web analytics

Tirania fiscala

pascal-salin-43735 bw

Pascal SALIN

Aparitia in limba romana a ultimei mele carti ma bucura enorm, cel putin din cateva motive. In primul rand, nutresc un sentiment prietenie si de apropiere fata de Romania, o tara care imi este draga in mod special, mai ales, din momentul in care am avut onoarea sa primesc titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, o institutie de o calitate exceptionala. In acelasi timp, indraznesc sa cred ca publicarea in limba romana a acestei carti se inscrie in lunga si bogata istorie a legaturilor culturale dintre Franta si Romania. In sfarsit, sunt bucuros si onorat ca traducerea lucrarii de fata poarta semnatura lui Gabriel Mursa, care, pe langa calitatile sale remarcabile de traducator, poseda competente remarcabile de teorie economica, ceea ce garanteaza, evident, calitatea prezentei traduceri.

Ne putem intreba, in mod legitim, daca ar fi justificata traducerea in limba romana a prezentei lucrari, in conditiile in care s-ar putea crede ca sistemele fiscale din Franta si Romania difera destul de mult. Eu nu vad lucrurile de o asemenea maniera! Desigur, anumite pasage din carte par sa fie inspirate de anumite caracteristici ale sistemului fiscal francez. Insa, in eenta, analiza are o valabilitate universala. Intr-adevar, demersul meu nu se focalizeaza pe tehnica fiscala si pe anumite trasaturi ale sistemului fiscal francez sau ale vreunei alte tari. Incerc sa propun cititorului instrumente de reflectie in legatura cu subiectul fiscalitatii si cu cel al sistemelor fiscale in general. Daca cineva doreste cu adevarat sa inteleaga rolul jucat de un sistem fiscal in viata economica dintr-o tara si daca se vrea schitarea reformelor necesare, trebuie depasita simpla decriere a faptelor si a tehnicilor, recurgandu-se la o analiza fundamentala, inspirata de cele mai sanatoase si mai riguroase principii ale teoriei economice.

tirania_fiscala_final1Sper ca nu va sperie perspectiva de a citi o carte bazata pe teoria fiscala, deoarece sunt convins ca nu exista nimic mai practic decat o buna teorie! Vreau sa spun ca efortul de intelegere si reflectie este usurat daca se dobandesc instrumentele care permit depasirea aparentelor si confera coerenta tuturor ideilor legate de fiscalitate. De aceea, recursul la teorie, departe de a complica problemele analizate, permite clarificarea si simplificarea demersului intelectual si practic. Or, dat fiind ca m-am straduit sa ma exprim cu ajutorul cuvintelor si conceptiilor specifice vietii de zi cu zi, evitand jargonul pseudo-stiintific utilizat de multi economisti ce doresc sa para “savanti”, cred ca aceasta carte este accesibila tuturor tipurilor de public (ceea ce nu exclude, evident, specialistii in domeniu!). In orice caz, aceasta a fost intentia mea si sper ca ea sa se fi materializat.

Din nefericire, istoria romanilor este plina de epoci teribile, ceea ce face ca ei sa stie din propria experienta masura in care statul poate oprima indivizii[1]. De aceea, trebuie sa fim foarte vigilenti in legatura cu demersurile sale. Din acest punct de vedere, fiscalitatea, instrumentul de actiune aflat la dispozitia statului, merita o atentie particulara. Chiar daca spaima de totalitarism lipseste deocamdata din vietile noastre, riscul tiraniei fiscale este unul cat se poate de real; de aceea, trebuie sa-l reperam si sa gasim mijloacele de a-l evita sau, cel putin, de a-l atenua.

Fiscalitatea joaca un rol important in deciziile persoanle si profesionale ale celor mai multi dintre noi. Astfel, cresterea continua a nivelului prelevarilor obligatorii si caracterul lor tot mai arbitrar si mai incert reprezinta cauza majora a crizei economice persistente si ratei ridicate a somajului in multe tari europene. Evident, guvernele considera ca-i mai comod sa invoce criza financiara si economica inceputa in anii 2007-2008 pentru a explica stagnarea economica persistenta si agravarea fenomenului somajului. Insa, nu trebuie sa uitam ca aceasta criza conjuncturala a aparut in conditiile unei crize structurale de termen lung, caracterizata prin rate scazute de crestere economica si rate ridicate ale somajului. Din nefericire, constat cu tristete ca, in ciuda importantei si necesitatii de a reforma urgent sistemulele fiscale ale multor tari, dezbaterea legata de fiscalitate se concentreaza, de cele mai multe ori, pe detalii mai mult sau mai putin tehnice, nu pe principii si pe o viziune de ansamblu.

Cele mai multe guverne se multumesc sa recurga la improvizatia fiscala: ele maresc cu cateva puncte procentuale un impozit sau altul, introduc un impozit nou, modifica plafonul exonerarilor, suprima o nisa fiscala, anunta o reforma inainte de a adopta o reforma diferita. Bunul plac al statului impune cetatenilor un sistem complex si greu de inteles, ii determina sa traiasca sub amenintarea constanta a cresterii impozitelor. Cetateanul se simte total dezarmat in fata acestei furii fiscale, iar caracterul incert si spoliator al prelevarilor obligatorii ii imprima sentimentul de a fi victima unei veritabile tiranii.

Exista un contraste vident intre tarile in care presiunea fiscala si-a continuat cresterea inexorabila si cele care au stiut sa recurga la o relaxarea fiscala mai mult sau mai putin profunda. Cele dintai se confrunta cu o rata scazuta a cresterii economice, cu o majorare constanta a ratei somajului, cu un deficit bugetar din ce in ce mai preocupant. Celelalte, au recurs la reforme fiscale, uneori, destul de indraznete, in anii 1980 si in perioada ce a urmat. Asa s-a intamplat, spre exemplu, in Statele Unite sau in Anglia. Insa, in alte cazuri, mai putin cunoscute, reformele au fost mai profunde. Astfel, in Noua Zeelanda, in care guvernul laburist a adoptat masuri de liberalizare, incepand cu anul 1984, rata marginala a impozitului pe venit a scazut in cativa ani de la 60% la 24%. Rata cresterii economice a crescut, rata somajului s-a diminuat, iar bugetul public a devenit excedentar.

Din fericire, Romania a reusit sa evite deocamdata cele mai distructive spolieri fiscale. Ea reprezinta un model de intelepciune fiscala, dupa ce a introdus asa-zisa cota unica, adica un impozit pe venit cu rata unica. Astfel, a reusit sa evite gravele consecinte economice si sociale ale impozitului progresiv, pe care il denuntam in aceasta carte. Insa, cred ca este indispensabil ca romanii sa fie constienti de efectele nocive pe care le-ar putea cauza un impozit progresiv. Intr-adevar, nu se poate exclude riscul ca un guvern sa devina tentat sa renunte la “cota unica”, introducand un impozit progresiv in Romania. De aceea, chiar daca reflectiile pe care le propun in aceasta carte in legatura cu impozitul progresiv par rupte de realitate, este esential ca oamenii sa fie pregatiti de dezbateri si propuneri in legatura cu acest subiect. Aceeasi observatie vizeaza alte impozite, spre exemplu, impozitul pe capital, care nu exista in Romania, dar care risca sa fie propuse sau introduse in viitor.

Dincolo de caracteristicile specifice sistemelor fiscale actuale in diferite tari, cartea de fata are ca obiectiv, inainte de orice, sa propuna o reflectie profunda asupra fundamentelor impozitului si ale statului, asupra realitatii impozitului, asupra reformelor prioritare care pot inspira o viziune coerenta a functionarii societatilor noastre. Fiind un fenomen complex, fiscalitatea influenteaza toate alegerile individuale. Asadar, intelegerea fenomenelor fiscale este imposibila in absenta cunoasterii adecvate a mijloacelor de cooperare dintre oameni. Utilizarea teoriei, pentru a readuce impozitul in contextul functionarii reale a societatilor umane, reprezinta singurul mijloc de evitare a deziluziilor.

 Atunci cand decid, intreprinzatorul, capul familiei, salariatul nu detin o cunoastere teoretic a functionarii societatii din care fac parte; nu aceasta cunoastere este cea care le permite sa-si adapteze deciziile la functionarea efectiva a acestei societati. Insa, ei beneficiaza de semnale puternice care le permit sa reactioneze continuu la actiunile decise de altii. Astfel, volumul extraordinar al cunostintelor continute implicit de sistemul preturilor este neglijat in foarte mare masura de deciziile publice deoarece, in acest caz, avem de-a face cu fenomene “din afara pietei”. In acelasi timp, decidentii publici nu au deprinderile necesare pentru a intelege toate consecintele generate, in realitate, de deciziile lor. Ei sunt motivati, mai curand, de obiective electorale de termen scurt sau de urmarirea unor interese specifice, decat de o apreciere corecta a efectolor propriilor actiuni, care, in ciuda faptului ca, deseori, trec drept invizibile si necuantificabile, sunt cat se poate de reale.

Pentru a intelege mai bine realitatea si pentru a ajuta la conceperea de reforme fiscale, trebuie sa trecem peste aparentele atasate acestei carti. Efortul de reflectie ne spune ca impozitul nu afecteaza ceea ce credem noi in mod obisnuit, ca exista efecte ignorate si indezirabile, intr-un cuvant, ca impozitul este arbitrar. Intr-adevar, orice impozit reprezinta o prelevare fortata de resurse de la diferiti indivizi, care le-au creat si care le-au atasat o valoare imposibil de cunoscut de un observator extern, cu scopul de a fi oferite altor indivizi, fara a cunoaste valoarea pe care acestia le-o atribuie. Fiscalitatea este in mod necesar arbitrara si injusta, deoarece ea mutileaza proiectele umane plecand de la concepte statistice independente de orice realitate umana.

In lucrarea de fata, vom acorda o atentie particulara impozitarii capitalului. Acest lucru se justifica prin faptul ca, in realitate, capitalul reprezinta expresia timpului in viata oamenilor. Or, in raport cu aceasta dimensiune temporala, se crede ca fiscalitatea se bazeaza pe doua conceptii statice: ea afecteaza ceea ce exista, ceea ce se constata – mai mult sau mai putin bine – la un moment dat, insa ea ignora maniera in care actiunile umane se articuleaza reciproc, la un moment dat. Ea rupe toate aceste legaturi prin care mintile oamenilor construiesc viitorul plecand de la trecut.

 Aceasta carte se vrea a fi un mijloc de intelegere a realitatii si un instrument eficient pentru a defini reformele in domeniul fiscal. Insa, ea nu reprezinta un program detaliat de reforme: indica doar masurile corecte daca se doreste ca anii viitori sa insemne altceva decat continuarea deceniilor de colectivism, atat de nociv pentru prosperitatea si pentru libertatea oamenilor.

[1] A se consulta, spre exemplu, celebra, superba si teribila carte a lui Virgil Gheorghiu, La vingt-cinquième heure. Imi permit sa evoc cu admiratie personalitatea acestui scriitori, pe care am avut privilegiul sa-l cunosc si care a reprezentat o legatura exceptionala intre Romania si Franta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *