web analytics

Paradisurile fiscale – a fi sau a nu fi?

avutia (1)

Bogdan CAPRARU

Paradisurile fiscale au reprezentat de-a lungul secolului al XX-lea un simbol al avutiei, imaginea oamenilor bogati, a luxului si a afacerilor sofisticate. De asemenea, ele reprezentau apanajul banking-ului elitist si rafinat la care avea acces numai o anumita categorie de clienti. Criza financiara din 2007, cresterea amenintarilor teroriste la nivel international, precum si escaladarea afacerilor ilegale si a coruptiei din anumite state, au scos la iveala o alta latura, mai sumbra, a acestora. Tarile lumii, in special cele dezvoltate, au inceput sa puna presiune tot mai mare in vederea diminuarii rolului acestor paradisuri fiscale in evaziunea fiscala si finantarea activitatilor ilegale.

Lucrarea “Avutia ascunsa a natiunilor. O Ancheta asupra paradisurilor fiscale”, scrisa de Gabriel Zacman si publicata in limba romana la editura Litera, este o carte manifest impotriva a ceea ce numim paradisuri fiscale – state cu o fiscalitate redusa, cu reglementari laxe, in special in domeniul financiar si cu promovarea secretului bancar la extrem. Trebuie sa marturisesc faptul ca aceasta carte m-a facut sa am opinii contradictorii fata de ideile propasite. Mi-a placut lectia de istorie financiara pe care o prezinta. Din continutul ei aflam cum au aparut paradisurile fiscale, prezentand cazul Elvetiei, Luxemburgului si a altor state de aceasta natura. Apoi, sunt prezentate intr-un mod clar si facil de inteles mecanismele financiare derulate prin aceste centre offshore. Schemele si casetele text vin sa sprijine acest demers. De asemenea, sunt foarte clar prezentate motivele pentru care sunt dorite paradisurile fiscale: evaziune fiscala, punerea averilor in siguranta, discretie, paravan pentru activitati ilicite si criminale. Este de apreciat efortul de a sintetiza date financiare cu privire la activitatea centrelor offshore.

Autorul critica actiunile intreprinse pana in prezent impotriva activitatii paradisurilor fiscale. Vine cu trei solutii de lupta impotriva acestora: punerea in practica a unor sanctiuni comerciale, elaborarea unui cadastru financiar la scara mondiala, instaurarea unui impozit global pe capital. Personal consider ca unele din propunerile lui Lucman sunt gresite, tratand mai mult efectul, nu cauza. Pana la urma trebuie sa mergem la radacina si sa vedem de ce au aparut aceste paradisuri fiscale si de ce lumea – indivizi sau firme – apeleaza la ele? Oare interventia statului, mai ales prin fiscalitate ridicata, nu e cea care a creat distorsiuni si a determinat acest comportament? Oare nu i se da statului prea multe puteri, in detrimentul pietei libere? Sanctiunile comerciale pot crea distorsiuni si mai mari, efecte perverse si de bumerang. Avem exemplul sanctiunilor comerciale intreprinse de Uniunea Europeana asupra Rusiei. Care au fost efectele? Multe din companiile europene si-au pierdut in mare parte din piete si s-au indreptat catre faliment in unele cazuri. Elaborarea unui cadastru financiar la scara mondiala poate duce la o centralizare periculoasa de informatii personale.

Gabriel Zucman este profesor la London School of Economics si cercetator la University of California, Berkeley. Este membru al comitetului de redactie al revistei Regards croisés sur l’économie. Cartea poarta un testimonial scris de Thomas Piketty, un autor a carui lucrare – Capitalul in secolul XXI, publicata in limba romana tot la Editura Publica, a starnit, de asemenea, opinii controversate in randul cititorilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *