web analytics

Scaderea TVA sau cum sa devii mai sarac!

B.Capraru

Bogdan CAPRARU – redactor sef

Incepand cu 1 iunie a.c. a avut loc reducrea cotei TVA aplicata la produsele alimentare de la 24% la 9%. Reducerea este consistenta si apropie nivelul acesteia de practicile fiscale din alte tari europene. Desigur, o scadere a preturilor la alimente este salutara pentru multe categorii sociale, dar oare aceasta masura ne va face mai bogati?

Cota standard de TVA aplicata in Romania se situeaza pe locul al doilea ca marime in tarile UE. Pe locul intai cu o cota de 25% se afla Danemarca, Croatia si Suedia. Cea mai mica cota o gasim in Luxembourg de 17%. In ceea ce priveste cota redusa la alimente, doar cinci tari din cele 28 nu o practica, aplicand doar cota standard. Unele state au stabilite doua cote diferentiate (Cehia, Germania, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Ungaria, Suedia), iar altele trei cote diferentiate (Belgia, Franta, Croatia, Irlanda, Polonia, Portugalia). Mai mult, unele state membre au decis sa nu perceapa nicio taxa pe valoarea adaugata pentru alimente – Malta si Marea Britanie (doar pentru anumite categorii de produse alimentare).

Desigur, nu imi propun sa abordez acum o analiza comparativa a sistemelor fiscale din tarile Uniunii Europene. Rolul unui impozit nu e doar de a aduce niste veniturile la bugetele publice, ci si acela de a produce unele efecte de antrenare sau/si sa corecteze anumite comportamente economice. Scadere TVA de la 24% la 9% la alimente ar trebui sa aduca economii consistente in ceea ce priveste cheltuiala romanului cu acestea, cheltuiala care masoara in medie conform statisticilor aproximativ 35% din bugetele personale, fata de 10% cat e inregistrat in multe din tarile UE. Diferenta castigata ca urmare a scaderii pretului prin diminuarea TVA ar putea folosita pentru un consum mai mare de produse si servicii sau a unora de o mai buna calitate, dar si pentru economisire si investitii. Toate bune si frumoase, numai ca de la aproape o luna de la reducrea cotei pe anumite segmente ale industriei alimentare nu s-a produs nicio schimbare. Multi comercianti si proprietari de restaurante au incremenit preturile la nivelul celor de dinainte de reducere. Marile lanturi de supermarketuri au “inghetat” preturile pentru o luna – doua pentru a arata ca ei aplica cota scazuta. Ce se va intampla dupa? Oare acea economie a intrat in buzunarele consumatorului, a platitorului final sau a adus o sursa suplimentara de castig comerciantilor si prestatorilor de servicii de alimentatie publica? Daca se intampla a doua varianta, inseamna ca s-au creat distorsiuni competitive pe anumite ramuri ale economiei romanesti. Cine pierde? Tot consumatorul, pe doua planuri: unul in care nu castiga nimic atat timp cat preturile nu se schimba si doi – prin colectarea de venituri intr-o prima faza mai mici din perceperea TVA, ceea ce ar insemna mai tarziu si intr-un plan mai larg o reducere a cheltuielilor publice cu utilitatile publice (sanatate, invatamant etc). De ce acesti agenti economici au procedat asa? Deoarece inca in Romania nu exista o cultura a preturilor si a comportamentului de consumator bine inchegata. Pe pietele mature, cei care ar fi procedat asa ar fi fost elimnati de pe piata prin jocul cererii si ofertei.

Situatia de acum ne arata consecintele unor masuri de politica fiscala luate la un moment dat fara a privi pe termen lung! Acum, tinand cont de consecinte, daca ne intoarcem in urma cu cinci ani, cresterea TVA de la 19% la 24% nu a fost solutia cea mai buna. Reducerea cotei in contextul actual nu ne face mai bogati, ci mai saraci! Cred ca diminuarea sau eliminarea altor taxe si impozite ar fi fost mult mai potrivita pentru situatia de acum. De exemplu, eliminarea sau scaderea cotei impozitului pe dividende, pe castigul din vanzarea titlurilor de valoare sau/si dobanzi ar fi adus mai multe beneficii economiei. Astfel, populatia ar fi fost mult interesata sa investeasca pe piata de capital (actiuni, fonduri mutuale etc.), iar in conditiile in care dobanzile la depozite au ajuns la cote minime, a lua impozit pe dobanda ar fi ca si cum ai lua praful de pe toba. De asemenea, firmele ar fi fost mult mai interesate in a obtine profit contabil. O relaxare a impunerii pe veniturile salariale ar fi fost de bun augur si pentru angajati, cat si pentru angajatori. Nu in ultimul rand as recomanda unele deductibilitati cu efecte de antrenare, cum ar fi: un plafon mai ridicat pentru deducerea contributiilor la fondurile de pensii private, la asigurari de sanatate private, deductibilitatea la ratele la creditele pentru studii etc. Astfel, multe dintre cheltuielile publice ar fi fost degrevate, iar resursele administrate mult mai eficient in sectorul privat. Sistemul de impunere trebuie gandit astfel incat sa devenim mai bogati! Nu sunt impotriva unei taxari a consumului pentru alimente mai redusa, dar cred ca nu acum era momentul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *