web analytics

Parabola cu soricei si Spatiul Schengen

Cristian Popescu Cristian POPESCU

Romania plateste  inca o data (pentru a cata oara oare) pretul  inconstantei sale in parcursul democratic si in implementarea unei strategii clare de dezvoltare.  Ne-am bazat mult timp, in relatia cu mediul extern, pe strategii de tipul “lasa ca vedem noi cum facem”  sau “ii ducem de nas si de data asta”. Ceea ce e ciudat este ca ne-a si mers de cateva ori. Ne-am integrat in NATO si in Uniunea Europeana pe baza promisiunilor de angajament serios si a potentialului pe care politicienii occidentali au crezut ca-l avem. Sublinez “au crezut”. Noi preferam sa spunem, in stilul caragialesc al lui Mitica de Dambovita, ca “i-am prostit, moncher”. Numai ca occidentalul are un alt patern de gandire. Educatia lui il determina sa-si incadreze comportamentul intr-un tipar ce presupune o oarecare onestitate si o atitudine de cordialitate bazate pe o minima incredere si respect formal, induse de existenta unor reguli si norme sociale bine consolidate de-a lungul unei experiente democratice indelungate. Cum vine asta? Pai e ca in experimentele alea pe soareci pe care le vedem in filmuletele de pe youtube. Un cercetator, dornic sa afle cat de repede se poate invata, aseaza animalutele intr-un labirint la capatul caruia se gaseste de mancare. Daca aleg traseul gresit, sunt supusi socurilor electrice. Si, daca la inceput soriceii nostri sunt foarte bulversati si mereu electrocutati, incet incet invata traseul si apoi il urmeaza instinctual, fara a se mai apropia de alternativele riscante. Asa e si cu occidentalul. A fost educat, pedepsit, penalizat, pana cand a ajuns sa respecte regulile, sa se supuna rigorilor sociale si legale si sa gandeasca, instinctiv, ca nu mai pot exista prosti care sa prefere sa fie electrocutati. Ce naivi! Ei judeca dupa propriile sensibilitati. Habar nu au ca, pentru altii, e mai usor sa-si ingroase pielea, tabacind-o cu indolenta, decat sa depuna efortul sa invete. E  o alternativa la capacitatea de adaptare, nu-iasa?  E calea scurta si aparent eficienta pe termen scurt, ce ii scuteste de efortul de a invata. Numai ca smecheria si smecherii isi gasesc nasul cand electrosocurile devin mai puternice. Atunci pielea groasa nu mai e o pavaza. Si soriceii nostri smecheri ajung sa constate ca durerea nu e deloc amuzanta si ca cei pe care-i considerasera “pacalibili” fusesera, de fapt ingaduitori sau nestiutori. A fost indeajuns sa se prinda de smecherie ca sa-si spuna: gata, indeajuns! Nu vreti sa invatati, sa va alaturati experimentului nostru? Intarim pedepsele. Daca nici asa nu merge, gasim alti soricei mai ascultatori. Pe voi va dam hrana la vipere. Inchei parabola mea, lamurindu-va, in cazul in care nu v-ati prins, ca soriceii suntem noi, romanii.

Recent, o tara care ne-a incurajat in ultimii ani, Germania, s-a pronuntat prin ministrul sau de interne impotriva accederii Romaniei la spatiul Schengen. Astfel, ea se alatura altor doua voci puternice (Olanda si Franta), care isi mentin rezervele fata de meritele Romaniei ca pretendent la penultima reduta a solidaritatii europene. Suspiciunile de coruptie, inconsecventa sau derapaj democratic, alaturi de necesitatea de a atrage voturi, din perspectiva faptului ca in Germania au loc alegeri in acest an, au inasprit limbajul politicienilor germani. E o tema draga votantilor, care isi vad securitatea amenintata de hoarde de barbari ce le-au invadat tara si intimitatea, care i-au obligat sa-si incuie usile cu multe lacate si sa-si cumpere sisteme sofisticate de alarma, sa priveasca mereu cu grija la buzunarul plin si sa intoarca dezgustati capul de la scene umilitoare ale caror actori sunt cersetori si hoti est-europeni. Revolta cetatenilor cade numai bine la fileul politicienilor care nu stiu cum sa raspunda unor intrebari mai complicate de genul: ce facem cu somajul in Germania, cum spunem stop diminuarii puterii de cumparare, cum readucem prosperitatea? Si atunci, ca orice alti politicieni, pana si nemtii prefera teme confortabile dar cu succes garantat, in care vinovatii sunt vizibili si deranjanti dar si, ceea ce e cel mai important, incapabili sa riposteze credibil si profesionist.

Pentru ca, daca nu ati vazut inca reactia autoritatilor romane, atunci sa v-o explic printr-o zicala nationala : “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”. Cam aceasta este strategia de raspuns a Guvernului Romaniei: si ce daca nu ne mai vreti? Sac, noi nu va mai vrem primii! Si cum strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei, ca sa folosim si intelepciunea internationala, ministrul de externe incepe sa ne explice ca, de fapt, spatiul asta Schengen nu e atat de important precum se spune. Ca putem trai foarte bine fara el, ba chiar mai bine. Ce conteaza ca transportatorii pierd timpi pretiosi, care se pot contabiliza in costuri suplimentare de mii de euro pe fiecare masina ce sta in vama chiar si doua-trei zile uneori, ce conteaza disconfortul calatorilor opriti si controlati in bagaje sau nevoiti sa astepte la cozi imense? Daca guvernantii cred ca ne-ar fi bine si fara Schengen, atunci asa trebuie sa fie, nu? Ca doar n-or fi ei atat de incompetenti incat sa vorbeasca fara sa stie sau, si mai rau, n-or fi rau intentionati, manati de interese personale sau de prostie! Doamne fereste de asa guvernanti! Nici macar un popor de soricei nescultatori nu i-ar suporta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *