial, insa in timpul celui de-al doilea razboi mondial Germania a vrut sa invadeze acest teritoriu. Elvetia a ramas independenta si neutra printr-o combinatie de descurajare militara, concesii economice in Germania si norocul ca unele evenimente mai mari sa fi intarziat o invazie.

Economia Elvetiei este considerata a fi una dintre cele mai stabile din plan mondial, datorita politicii de succes in domeniul sigurantei monedei, aceasta fiind dublata de secretul operatiilor financiare efectuate de bancile elvetiene, transformand tara intr-un paradis fiscal. Acest sistem economic se bazeaza pe afluxul extern de investitii, astfel industria fina si de precizie, respectiv comertul si finantele sunt esentiale pentru mentinerea stabilitatii macroeconomice a tarii.

Economia Elvetiei a inregistrat performante satisfacatoare in ultimii ani, lucru ce poate fi motivat si prin intrarile de capital aferente mediului considerat un paradis fiscal, dar si datorita cererii interne solide (a se vedea fig.1). Pe de alta parte, se observa faptul ca, cresterea economica a Elvetiei a fost incetinita considerabil in anul 2012, pe masura ce francul se apreciaza si criza globala se adanceste.

Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale OECD

Fig. 1 Evolutia ratei de crestere a PIB si ratei inflatiei in Elvetia, 2005-2012 (%)

Comparativ cu standardele istorice, exporturile au fost relativ lente, astfel firmele elvetiene au inregistrat venituri mici in ultimele trimestre (a se vedea fig.2).

Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale OECD

Fig. 2 Evolutia exporturilor si a importurilor in Elvetia, 2005-2012 (mld. USD)

Cresterea robusta in pietele emergente a propulsat o crestere sustinuta a cererii pentru bunuri de lux elvetiene, dar a fost insuficient pentru a compensa presiunile din mediul extern.

Politica monetara a promovat o rata a dobanzii aproape de nivelul zero pentru stimularea creditarii, iar rata de schimb minima a facilitat la controlul socurilor deflationiste ce nu pot fi abordate prin reducerea ratei dobanzii de referinta.

Cu toate acestea, accelerarea creditarii a depasit-o pe cea aferenta PIB, astfel pozitia monetara adoptata este in continuarea potrivita pe termen scurt, dat fiind ca nu au fost inregistrate presiuni inflationiste. Cand presiunile inflationiste vor aparea din nou la orizont si riscurile din plan international se vor afla la un nivel gestionabil, Banca Nationala va proceda la majorarea ratei dobanzii de referinta si promovarea flotarii libere.

In momentul de fata rata dobanzii de politica monetara a fost redusa la un nivel apropiat de zero, insa in conditiile in care fenomenul inflationist se accentueaza, agravand si riscurile din plan economic, autoritatea monetara ar trebui sa se orienteze spre flotarea libera si majorarea ratei dobanzii de referinta.

In ceea ce priveste politica fiscala, se remarca un caracter neutru al acesteia. Un mix de excedent bugetar si o usoara crestere economica ar trebui sa fie suficiente pentru a mentine sub control datoria publica, mai exact la nivelul de 44% din PIB. Mai mult decat atat, bugetul va trebui sa se adapteze la presiuni structurale mai ample, printre care se observa presiuni legate de invaliditate, de cheltuieli cu pensii si subventiile s.a.

Dupa cum se remarca si in figura 3, in ultimii ani, Elvetia a inregistrat excedent bugetar, insa in anul 2012, pe fondul noilor masuri adoptate si al presiunilor din plan extern, s-a inregistrat un deficit de 0,2% din PIB.

Sursa: prelucrare proprie dupa statistici oficiale OECD

Fig. 3 Evolutia deficitului bugetar in Elvetia, 2005-2012 (% din PIB)

In contextul actual, riscurile la adresa Elvetiei sunt atat de natura interna cat si de natura externa. Pe de o parte, daca ingrijorarile cu privire la euro se retrag in continuare, Elvetia ar beneficia in urma imbunatatirii increderii si a reducerii tensiunilor cu privire la cursul de schimb. Pe de alta parte, o valoare ridicata a francului poate conduce la o incetinire a expansiunii si in conditiile in care rata dobanzii de politica monetara este deja aproape de zero, impactul pretului aferent oricarei aprecieri viitoare ar putea fi mai puternic decat pana in prezent.

Cu raportare la sectorul bancar, se identifica un ansamblu de masuri adoptate de autoritatile elvetiene in vederea mentinerii celor mai bune practici pe piata financiara, in epicentrul acestora aflandu-se preocuparile cu raportare la secretul bancar. Discutiile din plan international cu privire la politica fiscala si aplicabilitatea acesteia au scos in evidenta impactul puternic asupra atractivitatii Elvetiei ca locatie pentru private banking si managementul averilor. Autoritatile elvetiene si-au exprimat ingrijorarea ca reformele de reglementare a pietelor financiare in cadrul Comunitatii Uniuniii Europene (MiFID II) ar putea inhiba serviciile transfrontaliere oferite de institutiile financiare elvetiene.