web analytics

Putea criza financiara internationala sa fie prevazuta … ?

Tomuleasa Ioana IulianaIuliana Tomuleasa

Incepand cu a doua jumatate a anului 2007, lumea economica s-a confruntat cu o noua criza pe plan mondial, existand mereu incertitudini cu privire la cauzele actualei crize dar si la posibilitatea prevenirii acesteia… Este realmente importanta mentiunea ca aceasta criza a creditelor subprime, a fost precedata si de alte crize ce au afectat puternic economia mondiala, cum ar fi: Criza petrolului, Marea Depresiune Interbelica, Lunea Neagra, Criza economica din Argentina, Criza din Mexic s.a. Totusi, daca ar fi sa ne raportam la impactul pe termen lung al fiecareia dintre acestea, se poate aprecia faptul ca actuala criza financiara s-ar incadra in topul clasamentului.

In plan ideologic, actuala criza a generat o dezbatere intre mai multe opinii, cum ar fi de pilda cea aferenta teoriei ultraliberale a lui Adam Smith (Mana invizibila) si cea asociata interventionismului. Aceasta dezbatere s-a focalizat pe capacitatea de autoreglare autonoma a pietei, si anume daca recesiunea valideaza sau nu principiul in cauza.
Suntem martorii unei schimbari de paradigme financiare in ceea ce priveste gestiunea riscului, solvabilitatea minima a entitatilor financiare, comportamentul debitorului in situatii de criza, in ideea regandirii acesteia si implementarii in sistemul financiar viitor.

Cauzele ce au concurat la declansarea crizelor financiare sunt, de obicei comune, astfel sunt de remarcat urmatoarele:

  • Incapacitatea de anticipa evolutia economiei;
  • Cresterea semnificativa a investitiilor financiare realizate pe baza de imprumuturi (prin politica promovata de bancile centrale furnizoare de monede cu circulatie internationala, respectiv cea a banilor ieftini);
  • Incapacitatea de a evalua corect riscul asociat intrumentelor si tranzactiilor financiare;
  • Mentalitatea investitorilor si aparitia bulelor investitionale, pe fondul utilizarii excesive a instrumentelor financiare derivate;
  • Incapacitatea de a reglementa si supraveghea o piata in continua schimbare;
  • Evaziunile si fraudele fiscale, ce ne indica o politica corporativa eronata si imorala;
  • Efectul de contagiune si manifestarea hazardului moral pe pietele financiare (Too Big Too Fail) ;
  • Transparenta redusa a institutiilor financiare si propulsarea comportamentului irational al clientilor.

In jurul cauzelor clasice ale crizei, graviteaza si alte viziuni, cum ar fi opinia scolii austriece, sau a scolii de tip free-banking cu rezerve fractionare. Cea dintai face trimitere la necesitatea renuntarii la functia bancii centrale de a emite moneda, promovandu-se o concurenta intre monedele bancilor, de asemenea, privand si statul de a emite moneda nationala peste nevoile economiei. Cel de-al doilea curent sustine faptul ca un mecanism eficient si eficace al caselor de compensare ar putea impiedica sau macar incetini amploarea fenomenul de expansiune concertata a institutiilor de credit.

Criza financiara actuala s-a rasfrant mai intai asupra pietelor financiare, iar ulterior si asupra economiilor nationale, prin anumite canale de transmitere, amplificandu-se astfel cadrul de manifestare a riscurilor. In fata tensiunilor redutabile inregistrate, au fost victime, in principal, economiile emergente, intrucat manifesta o capacitate slaba de a disipa efectele adverse ale crizei, vulnerabilitate ce este determinata de structurile economico-financiare necristalizate. Astfel, am remarcat cu totii o deteriorare a mediului economico-financiar ce a generat implicatii asupra cresterii economice, in acest cadru Polonia fiind singura tara ce a inregistrat rezultate pozitive (a se vedea tabelul nr.1).

Tab.  Nr. 1: Evolutia ritmului de crestere a PIB (preturi curente, USD), in cadrul tarilor membre UE non-euro, pentru perioada 2000-2012
untitledSursa: prelucrare proprie dupa statistici Banca Mondiala

Cu raportare la tabelul anterior, putem observa ca datele din ultima perioada marcheaza drumul catre o importanta revigorare la nivel macroeconomic, ritmul cel mai accelerat de crestere a produsului intern brut inregistrandu-se, la nivelul anului 2012, in Letonia si Lituania. Asadar, reluarea cresterii economice este privita precum o conditie sine qua non pentru iesirea din criza financiara, insa este iminenta mentiunea ca aceasta relansare economico-financiara trebuie sa se realizeze de o maniera sustenabila.

Radiografia ultimilor ani ne releva implicatii majore si de mari dimensiuni ale crizei asupra sectorului bancar, prin prisma decelerarii activitatii de creditare, deteriorarii indicatorilor de soliditate financiara (a se vedea fig.1), prin inasprirea normelor si reglementarilor in domeniul bancar si nu in ultimul rand se evidentiaza necesitatea vitala a unei structuri comune de supraveghere financiara la nivel european. Se considera ca actuala criza a afectat sistemul bancar de o intensitate atat de ridicata, incat nu poate fi comparata cu turbulentele anterioare, ceea ce sugereaza rolul indispensabil al bancilor centrale in cadrul sistemului financiar. In acest context, se poate afirma ca s-a “zdruncinat” lumea confortabila a bancilor centrale.

Sursa: Prelucrare proprie dupa statistici banci centrale si FMI
untitled
Fig. 1 Evolutia indicatorului de soliditate Z, in care tarilor membre UE, non euro, pentru perioada 2000-2012

Din analiza indicatorului de soliditate financiara, putem obseva o imbunatatire relativ timida a acestuia, aspect ce poate fi motivat prin masurile de consolidare adoptate de autoritatile monetare, astfel, in topul tarilor analizate, pentru anul 2012, se afla Polonia.

In circumstante exceptionale, autoritatile au rolul de a actiona spre eliminarea panicii de pe pietele financiare, astfel ca la nivel european s-au conturat o serie de masuri ce au ca obiectiv asigurarea stabilitatii financiare. In cadrul primei linii de aparare impotriva crizei subprime, s-au aflat bancile, societatile de asigurari si alte institutii financiare, care au rolul de a mentine solvabilitatea si viabilitatea, masurile adoptate de autoritatile nationale si internationale de reglementare si supraveghere concretizandu-se in norme de reglementare si supraveghere prudentiala, monitorizare si evaluare a stabilitatii financiare. Ca raspuns la criza financiara, Comisia Europeana a lansat inca din 2008, Planul European pentru Redresare Economica, care a avut ca obiectiv stimularea increderii printr-o serie de masuri fiscale si de structura. Pe langa masura mentionata, s-au mai remarcat: Initiativa de la Viena 1.0, 2.0 (2009 si 2012), Acordul Basel III (2010), Colegiile de supraveghere bancara si Cadrul de supraveghere macroprudentiala, reprezentat prin Comitetul European pentru Risc Sistemic (2011).

Criza subprime a scos la lumina necesitatea vitala a orientarii bancilor centrale pe dimensiunea macroprudentiala, care la randul ei, ridica o serie de preocupari de natura institutionala, organizationala, dar si legate de un instrumentar adecvat: identificarea unor indicatori financiari adecvati, conturarea unor sisteme de avertizare timpurie mai complexe, a unor modele de contagiune financiara si a unor modele care sa suprinda mai bine conexiunile dintre sfera reala si cea financiara, avand in vedere dimensiunea uriasa de informatii statistice existente.

Criza financiara internationala a schimbat climatul economico-financiar, afectand relatia dintre clienti si institutiile de credit. Colosii pietelor financiare au devenit preocuparea principala a autoritatilor monetare, insa trebuie sa analizam si faptul ca dimensiunea, puterea pietei si complexitatea sunt probleme majore ce tin de managementul unei institutii. Aceste trasaturi trebuie abordate de o maniera specifica, astfel incat sa nu se aduca atingere robustetei si soliditatii sistemului bancar. In acest sens, schimbarile survenite si marile provocari pentru sistemul financiar au generat o noua tendinta in mediul financiar-bancar, si anume orientarea catre un nou model de business bancar.

Perioada de manifestare a crizei a fost una atipica, astfel autoritatile monetare au extras o serie de invataminte din acestea, vizand in principal stabilitatea sistemului financiar. In acest context, sunt de mentionat trei lectii fundamentale, si anume orientarea catre politica macroprudentiala, mentinerea obiectivului principal al politicii monetare de stabilitate a preturilor, dar si a credibilitatii acestui obiectiv, si nu in ultimul rand se reclama necesitatea implementarii unor schimbari in ceea ce priveste lichiditatea si flexibilitatea operatiunilor intreprinse de bancile centrale.

Criza financiara internationala actuala a generat efecte negative de o intensitate ridicata astfel incat se pune intrebarea daca actuala criza putea fi prevazuta, in acest sens facand trimitere la teoria lebedei negre folosita de Nassim Nicholas Taleb sau cu privire la degenerarea acesteia intr-o criza a datoriilor suverane, cu trimitere la aspectul evocat de Nouriel Roubini, respectiv posibilitatea declansarii unei furtuni perfecte.
In acest sens, conchid prin afirmatia ca sistemul financiar joaca un rol fundamental in asigurarea stabilitatii financiare, fiind asanat si consolidat de-a lungul timpului. In ciuda presiunilor manifestate in plan international se impune amplificarea eficientei in implementarea unor diverse masuri, fapt ce implica o mai mare flexibilitate a politicilor economice.

Criza economico-financiara ne-a sugerat faptul ca toti indivizii sunt interconectati, astfel, acestia, prin interrelationare, pot conduce la o schimbare a teoriei economice clasice si la o schimbare a arhitecturii economice la nivel macroeconomic. In acest sens, consider ca o noua modalitate de diminuare a problemelor existente in plan international aditionala celor de mare amploare, ar fi cea aferenta conceptului de afacere sociala (promovata de laureatul Premiului Nobel, Muhammad Yunus). Finalmente, subscriu la opinia celui sus mentionat, conform careia dorinta, creativitatea si pasiunea sunt ingredintele necesare pentru a transforma lumea intr-un loc mai bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *