web analytics

Scurta analiza macroeconomica la nivel mondial – decembrie 2012

Andrei Radulescu, Senior Investment Analyst SSIF Broker

Ultima luna din 2012 s-a caracterizat prin evolutia divergenta a indicatorilor din economia reala si din economia financiara, pe mapamond. La nivelul economiei reale, semnalele de inflexiune din China au fost contrabalansate de deteriorarea indicatorilor de sentiment din Statele Unite si de persistenta contractiei economice in Zona Euro (chiar daca, per ansamblu, indicatorii macroeconomici europeni au prezentat semnale de stabilizare a ritmului de contractie). Economia americana a resimtit in decembrie incertitudinile referitoare la solutionarea fiscal cliff, problema a carei rezolvare a fost amanata pentru luna februarie, cand se va discuta si problema limitei datoriei publice.

In Zona Euro indicatorii macroeconomici avansati au prezentat semnale de stabilizare si ameliorare graduala, exprimand premise mai bune pentru primele luni din 2013 (contractie la un ritm mai redus). Cu toate acestea, indicatorii economici coincidenti si intarziati au continuat sa exprime o intensificare a contractiei economice in ultimul trimestru al anului 2012. Economia Chinei resimte masurile macroeconomice expansioniste adoptate pe parcursul anului 2012, atat de natura monetara, dar si bugetar-investitionala.

Pe plan intern blocajul economico-financiar este cuvantul de ordine la cumpana dintre ani. Climatul dificil din Zona Euro (principalul partener economic) are impact nefavorabil pentru cererea externa. Totodata, cererea interna este afectata de procesele de deleveraging si de consolidare bugetara, dar si de intensificarea presiunilor inflationiste.

Indicatorul Baltic Dry, barometru al comertului international, a consemnat un declin de 36% pe parcursul lunii decembrie, pana la aproximativ 700 p., in apropiere de nivelul minim istoric. Aceasta evolutie exprima climatul dificil din economia reala pe mapamond la final de 2012. Practic, economia mondiala se zbate intre doua cicluri economice, resimtind in continuare consecintele valurilor Marii Recesiuni: nivelul ridicat de indatorare a statelor, conditiile dificile din piata fortei de munca, dificultatile cu care se confrunta sectorul bancar privat.

 

 Pe de alta parte, climatul din pietele financiare a continuat sa se amelioreze gradual, expresie a asteptarilor privind solutionarea fiscal cliff, dar si cu privire la continuarea politicilor macroeconomice expansioniste, in masura in care vor aparea noi semnale nefavorabile din sfera economiei reale. Indicele global MSCI a consemnat un avans de 1,7% in decembrie, pana la 1 338,5 p..

 

Evolutiile indicatorilor macroeconomici pe mapamond pe parcursul lunii decembrie nu au surprins scenariul central de previziune de la Raportul Macroeconomic elaborat in noiembrie. Prin urmare, am mentinut scenariile centrale pentru Statele Unite, Zona Euro si Romania.

Atrag atentia asupra faptului ca se mentin factori de risc pentru economia reala pe mapamond, printre care problemele de natura fiscal – bugetara si mixul de politici economice in Statele Unite, persistenta contractiei si a divergentei economice in Zona Euro, seceta de capital, rambursarea imprumutului extern si procesul de ajustare a sectorului bancar in Romania.

Revenind la economia financiara, este dificil de creionat un scenariu central de previziune pentru urmatoarele trimestre si pe intreg anul 2013. Desi in debutul anului s-a ajuns la un nou compromis in Statele Unite cu privire la problemele de natura fiscal – bugetara, problema de fond se mentine (dupa parerea mea, principalele decizii au fost amanate cu doua luni).

In Europa, asimetria economica a devenit cuvantul de ordine din punct de vedere macroeconomic, dat fiind ca ajustarea statelor din flancul Sudic pare imposibil de realizat. In Asia evolutiile recente ale indicatorilor macroeconomici exprima divergente intre economiile Chinei si Japoniei. Economia Chinei pare sa fi atins un punct de inflexiune la cumpana dintre ani (de la decelerare la accelerare), in timp ce economia nipona se zbate in contractie.

Pe plan intern, economia continua sa se confrunte cu o serie de provocari fundamentale si in 2013: seceta de capital, contractia din Zona Euro, rambursarea unei parti importante din imprumutul contractat de la FMI si alte institutii internationale in 2009, procesul de consolidare bugetara. Desigur, principala provocare (de altfel, similara pentru majoritatea economiilor europene) o constituie refacerea potentialului economic intr-un context de consolidare bugetara.

Dupa parerea mea, continuarea tendintei ascendente din 2012 este dependenta de relansarea fluxurilor investitionale in economia reala, indeosebi in randul statelor dezvoltate, cu efecte de spill-over in economiile emergente. La inceput de 2013 nu se poate afirma ca sunt semnale concrete in aceasta directie. Dimpotriva, compromisul american cu privire la fiscal cliff ar putea amana momentul relansarii investitiilor private in principala economie a lumii (ma refer la faptul ca a fost majorata taxarea pentru castigurile de capital, iar reducerea taxarii muncii cu 2% a expirat la finele anului 2012). De altfel, in 2012 formarea bruta de capital fix se situa cu aproximativ 13% sub nivelul consemnat in 2006.

Totodata, in Zona Euro, este dificil de crezut ca vom asista la relansarea fluxurilor investitionale, dat fiind contextul mondial (cu impact asupra cererii externe), dar si cel intern (caracterizat prin continuarea procesului de ajustare in urma valurilor crizei). In 2012 formarea bruta de capital fix din regiune se situa cu 17% sub nivelul de la inceputul anului 2008. Per ansamblu, persistenta divergentei economice la nivel de regiune constituie, dupa parerea mea, principalul factor care descurajeaza investitiile private.

Din perspectiva termenului scurt, pietele de capital mondiale vor fi sensibile la sezonul de raportari financiare (pe T4 si intreg 2012), companiile urmand sa prezinte indicii si previziuni financiare pentru exercitiul financiar 2013.

De asemenea, in perioada imediat urmatoare pietele financiare vor acorda o atentie deosebita reluarii negocierilor privind problemele de natura fiscal-bugetara in Statele Unite (inclusiv problema pragului datoriei publice), dar si derularii evenimentelor in Zona Euro (posibilitatea reintensificarii crizei economico-financiare, mai ales in contextul alegerilor din Germania sau Italia, dar si a imposibilitatii ajustarii economiilor din flancul sudic – ma refer indeosebi la Grecia).

Pe plan intern, evolutia bursei va fi influentata, in principal, de climatul macro-financiar european. Dupa parerea mea, este ridicata probabilitatea unui scenariu similar cu anii anteriori: cresteri in prima parte a anului determinate in principal de perspectivele cu privire la dividendele pentru exercitiul financiar 2012; evolutie flat sau scadere in a doua jumatate a anului. De fapt, pe piata interna de capital nu prea avem motive sa ne asteptam la surprize pozitive, nici din partea cererii, dar nici din partea ofertei. Investitorii s-au orientat in ultimii ani, indeosebi, pe companiile cele mai lichide, cu o politica ambitioasa de dividende (se poate spune ca, cel putin la nivelul unor companii, asistam la un proces real de decapitalizare). Pe de alta parte, oferta este din ce in ce mai redusa, in 2012 am asistat la iesirea de pe bursa a Azomures – o companie care a oferit mai multe surprize placute pe parcursul Marii Recesiuni.

Concluzionand, consider ca, intr-un scenariu central, range-ul va fi si in trimestrele urmatoare caracteristica principala a pietelor de capital pe mapamond. Amplitudinea acestui range va fi in continuare diferita (intre pietele dezvoltate si pietele emergente si de frontiera), iar dimensiunea acestuia va fi determinata de evenimentele din plan macroeconomic din principalele blocuri economice: Statele Unite, Zona Euro, China-Japonia. Acest scenariu ar putea fi determinat de evolutii mixte/divergente ale indicatorilor macroeconomici pe mapamond, dar si ale rezultatelor raportate de companii. De asemenea, reintensificarea tensiunilor economico-financiare din Zona Euro si Statele Unite ar putea fi contrabalansata de noi masuri interventioniste, in principal de natura monetara.

Intr-un scenariu negativ, pietele de capital mondiale ar putea consemna intrarea intr-o stare de corectie (declin de peste 10%), care s-ar putea prelungi intr-un bear market (scadere de peste 20%). Acest scenariu ar putea fi determinat de tergiversarile cu privire la problemele fiscal-bugetare din Statele Unite (deciziile importante au fost amanate pentru finalul lunii februarie), dar si de reintensificarea tensiunilor in cadrul Zonei Euro, sau de surprize predominant negative la nivelul rezultatelor financiare comunicate de companii. Totodata, pietele ar putea sa testeze eficienta politicilor monetare implementate pe mapamond pe parcursul ultimilor ani de catre principalele banci centrale pe mapamond. Deocamdata, eficienta acestor masuri este relativ redusa, multiplicarea bilanturilor bancilor centrale nefiind resimtita la nivelul investitiilor in economia reala.

Atrag atentia asupra faptului ca persistenta contractiei economice si a divergentei economice la nivelul Zonei Euro ar putea rezulta in intensificarea tensiunilor in directia destramarii regiunii. Imposibilitatea ajustarii economiilor din flancul sudic, ar putea determina intensificarea presiunilor de natura sociala si politica, in directia iesirii unor economii din mecanismul monetar european. Probabilitatea unui astfel de scenariu este in crestere in 2013, an in care sunt programate alegeri generale in Germania si Italia. Tot in cadrul acestui scenariu, mentionez si problemele cu care se confrunta sectorul bancar privat din regiune, iar din 2013 se vor implementa gradual normele din Basel III.

Pe de alta parte, intr-un scenariu pozitiv, pietele de capital mondiale ar putea creste cu cel putin 10% in 2013. Acest scenariu insa pare putin probabil, cel putin atata timp cat nu vor exista semnale clare de relansare durabila a investitiilor in economia reala. De asemenea, mentionez o serie de aspecte fundamentale (dileme pentru economia mondiala), care impiedica o evolutie sustenabila ascendenta a pietelor de capital: viteza de circulatie a banilor, problema eficientei programelor monetare neconventionale, razboiul valutar, somajul pe termen lung, deprecierea capitalului uman si deteriorarea potentialului economic, indeosebi in randul economiilor dezvoltate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *