Octavian-Dragomir Jora: Redactor sef  “Economistul”

 Bancile elvetiene sunt precum un Ierusalim secularizat al finantei mondiale: indiferent de “confesiuni ideologice”, de starile de razboi sau pace dintre semintiile lumii, stari reductibile la mofturile capeteniilor si proptitorilor lor cu dare de mana, sistemul bancar din “tara cantoanelor” este protejat de un tabu universal. Adica: ne scoatem ochii, pe te miri ce pricini geopolitice si geoeconomice, dar cooperam cand vine vorba de pastrat taina asupra “ochiului dracului”, antidot “dat naibii” la necazurile cauzate ori suferite. Mai mult ca un acord intre gentilomi, avem doar un raspuns rational care distinge bestia din om de bestia perfecta. Distrugem totul pana la resursa vitala comuna. Acolo cooperam. Si ce resursa este, in lumea asta tot globalizata economic, “mai universala” decat banul, “mijlocul universal de schimb”, fireste, neomogen, dupa dezaurirea lui, intre variile denominari de pe fata pamantului. Elvetia a propus si produs lumii, si partii ei productive, si celei pacatoase, unele “bunuri comune”: o data, neutralitatea globala a unui sistem bancar ultra-secretos si, in plus, interesantul ei franc.