web analytics

Pietele financiare internationale – evolutii luna decembrie 2012

  Andrei Radulescu, Senior Investment Analyst SSIF Broker

Evolutii recente

Pietele de capital mondiale au crescut in ultima luna a anului 2012, pe fondul evolutiilor predominant favorabile ale indicatorilor economici din Statele Unite si China, a euforiei specifice finalului de an, dar si in asteptarea unei solutii la problema fiscal cliff din prima economie a lumii (acest aspect a determinat volatilitate pe piete pe parcursul lunii decembrie).

Accelerarea economiei americane in trimestrul III, semnalele de inflexiune din economia Chinei si de stabilizare la nivelul Zonei Euro au fost elementele macroeconomice care au sustinut evolutia pietelor mondiale de capital in decembrie 2012. Indicele global MSCI a crescut pentru a doua luna consecutiv, cu 1,7%, pana la 1 338,5 p..

 Se remarca in continuare evolutia pietelor europene, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 crescand pentru a 7-a luna consecutiv, cu un ritm de 1,4% m/m, pana la 279,68 p. (avans de 14,4% pe parcursul anului). Aceasta evolutie a fost determinata de semnalele de stabilizare a contractiei economice din regiune, dar si de ameliorarea unor indicatori de sentiment din economia reala.

 Indicele american S&P 500 a urcat pentru a 2-a luna consecutiv in decembrie, cu 0,7% m/m (crestere cu 13,4% in 2012). Evolutia actiunilor americane a fost influentata in ultima luna din 2012 de negocierile liderilor politici pe problema fiscal cliff, dar si de evolutia principalilor indicatori macroeconomici.

 Pe plan intern, indicele BET a consemnat un avans puternic in decembrie, 7,5% m/m – cel mai bun ritm lunar din luna februarie 2012, evolutie determinata de climatul favorabil din pietele externe, dar si de atenuarea riscurilor politice dupa alegerile generale (investitorii au reintrat la cumparare pe final de an, printre companiile cele mai vizate fiind cele mai lichide, cu potential ridicat de dividende pentru exercitiul financiar 2012).

 2012 a fost un nou an caracterizat printr-un range pe pietele de capital mondiale, cresterea anuala fiind determinata indeosebi de noile masuri macroeconomice expansioniste implementate in principalele blocuri economice ale lumii. Atrag atentia asupra faptului ca evolutia pietelor de capital din 2012 nu a fost determinata de relansarea fluxurilor investitionale in economia reala. Dimpotriva, a fost o crestere de natura monetara (a avut la baza noi masuri monetare expansioniste implementate in Europa si Statele Unite).

 Se poate spune ca 2012 a fost un nou an al extremelor pe piata de capital. In primele luni ale anului am asistat la o evolutie pozitiva, optimism determinat de programele LTRO ale Bancii Centrale Europene, de adoptarea de liderii europeni a Compactului Fiscal, dar si de evolutiile predominant favorabile ale rezultatelor principalelor companii listate pe mapamond.

 Ulterior, am asistat la o deteriorare a climatului macro-financiar mondial, determinata indeosebi de problemele din Zona Euro (imposibilitatea ajustarii economiilor din flancul sudic al regiunii, care a rezultat in amplificarea riscurilor politice si sociale – exemplul alegerilor din Grecia din vara anului 2012 este elocvent in acest sens). In acest context, am asistat la scaderi pe pietele mondiale de capital: indicele S&P 500 s-a depreciat in aprilie cu 0,7% m/m si in mai cu 6,3% m/m, in timp ce indicele Dow Jones Stoxx 600 a pierdut 2,3% m/m in aprilie si 6,8% m/m in mai. Indicele BET a consemnat scaderi pe parcursul a 3 luni consecutiv (aprilie-iunie), cel mai sever declin fiind in mai (14,2% m/m), evolutie determinata si de trecerea datelor de inregistrare pentru dividende la companiilor interne.

 Lunile de vara au fost caracterizate printr-un grad ridicat de volatilitate pe pietele financiare internationale, in contextul intensificarii preocuparilor cu privire la viitorul Zonei Euro (noi atacuri speculative la adresa sustenabilitatii regiunii). Sa ne amintim ca, in iulie 2012, costurile de finantare ale Spaniei si Italiei atingeau noi valori record. Pe plan intern, declansarea crizei politice (prin suspendarea Presedintelui) a determinat declinul sever al volumelor de tranzactionare (tendinta care s-a mentinut pana in la finalul anului).

 In acest context, am asistat la noi eforturi disperate ale autoritatilor responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe mapamond, in sensul stabilizarii climatului din pietele financiare. Ma refer in principal la masurile macroeconomice din Europa. Practic, Banca Centrala Europeana a lansat programul Outright Monetary Transactions, prin intermediul caruia poate achizitiona titluri de stat emise de tarile din Zona Euro (conditionat de solicitarea de catre acestea a interventiei Mecanismului European de Stabilizare). Totodata, declaratiile frecvente ale Presedintelui entitatii, M. Draghi, prin care confirma angajamentul Bancii Centrale Europene de a consolida Zona Euro, au contribuit la stabilizarea climatului din pietele financiare (reducerea temerilor investitorilor cu privire la viitorul Uniunii Monetare). De asemenea, tot la nivelul Uniunii Monetare Europene au fost realizate primele etape in directia realizarii Uniunii Bancare.

 De cealalta parte a Atlanticului, in Statele Unite, Rezerva Federala a anuntat implementarea unui nou program monetar neconventional (QE3). Nu in ultimul rand, masuri macroeconomice expansioniste au fost adoptate si in China si Japonia, pe fondul evolutiei nefavorabile a indicatorilor macroeconomici din aceste tari (decelerare, respectiv contractie economica).

 Astfel, pietele europene s-au apreciat pe parcursul a 7 luni consecutiv, cele mai importante ritmuri fiind consemnate in iunie (4,8% m/m), iulie (4,1% m/m), noiembrie (2% m/m) si decembrie (1,4% m/m). Indicii americani s-au apreciat pe parcursul a 4 luni consecutiv, cele mai importante ritmuri fiind inregistrate in iunie (4% m/m), august (2% m/m) si septembrie (2,4% m/m). Pe piata interna, indicele BET a urcat cu 3,6% m/m in iulie si cu 2,5% m/m in august, insa aceste evolutii au fost caracterizate printr-un nivel foarte redus al rulajelor.

 Finalul de an a fost dominat de alegerile din Statele Unite si preocuparile cu privire la solutionarea fiscal cliff. Pe plan intern, lichiditatea s-a mentinut redusa si dupa alegerile generale din decembrie, cu mentiunea ca am asistat la o ameliorare de moment in ultimele sedinte de tranzactionare ale anului, evolutie determinata de tranzactiile de ajustare a portofoliilor inainte de inchiderea anului.

 Scenariul central

Este dificil de creionat un scenariu central cu privire la evolutia pietelor de capital pe mapamond pe parcursul urmatoarelor trimestre (si pe intreg anul 2013). Desi in debutul anului s-a ajuns la un nou compromis in Statele Unite cu privire la problemele de natura fiscal – bugetara, problema de fond se mentine (dupa parerea mea, principalele decizii au fost amanate cu doua luni).

 In Europa, asimetria economica a devenit cuvantul de ordine din punct de vedere macroeconomic, dat fiind ca ajustarea statelor din flancul Sudic pare imposibil de realizat. In Asia evolutiile recente ale indicatorilor macroeconomici exprima divergente intre economiile Chinei si Japoniei. Economia Chinei pare sa fi atins un punct de inflexiune la cumpana dintre ani (de la decelerare la accelerare), in timp ce economia nipona se zbate in contractie.

 Pe plan intern, economia continua sa se confrunte cu o serie de provocari fundamentale si in 2013: seceta de capital, contractia din Zona Euro, rambursarea unei parti importante din imprumutul contractat de la FMI si alte institutii internationale in 2009, procesul de consolidare bugetara. Desigur, principala provocare (de altfel, similara pentru majoritatea economiilor europene) o constituie refacerea potentialului economic intr-un context de consolidare bugetara.

 Dupa parerea mea, continuarea tendintei ascendente din 2012 este dependenta de relansarea fluxurilor investitionale in economia reala, indeosebi in randul statelor dezvoltate, cu efecte de spill-over in economiile emergente. La inceput de 2013 nu se poate afirma ca sunt semnale concrete in aceasta directie. Dimpotriva, compromisul american cu privire la fiscal cliff ar putea amana momentul relansarii investitiilor private in principala economie a lumii (ma refer la faptul ca a fost majorata taxarea pentru castigurile de capital, iar reducerea taxarii muncii cu 2% a expirat la finele anului 2012). De altfel, in 2012 formarea bruta de capital fix se situa cu aproximativ 13% sub nivelul consemnat in 2006.

 Totodata, in Zona Euro, este dificil de crezut ca vom asista la relansarea fluxurilor investitionale in economie, dat fiind contextul mondial (cu impact asupra cererii externe), dar si cel intern (caracterizat prin continuarea procesului de ajustare in urma valurilor crizei). In 2012 formarea bruta de capital fix din regiune se situa cu 17% sub nivelul de la inceputul anului 2008. Per ansamblu, persistenta divergentei economice la nivel de regiune constituie, dupa parerea mea, principalul factor care descurajeaza investitiile private.

 Pe plan intern, in trimestrul III din 2012 formarea bruta de capital fix se situa cu 20% sub nivelul din T3 2008. Economia se confrunta cu o serie de provocari macroeconomice in 2013, iar, cel putin deocamdata, la nivelul pietei de capital nu s-au implementat masurile necesare in directia dezvoltarii (nici de partea cererii, dar nici de partea ofertei).

 Din perspectiva termenului scurt, pietele de capital mondiale vor fi sensibile la sezonul de raportari financiare (pe T4 si intreg 2012), companiile urmand sa prezinte indicii si previziuni financiare pentru exercitiul financiar 2013.

 De asemenea, in perioada imediat urmatoare pietele financiare vor acorda o atentie deosebita reluarii negocierilor privind problemele de natura fiscal-bugetara in Statele Unite (inclusiv problema pragului datoriei publice), dar si derularii evenimentelor in Zona Euro (posibilitatea reintensificarii crizei economico-financiare, mai ales in contextul alegerilor din Germania sau Italia, dar si imposibilitatea ajustarii economiilor din flancul sudic – ma refer indeosebi la Grecia).

 Pe plan intern, evolutia bursei va fi influentata in principal de climatul macro-financiar european. Dupa parerea mea, este ridicata probabilitatea unui scenariu similar cu anii anteriori: cresteri in prima parte a anului determinate in principal de perspectivele cu privire la dividendele pentru exercitiul financiar 2012; evolutie flat sau scadere in a doua jumatate a anului. De fapt, pe piata interna de capital nu prea avem motive sa ne asteptam la surprize pozitive, nici din partea cererii, dar nici din partea ofertei. Investitorii s-au orientat in ultimii ani, indeosebi, pe companiile cele mai lichide, cu o politica ambitioasa de dividende (se poate spune ca, cel putin la nivelul unor companii, asistam la un proces real de decapitalizare). Pe de alta parte, oferta este din ce in ce mai redusa, in 2012 am asistat la iesirea de pe bursa a Azomures – o companie care a oferit mai multe surprize placute pe parcursul Marii Recesiuni.

 Dupa parerea mea, atata vreme cat nu vom asista la ameliorarea climatului investitional pe plan intern si la relansarea durabila a investitiilor in economia reala, evolutiile pozitive ale indicilor bursieri nu sunt sustenabile (se incadreaza in categoria investitiilor speculative).

 Atrag atentia cu privire la faptul ca nivelul redus al lichiditatii consemnat la BVB pe parcursul ultimelor trimestre constituie un factor care inhiba interesul investitorilor mari si medii (ma refer la fondurile de investitii internationale). Totodata, orizontul investitional al investitorilor mici este mai degraba de natura speculativa (se urmareste obtinerea unui randament cat mai bun intr-o perioada de timp cat mai scurta). De altfel, evolutia pietei interne din ultimii ani pare sa confirme acest scenariu.

 Subliniez faptul ca este strict necesara in acest moment implementarea reformelor structurale pe piata interna de capital. Acestea au fost amanate de-a lungul ultimilor ani, actorii implicati in acest sector limitandu-se la emisiunea de promisiuni. Reformele structurale trebuie sa vizeze atat partea cererii, dar si partea ofertei din piata interna de capital. Prin astfel de reforme trebuie deblocat capitalul autohton si canalizat spre companii in sectoare cu potential de evolutie pe termen mediu si lung. Statul trebuie sa se implice in acest proces de restructurare a pietei de capital, dar nu doar prin listarea de pachete suplimentare la unele companii pe care le controleaza. Amagiri de acest gen nu constituie solutia dezvoltarii durabile a pietei de capital. Ar putea fi create companii cu capital mixt (stat/privat) care sa fie listate. De asemenea, ar putea fi create fonduri suverane de investitii in companii din sectoare cu potential. Nu in ultimul rand, investitorii pe piata interna de capital trebuie sa constientizeze ca investitia la bursa nu este un simplu joc speculativ, care se deruleaza (daca observam evolutiile din ultimii ani) in primele luni ale anului (perioada cu decizii privind dividendele acordate de companii).

 Valurile crizei au demonstrat faptul ca dependenta unei mici economii de capitalul strain (ma refer atat la latura economiei reale, dar si la latura economiei financiare) este nociva. Prin urmare, o lectie a acestei crize, care trebuia invatata pana in prezent, o constituie dezvoltarea capitalului autohton. Acest lucru este interdependent de dezvoltarea pietei de capital.

 Concluzionand, consider ca, intr-un scenariu central, range-ul va fi si in trimestrele urmatoare caracteristica principala a pietelor de capital pe mapamond. Amplitudinea acestui range va fi in continuare diferita (intre pietele dezvoltate si pietele emergente si de frontiera), iar dimensiunea acestuia va fi determinata de evenimentele din plan macroeconomic din principalele blocuri economice: Statele Unite, Zona Euro, China-Japonia. Acest scenariu ar putea fi determinat de evolutii mixte/divergente ale indicatorilor macroeconomici pe mapamond, dar si ale rezultatelor raportate de companii. De asemenea, reintensificarea tensiunilor economico-financiare din Zona Euro si Statele Unite ar putea fi contrabalansata de noi masuri interventioniste, in principal de natura monetara.

 Intr-un scenariu negativ, pietele de capital mondiale ar putea consemna intrarea intr-o stare de corectie (declin de peste 10%), care s-ar putea prelungi intr-un bear market (scadere de peste 20%). Acest scenariu ar putea fi determinat de tergiversarile cu privire la problemele fiscal-bugetare din Statele Unite (deciziile importante au fost amanate pentru finalul lunii februarie), dar si de reintensificarea tensiunilor in cadrul Zonei Euro, sau de surprize predominant negative la nivelul rezultatelor financiare comunicate de companii. Totodata, pietele ar putea sa testeze eficienta politicilor monetare implementate pe mapamond pe parcursul ultimilor ani de catre principalele banci centrale pe mapamond. Deocamdata, eficienta acestor masuri este relativ redusa, multiplicarea bilanturilor bancilor centrale nefiind resimtita la nivelul investitiilor in economia reala.

 Atrag atentia asupra faptului ca persistenta contractiei economice si a divergentei economice la nivelul Zonei Euro ar putea rezulta in intensificarea tensiunilor in directia destramarii regiunii. Imposibilitatea ajustarii economiilor din flancul sudic, ar putea determina intensificarea presiunilor de natura sociala si politica, in directia iesirii unor economii din mecanismul monetar european. Probabilitatea unui astfel de scenariu este in crestere in 2013, an in care sunt programate alegeri generale in Germania si Italia. Tot in cadrul acestui scenariu, mentionez si problemele cu care se confrunta sectorul bancar privat din regiune, iar din 2013 se vor implementa gradual normele din Basel III.

 Pe de alta parte, intr-un scenariu pozitiv, pietele de capital mondiale ar putea creste cu cel putin 10% in 2013. Acest scenariu insa pare putin probabil, cel putin atata timp cat nu vor exista semnale clare de relansare durabila a investitiilor in economia reala. De asemenea, mentionez o serie de aspecte fundamentale (dileme pentru economia mondiala), care impiedica o evolutie sustenabila ascendenta a pietelor de capital: viteza de circulatie a banilor, problema eficientei programelor monetare neconventionale, razboiul valutar, somajul pe termen lung, deprecierea capitalului uman si declinul potentialului economic, indeosebi in randul economiilor dezvoltate.

 Riscuri

 Consider ca se mentin o serie de factori de risc cu privire la evolutia pietelor internationale de capital din perspectiva termenului scurt (sub 1 an). Printre aceste elemente de incertitudine atrag atentia asupra celor de natura macro-financiara. In Statele Unite principalii factori de risc sunt de natura fiscal-bugetara (in perioada imediat urmatoare vor fi reluate negocierile liderilor politici, atat in ceea ce priveste deciziile cu privire la reducerile de cheltuieli (amanate pentru luna februarie), dar si referitor la problema pragului datoriei publice). De asemenea, recent, o parte din Guvernatorii Rezervei Federale au exprimat posibilitatea ca in 2013 programele monetare expansioniste de natura neconventionala sa nu mai fie prelungite. Cu alte cuvinte, riscul macroeconomic fundamental din sfera economiei americane se refera la policy mix.

 Din sfera Zonei Euro printre principalii factori de risc as mentiona: persistenta si posibilitatea intensificarii contractiei economice, in contextul divergentei economice reale; riscurile de natura politica si sociala, evidente in cazul economiilor din flancul sudic al regiunii, unde ajustarea economica in urma valurilor Marii Recesiuni pare evidenta; de asemenea, sectorul financiar privat se confrunta cu o serie de provocari, date fiind expunerea pe titluri de stat emise de tarile din regiune, contextul macroeconomic recesionist si implementarea graduala a normelor Basel III. Per ansamblu, se poate spune ca principalul risc din sfera Zonei Euro consta in posibilitatea reintensificarii temerilor cu privire la viitorul Zonei Euro (noi atacuri ale pietelor financiare in directia destramarii regiunii).

 In ceea ce priveste riscurile specifice pietei interne de capital, as mentiona persistenta secetei de capital, contractia economiei Zonei Euro (cu impact nefavorabil pentru cererea externa), continuarea procesului de consolidare bugetara si rambursarea unei parti importante din imprumutul contractat de la FMI si alte institutii internationale la inceputul anului 2009.

 Nu in ultimul rand, atrag atentia si asupra altor aspecte sensibile pe mapamond, atat de natura economica, dar si geo-politica (care ar putea declansa o intensificare a riscurilor): policy-mix-ul global si eficienta programelor monetare neconventionale (viteza de circulatie a banilor (critica lui Lucas)), deteriorarea potentialului economic (in contextul declinului investitiilor si deprecierii capitalului uman), somajul pe termen lung (care poate determina intensificarea riscului social), evolutia cotatiilor internationale la titei si alte bunuri, posibilitatea unor conflicte armate in zonele sensibile din punct de vedere geopolitic.

 Atrag atentia ca reintensificarea factorilor de risc ar putea determina un sentiment negativ pe pietele de capital (corectii pe pietele mature (declin de cel putin 10%) si bear market pe pietele emergente si de frontiera (-20%)).

 In incheiere reiterez faptul ca o evolutie ascendenta sustenabila a pietelor de capital in 2013 este dependenta de relansarea durabila a fluxurilor investitionale in economia reala. Deocamdata nu se pot identifica semnale concrete in acest sens, data fiind multitudinea de incertitudini din economia mondiala, desi exista resurse pentru a investi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *