web analytics

Relativitatea cifrelor si indicatorilor

Zemanta Related Posts ThumbnailNorel MOISE – Redactor sef Piata Financiara

Plutim in acest inceput de an intr-un peisaj in care cifrele ne invaluie si fiecare incearca sa-si traga partea leului din interpretarea lor. Fara indoiala, una dintre cele mai asteptate cifre era cea legata de cresterea economica. Acest 3,5% care i-a uimit pe cei mai multi, cu siguranta, va fi intors pe toate fetele. Cei din varf se vor bate cu pumnul in piept cu aceasta realizare, uitand ca, de fapt, mama-natura a facut, prin intermediul agriculturii, mult mai mult decat orice politica economica postdecembrista. Se simte cineva mai bine dupa anuntarea acestei cifre? Greu de spus. Iar sentimentul meu e ca majoritatea populatiei va spune NU. De ce? Pentru ca domnul Stieglitz are extraordinar de multa dreptate cand spune ca marimea PIB-ului conteaza mai putin decat venitul per capita. Exista cu siguranta si persoane care simt acest plus de 3,5% – abonati la contracte cu statul (din categoria celor care incaseaza pentru deszapezirea unor autostrazi existente doar pe hartie), in general personaje aflate in varful lantului trofic. Distributia acestei cresteri economice e cea care ne omoara, pentru ca de la an la an clasa de mijloc se subtiaza, iar prapastia dintre cei multi si saraci si cei putini si bogati (era sa spun imbuibati) se adanceste. Si nu vorbesc aici numai despre Romania!

Cu siguranta, dupa aceste discutii despre repartitia avutiei si venituri voi fi taxat drept socialist. Chiar daca nu m-ar deranja eticheta, pentru ca Romania e demult o tara in care doctrinele economice sunt acoperite de colbul istoriei, contrazic aceasta opinie. Oricum clasa politica din Romania se crede Mihai Viteazu (fara sa-si dea seama, evident, ca doar nu pierd ei vremea cu istoria) si isi ghideaza actiunile exclusiv dupa principiul “asta-i pohta ce-am pohtit”. Iar succesiunile electorale sunt ilustrate sugestiv prin “Vin ai nostri, pleaca ai nostri / Noi ramanem tot ca prostii” (ar fi fost la fel de potrivit si “noi muncim cu toti ca prostii”). Sau poate de cantecul popular pus in lumina de maestrul Tudor Gheorghe “Unul pleaca, altu’ vine / N-am nadejde de vreun bine” in deja celebrul sau spectacol intitulat sugestiv “Degeaba”.

Revenind la orientari politice, nu sunt nici adeptul mai noului “nu mai e loc de culoare politica de stanga, centru sau dreapta, ci de binele poporului”. Traiesc si voi muri cu crezul ca piata e cel mai bun reglementator si ca stanga trebuie sa distribuie avutia (a se citi cheltuie) abia dupa ce dreapta o produce. Evident, orice legatura intre o astfel de gandire si ai nostri politicieni e pur intamplatoare. Nu pot sa fiu de acord cu traiul din ajutorul de stat, poate cel mai pagubos instrument, o cangrena a politicilor postcomuniste. Detest orice forma de politica facuta pentru a sprijini o anumita clasa de venituri atat timp cat acei oameni nu fac minimul efort sa le fie mai bine. Si detest orice program social care incearca sa-i ajute pe unii, din dorinta de echitate sociala, discriminandu-i pe altii. De multe ori am senzatia ca in Romania e mai bine sa stai sa lancezesti, ca nu te lasa statul sa mori de foame: iti da bani, iti taie din rate, poate pe viitor iti aproba si falimentul personal! Oricum ne plac drepturile din orice forma de contract si detestam obligatiile.

Revenind la cresterea economica nu o vor simti prea multi, dar cu siguranta ne va arde acciza marita la carburanti. Iar pe termen lung vom simti cum platim erorile de politici economice – prin curs valutar, prin scumpiri, prin venituri erodate de inflatie.

As mai adauga si cateva comentariii legate de actualele evolutii economico-politice: in randul intai fiind conflictul ruso-ucrainean, in care americanii isi arata inca odata incapacitatea geopolitica. Atuul lui Putin sunt resursele, iar pretul la gaze subventionat, oferit Ucrainei, ar putea juca un rol extrem de important. Teoreretic, pentru noi nu-i mare impact- doar daca al nostru presedinte nu se mai trezeste latrand prea des la luna. Toleranta nu a  fost niciodata punctul forte al lui Putin si ne-am putea trezi cu inca o crestere de pret la gazele importante. Daca pretul va creste numai pentru Ucraina, avantajate ar putea fi combinatele nostre chimice, paralizate la ora actuala de o concurenta neloiala cauzata de pretul preferential la care statul vecin importa gaze rusesti. Nu e de neluat in calcul nici un eventual salt al pretului petrolului, avand in vedere ca Rusia, unul din marii exportatori, ar putea intra intr-o blocada comerciala. Din pacate sau din fericire singurul lucru inteligent pe care il putem face este sa asteptam si sa incercam sa profitam de eventualele oportunitati,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *