web analytics

Onorariile de audit, intre reducerea riscului de audit si coruperea auditorului financiar

rp_ioan-bogdan-robu-226x300.png

Ioan-Bogdan ROBU

Misiunea de audit financiar reprezinta acel demers metodologic, structurat in faze bine determinante si realizat de catre un profesionist recunoscut, prin care se urmareste exprimarea unei opinii obiective, independente si calificate cu privire la faptul ca situatiile financiare supuse verificarii sunt prezentate, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru de raportare financiar-contabil aplicabil (Federatia Internationala a Contabililor, 2013).

Pentru o astfel de misiune, efortul auditorului financiar trebuie remunerat printr-o serie de onorarii, platite de catre entitatea economica supusa auditarii. Aceste onorarii pot fi privite ca si costuri ale agentiei, realizate pentru reducerea asimetriei informationale si trebuie sa acopere costurile misiunii de audit si sa asigure totodata o marja de profit auditorului financiar.

Din perspectiva costurilor agentiei, onorariile de audit sunt platite auditorului financiar de catre firma auditata pentru exprimarea opiniei de audit asupra situatiilor financiare si asigurarea unui grad de incredere ridicat al tututor utilizatorilor informatiilor financiare (si in mod special investitorilor actuali si potentiali) in situatiile financiare raportate. Costurile misiunii sunt suportate de catre firma auditata si reduc in acelasi timp marja de profit a firmei, din care se va repartiza ulterior o cota parte investitorilor prin intermediul dividendelor. Insa acceptarea si recunoasterea unor astfel de costuri are rolul asigurarii si mentinerii transparentei in raportarea financiara, in beneficiul tuturor utilizatorilor.

Onorariile de audit trebuie sa justifice efortul auditorului realizat pentru asigurarea calitatii informatiilor prezentate in situatiile financiare raportate. Pentru auditor, onorariile de audit reflecta o serie de costuri realizate pentru desfasurarea misiunii (costuri aferente remunerarii serviciilor de audit si conexe) si trebuie corelate cu riscul de audit asociat entitatii economice supuse auditului financiar. In acest caz, prin riscul de audit se intelege acea probabilitate ca opinia auditorului financiar sa fie afectata de aparitia unor erori sau fraude in raportarea financiara, prin care se obtin situatii financiare care nu reflecta in mod fidel pozitia si performanta financiara a entitatii economice.

Un risc de audit ridicat conduce auditorul la efectuarea unor proceduri de audit suplimentare realizate pentru reducerea acestui risc, cu impact direct asupra onorariilor de audit, in sensul cresterii acestora. Astfel, valori ridicate ale onorariilor de audit pot reflecta un volum superior al procedurilor de audit realizate de auditor pentru reducerea riscului de audit.

In acelasi timp, o valoare inferioara a onorariilor de audit inferioara costurilor misiunii poate constitui o amenintare la nivelul independentei auditorului financiar, conform Codului etic al IFAC. Onorarii inferioare costurilor reale ale misiunii pot indica absenta calitatii serviciilor de audit prestate si pot conduce la o limitare a increderii investitorilor in opinia de audit exprimata (denaturata de altfel). Onorarii de audit inferioare costurilor misiunii pot sa apara in situatiile in care anumite firme de audit doresc sa-si atraga noi clienti sau sa ii mentina pe cei actuali, practicand tarife cu valori reduse, in comparatie cu cele practicate de alte firme de audit.

O solutie ar reprezenta-o stabilirea unor praguri limita ale valorilor onorariilor de audit, situatie care cel putin la momentul actual nu poate fi realizata tocmai prin specificul profesiei liberale de audit, supuse reglementarilor si supravegherilor Oficiului Concurentei. Totusi, prin hotarari ale organismelor profesionale (in acest caz Camera Auditorilor Financiari din Romania – CAFR) se pot stabili limite ale numarului de ore necesar pentru realizarea unei misiunii de audit de calitate (spre exemplu 240 de ore conform Ghidului pentru un audit de calitate, publicat de CAFR, 2013) insa nu si limite ale valorilor tarifelor practicate de catre auditori.

Insa, onorarii reduse pentru servicii de audit financiar pot fi compesante prin valori ridicate ale onorariilor pentru serviciilor de non-audit. Se poate imagina situatia in care pentru a castiga in portofoliu un nou client de audit, auditorul poate solicita onorarii reduse, dar care sa poata fi compensate prin onorarii aferente altor servicii de non-audit. Si in acest caz, Codul etic al IFAC nu restrictioneaza prestarea unor astfel de servicii, insa precizeaza o serie de amenintari care pot fi determinate de onorariile contingente, obtinute in urma prestarii unor servicii de non-asigurare (consultanta financiara, fiscala, audit intern etc.).

Astfel de onorarii contingente pot genera o amenintare de ordin personal la adresa independentei auditorului, cu impact negativ asupra opiniei de audit cu privire la calitatea informatiilor din situatiile financiare raportate. Se poate aprecia ca in unele cazuri onorariile contingente pot fi utilizate pentru coruperea auditorului financiar si influentarea opiniei de audit, sau mai bine spus cumpararea acesteia (si nu prin onorarii de audit, justificate prin costuri ale misiunii, ci prin onorarii pentru servicii de non-audit, de cele mai multe ori nesupuse reglementarilor CAFR).

La nivelul entitatii economice supuse auditului, coruperea auditorului financiar poate fi privita ca forma de manifestare a fraudei financiare. Insa potrivit Standardului International de Audit – ISA 240 (Responsabilitatea auditorului privind frauda in cadrul unui audit al situatiilor financiare) sunt recunoscute doar doua tipuri de fraude financiare (cele realizate asupra raportarilor financiare si cele privind furtul de active), insa nu si cele privind actele de coruptie (inclusiv coruperea auditorului, situatie care ar intra teoretic sub incidenta Codului etic).

Aceste limite ale reglementarilor din domeniul auditului financiar se doresc a fi eliminate tocmai prin adoptarea si implementarea prevederilor recentei Directive a Parlamentului European si a Consiliului (2013/34/UE). Pentru reducerea amenintarilor dar si situatiilor care pot conduce la acte de corupere a auditorilor financiari, entitatilor conomice supuse auditului financiar li se recomanda pulicarea in notele explicative la situatiile financiare si a informatiilor referitoare la totalul onorariilor aferente exercitiului financiar percepute de fiecare auditor statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situatiilor financiare anuale si totalul onorariilor percepute de fiecare auditor statutar sau firma de audit pentru alte servicii de asigurare, pentru servicii de consultanta fiscala si pentru alte servicii decat cele de audit (Directiva 2013/34/UE), prevedere care a lispit pana in prezent din reglementarile contabile nationale sau europene.

Totusi statelor membre UE li se poate permite ca aceste informatii sa poate fi omise, daca prezentarea acestora ar aduce grave prejudicii grave enitatii economice supuse auditarii. Ramane de vazut insa care va fi pozitia adoptata de catre CAFR, Romania si restul statelor europene in conditiile in care cel putin la nivelul SUA, aplicarea unor astfel de reglementari de catre SEC (Securities and Exchange Commision – Comisia Valorilor Mobiliare din SUA) a condus la cresterea calitatii misiunilor de audit financiar.

 

MULTUMIRI

Cercetarile care au condus la aceste rezultate si opinii au fost finantate de catre Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 prin proiectul “Sistem integrat de imbunatatire a calitatii cercetarii doctorale si postdoctorale din Romania si de promovare a rolului stiintei in societate”: POSDRU/159/1.5/S/133652.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *