web analytics

Reprimarea economisirii este o idee care pregateste trecerea la comunism

ionut.balan

Ionut BALAN – bloguluibalan.ro 

Dupa cum am scris aici, intre aprilie si mai 1919, landul german Bavaria a fost republica sovietica, dupa ce armata locala s-a alaturat zecilor de mii de oameni iesiti in strada pentru a cere zi de munca de 8 ore, ajutor social pentru someri si formarea unor asociatii ale muncitorilor si soldatilor. Regimul sovietic bavarez, condus de Eugen Leviné, a format Armata Rosie Bavareza, a expropriat locuintele de lux si a nationalizat fabricile. Republica Sovietica Bavaria si-a gasit sfarsitul pe 3 mai 1919, cand 30.000 de combatanti ai armatei germane au intrat in Munchen si au invins Armata Rosie bavareza, dupa lupte de strada soldate cu 1.000 de morti.

In guvernul sovietic bavarez al lui Eugen Leviné, ministru de Finante era un anume Silvio Gesell. Dupa cum scrie Bloomberg, Gesell i-a atras atentia pana si lui John Maynard Keynes cu o idee de reforma monetara a carei esenta este taxarea punitiva a economisirii si incurajarea consumului si investitiilor. Practic, Gesell propunerea ca bancnotele aflate in circulatie sa aiba putere juridica de cumparare doar cu conditia de a fi timbrate lunar cu un tibru special la oficiile postale. Pretul timbrului urma sa fie fixat de guvern in fiecare luna, in functie de evolutia dobanzilor.

In acest fel, Gesell spera ca acesta taxa pe economisiri sa pastreze doar functia de schimb a banilor, eliminand-o pe cea de acumulare. Populatia si companiile n-ar mai fi avut nici un interes sa puna bani deoparte si, in schimb, pentru a evita taxa, ar fi dat drumul la consum si investitii, majorand cererea agregata. Banii n-ar mai fi “baltit” in conturi si depozite bancare, ci ar fi stimulat economia. O problema care apare in toate recesiunile. De altfel, economistul Irvin Fisher chiar i-a prezentat ideea lui Gesell presedintelui Franklin Delano Roosevelt.

Multe banci centrale incearca in ziua de azi sa faca ceva similar prin reducerea masiva a dobanzilor, uneori sub zero, menita sa combata deflatia. De exemplu, in Suedia, banca centrala tocmai a redus dobanda-cheie de la -0,25% la -0,35%. Aceste politici monetare au dus la aparitia de situatii absurde in Europa. De exemplu, in Franta, unele obligatiuni corporative platesc dobanzi nu detinatorilor lor, ci emitentilor, din cauza faptului ca valoarea lor a fost legata, prin prospect, de un indice de referinta a carui valoare a scazut sub zero. In Suedia, Danemarca sau Elvetia, bancile ii refuza pe clientii care vor sa constituie depozite, amenintandu-i cu dobanzi negative.

“Sa speram ca dobanzile negative vor aduce inflatia la un nivel pe care bancile centrale sa-l considere acceptabil, altfel guvernele vor incepe sa ia serios in calcul ideea lui Gesell, de a taxa punitiv economisirile. Daca se va ajunge aici, oamenii vor recurge la solutii alternative, cum ar fi bijuteriile sau activele imobiliare. De altfel, Keynes a remarcat ca acesta este principalul punct slab al teoriei lui Gesell, faptul ca nu a luat in calcul aceste forme alternative de economisire. Cei mai multi dintre noi nu sunt dispusi sa traiasca intr-o societate comunista, non-acumulativa”, comenteaza Bloomberg.

Gesell a vrut sa stimuleze consumul si investitiile prin combaterea economisirii intr-un mod similar cu cel vizat, cu doua secole inainte, de John Law. El sustinea ca la originea crizelor economice este insuficienta cantitate de bani in circulatie si credea ca este suficienta crearea unei banci de emisiune pentru ca, prin simpla punere a biletelor de banca in circulatie, sa se produca noi capitaluri. Astfel, in 1716, intr-un moment in care statul francez avea datorii enorme, Philippe d’Orléans ii permite sa creeze Banca Generala a Frantei.

Aceasta incepe sa puna in circulatie moneda de hartie garantata doar prin titluri ale datoriei publice sau alte concesiuni ale statului, cum ar fi dreptul de exploatare a Louisianei, Antilelor, Senegalului si Canadei, monopolul tutunului sau incasarile statului din impozite directe.

In anul 1718, Banca Generala fuzioneaza cu Compania Indiei Occidentale, formand Banca Regala, care, dupa doi ani de activitate prospera, in care au fost emise bilete de banca in mod excesiv, acestea isi pierd valoarea, iar detinatorii devin neincrezatori, urmand o panica bancara si falimentul bancii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *