web analytics

Politica macroprudentiala si riscul bancar in Europa Centrala si de Est: rolul strategiilor de afaceri ale bancilor

plescau

Ioana PLESCAU

Macroprudentialitatea, sau a fi prudenti la nivel macro, este unul dintre subiectele de interes pe care recenta criza financiara le-a adus in linia din fata a dezbaterilor atat la nivel academic, cat si la nivel practic, al reglementatorilor. Ne propunem o analiza a relatiei dintre politica macroprudentiala si riscul si stabilitatea bancara, cu accent asupra factorilor care influenteaza aceasta relatie. Studiul nostru are in vedere un esantion de 132 banci comerciale, listate si nelistate, din Europa Centrala si de Est, esantion care este analizat pentru perioada 2005-2011. Rezultatele obtinute converg spre ideea ca inasprirea reglementarilor macroprudentiale conduce la scaderea stabilitatii bancare, dar si a profitabilitatii acesteia, conducand, insa, la cresterea volumului creditelor neperformante si a provizioanelor de risc asociate acestora. Studiul a fost elaborat in cadrul proiectului Banking Risk and Financial Stability in Emerging Economies: The Role of Governance and Regulation, PN-II-RU-TE-2014-4-0443 finantat de CNCS – UEFISCDI, avdand ca autori pe Andries Alin., Plescau Ioana., Stoica Ovidiu.

Criza financiara care a izbucnit la sfarsitul anului 2007 a adus multe schimbari in plan financiar-monetar, atat la nivel teoretic, cat si la nivel practic, de implementare a acestor schimbari. Viziunea generala asupra cauzelor care au condus la declansarea crizei financiare are in prim-plan bancile comerciale si comportamentul, oarecum haotic, al acestora in ceea ce priveste activitatea de creditare. Astfel, in anii ce au urmat crizei financiare, accentul in ceea ce priveste activitatea bancara, s-a deplasat dinspre reglementarea micro- catre reglementarea macro-prudentiala.

Reglementarea macroprudentiala poate fi privita ca o politica distincta care are drept scop final asigurarea stabilitatii sistemului financiar si reducerea, pe cat posibil, a riscului sistemic. Fiind adoptata pentru a completa actiunile politicii monetare si a celei microprudentiale, politica macroprudentiala isi propune sa produca efecte la nivel de sistem. Cu toate acestea, ne intrebam daca nu cumva aceste reglementari produc efecte si la nivel individual, al fiecarei banci in parte. Ideea de la care pornim este aceea ca stabilitatea fiecarei banci in parte contribuie la stabilitatea sistemului, ca intreg.

Impactul si eficienta diferitelor masuri extraordinare adoptate de catre autoritatile monetare si centrale din diverse state au atras atentia mediului academic si stiintific, care au analizat impactul reglementarilor bancare fie asupra stabilitatii bancare (Klomp si de Haan, 2015; Fratzcher, Konig si Lambert, 2016), fie asupra gradului de asumare a riscului bancar (Anginer, Demirguc-Kunt si Zhu, 2014; Andries, Cocris si Plescau, 2015), fie asupra riscului sistemic (Londono si Tian, 2015; Mutu si Ongena, 2015).

Totodata, Laeven si Levine (2009) demonstreaza ca efectele reglementarilor microprudentiale difera intre banci, in functie de structura actionariatului (capital strain sau privat). Rezultatele acestui studiu ne conduc catre ideea ca si masurile macroprudentiale ar putea produce efecte diferite asupra bancilor, in functie de anumiti factori caracteristici acestora. Ceea ce este important de mentionat atunci cand sunt analizate efectele politicii macroprudentiale este inexistenta, in literatura de specialitate, a unui consens asupra modului in care este definita si aproximata aceasta politica (Cerutti et al., 2015), lucru care face dificila masurarea acesteia in vederea transpunerii intr-un studiu econometric.

Analiza noastra se concentreaza asupra relatiei dintre intensitatea reglementarilor macroprudentiale si riscul si stabilitatea bancara, precum si a modalitatii in care aceasta relatie difera intre banci in functie de caracteristicile strategiei de afaceri adoptate de acestea. Am masurat intensitatea reglementarilor macroprudentiale prin intermediul unui indice compozit care cuprinde informatii referitoare la standardele de capital si ponderile de risc, la reguli privind constituirea provizioanelor, la cerintele de lichiditate, dar si la cerintele de eligibilitate privind activitatea de creditare. Totodata, pentru a surprinde riscul si stabilitatea bancara, am utilizat, alternativ, urmatorii cinci indicatori: scorul Z, ponderea creditelor neperformante, ponderea provizioanelor de risc, profitabilitatea, dar si capitalizarea bancara, ambele ajustate cu riscurile asumate de banci. Practic, ultimii doi indicatori reprezinta cele doua componente ale scorului Z.

Rezultatele arata o corelatie semnificativa intre intensitatea reglementarilor macroprudentiale si cele cinci variabile de risc. Pe masura ce reglementarea macroprudentiala devine mai intensa, stabilitatea bancara si profitabilitatea descresc. Acest lucru este asociat cu un nivel crescut al apetitului bancilor fata de risc. De asemenea, rezultatele obtinute demonstreaza faptul ca regulile mai aspre privind macroprudentialitatea sunt asociate cu un nivel crescut al creditelor neperformante si a provizioanelor pentru pierderile asociate acestora.

Tabelul nr. 1 sintetizeaza relatia dintre indicatorii de macroprudentialitate si cele cinci variabile alternative, precum si sensul modificarii acestei relatii de catre caracteristicile bancare (amplificare sau diminuare a efectului intensificarii regulilor macroprudentiale.

In prezenta unei intensificari a reglementarilor macroprudentiale, bancile care sunt mai bine capitalizate tind sa fie mai stabile. Motivatia acestei relatii poate fi aceea ca bancile mai mari au mai multe posibilitati de a-si diversifica riscurile (Barth et al., 2013; Klomp si de Haan, 2015). De asemenea, in cazul bancilor care au rate ale lichiditatii peste nivelul median al esantionului supus analizei, impactul intensificarii reglementarii macroprudentiale este redus. Totodata, in prezenta unei intensificari a regulilor de macroprudentialitate, bancile care se confrunta cu niveluri crescute ale concentrarii bancare devin mai putin stabile, iar acest efect este amplificat in cazul bancilor care sunt situate in tari membre ale Uniunii Europene.

Astfel, pe masura ce reglementarea macroprudentiala se intensifica, riscul bancar creste, iar stabilitatea bancara se erodeaza. Totodata, acest impact este diferentiat intre banci, in functie de anumite caracteristici care definesc modul in care bancile isi stabilesc strategiile de afaceri. Bancile analizate din Europa Centrala si de Est care au niveluri peste cel median al capitalizarii bancare sunt mai stabile si mai profitabile decat cele cu un nivel sub cel median. Efectul negativ al intensificarii reglementarilor macroprudentiale asupra stabilitatii bancare este redus in cazul bancilor care au un nivel peste cel median al lichiditatii si capitalizarii bancare. Cu toate acestea, efectul negativ este amplificat in cazul bancilor situate in tari cu niveluri peste cel median al concentrarii bancare, precum si in tari membre ale Uniunii Europene sau a Zonei Euro. Bancile care au niveluri peste cel median al veniturilor din alte surse decat dobanzile devin mai putin profitabile in prezenta intensificarii reglementarii macroprudentiale, in timp ce bancile care au niveluri peste cel median al finantarii din alte surse decat depozitele devin mai profitabile. Astfel, efectul negativ al intensificarii reglementarilor macroprudentiale este amplificat de nivelul diversificarii surselor de venituri, dar este diminuat de catre nivelul diversificarii surselor de finantare.

Avand in vedere rezultatele analizei noastre, concluzionam, mentionand ca importanta acestora deriva din aceea ca ofera o imagine asupra modalitatii in care masurile macroprudentiale adoptate in cele 14 tari din Europa Centrala si de Est (Albania, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina si Ungaria) influenteaza stabilitatea, riscul si profitabilitatea bancilor la nivel individual, dar si asupra modalitatii in care elementele care compun strategiile de afaceri ale bancilor influenteaza relatia dintre reglementarile macroprudentiale si riscul si stabilitatea bancare.

In incheiere, rolul profilurilor de risc a bancilor (Mutu si Ongena, 2015) in ceea ce priveste relatia dintre reglementarea macroprudentiala si riscul, atat cel sistemic, cat si cel la nivel bancar individual, prezinta o importanta majora pentru autoritatile de reglementare atunci cand acestia stabilesc cel mai potrivit cadru de reglementare macroprudentiala. Cu alte cuvinte, pare destul de dificil de realizat o coordonare a politicilor de reglementare macroprudentiala, deoarece unul si acelasi mix de reglementari nu se poate potrivi tuturor tarilor, respectiv, tuturor bancilor.

Tabelul nr. 1: Relatia dintre intensitatea reglementarilor macroprudentiale si riscul bancar. Rolul strategiilor de afaceri ale bancilor

tabel-plescau

Referinte bibliografice:

  1. Andries, A., Cocris, V., Plescau, I. 2015. Low interest rates and bank risk-taking: Has the crisis changed anything? Review of Economic and Business Studies, 8(1): 127-150.
  2. Anginer, D., Demirguc-Kunt, A., Zhu, M. 2014. How does deposit insurance affect bank risk? Evidence from the recent crisis, Journal of Banking and Finance, 48: 312-321.
  3. Barth, J. R., Lin, C., Ma, Y., Seade, J., Song, F.M. 2013. Do bank regulation, supervision and monitoring enhance or impede bank efficiency, Journal of Banking and Finance, 37: 2879-2892.
  4. Cerutti, E., Claessens, S., Laeven, L. 2015. The use and effectiveness of macroprudential policies: New evidence. Journal of Financial Stability, forthcoming.
  5. Fratzscher, M., Konig, P. J., Lambert, C. 2016. Credit provision and banking stability after the Great Financial Crisis: The role of bank regulation and the quality of governance, Journal of International Money and Finance, 66(C): 113-135.
  6. Klomp, J., de Haan, J. 2015. Bank regulation and financial fragility in developing countries: Does bank structure matter? Review of Development Finance, 5(2): 82-90.
  7. Laeven, L., Levine, R. 2009. Bank governance, regulation and risk taking, Journal of Financial Economics 93: 259-275.
  8. Londono, J. M., Tian, M. 2014. Bank Interventions and Options-based Systemic Risk: Evidence from the Global and Euro-area Crisis. Federal Reserve System, International Finance Discussion Papers, no. 1117.
  9. Mutu, S., Ongena, S. 2015. The Impact of Policy Interventions on Systemic Risk across Banks, Social Science Research Network.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *