web analytics

Omul, liberul arbitru si animalele sociale

Cristian Paun

Cristian PAUN

Ideologia de stanga s-a atasat iremediabil de ideea ca omul e ticalos si imperfect. Ca e mai degraba animal decat om si ca latura sa decazuta are nevoie inevitabil de un element de corectie sau control. Natura firii umane este invocata adesea in dezbateri si in ideologii pentru a justifica interventii de tot felul. Abordarea omului ca animal care mai si coopereaza din cand in cand cu ceilalti, pastrand mereu in miezul actiunii sale aceasta calitate inferioara, continua sa dea apa la moara multor etatisti mereu manati de dorinta de a fi cei care ii mai tempereaza in fel si chip pe ticalosii care se ascund in fiecare dintre noi.

Aristotel este punctul de plecare in aceasta abordare a omului ca “animal social”: “Man is by nature a social animal; an individual who is unsocial naturally and not accidentally is either beneath our notice or more than human. Society is something that precedes the individual. Anyone who either cannot lead the common life or is so self-sufficient as not to need to, and therefore does not partake of society, is either a beast or a god.” (Sursa: Politics, part II, pag. 6). Interpretarea convenabila multora ar fi aceea ca in actiunea noastra avem si ceva animalic si ca actiunea umana nu poate fi desprinsa de acest spirit instinctual care ne domina si ne face sa ne razgandim, sa ne comportam agresiv, sa luptam cu indarjire pentru supravietuire, sa avem un instinct de conservare sau un spirit de turma.

Socialistii s-au pliat ca o manusa peste aceasta abordare. Hitler, un socialist nationionalist,  a interpretat natura umana tot intr-un sens care ne apropie de animale: “You are the product of this struggle. If your ancestors had not fought, today you would be an animal. They did not gain their rights through peaceful debates with wild animals, and later perhaps also with humans, through the comparative adjustment of relations by a pacifist court of arbitration, but rather the earth has been acquired on the basis of the right of the stronger“. (Sursa: Richard Weikart, “Hitler’s Ethic: The Nazi pursuit of evolutionary progress”, p. 48, Palgrave Macmillan, 2009). Hitler constata cu entuziasm ca omul, la fel ca si animalele, nu poate coexista decat cu cei din specia sa si ca devierea de la aceasta “lege” nu se face decat in circumstante speciale (vezi “Mein Kampf“, p. 236). In aceeasi “lucrare”, Hitler separa rasa Ariana de celelalte rase pe care le considera inferioare si pe care le pozitioneaza pe acelasi palier cu animalele, afirmand ca dezvoltarea raselor umane superioare s-a bazat permanent pe acestea, oamenii inferiori fiind vazuti ca primele “instrumente mecanice” pentru rasa Ariana, in procesul ei de dezvoltare (vezi Mein Kampf, p. 245, alin. 2). Din elucubratiile lui Hitler rezulta si o alta idee care ulterior se regaseste la majoritatea etatistilor: Statul este emanatia rasei superioare (Arienilor in cazul sau) si oamenii inferiori nu reusesc sa se organizeze (au nevoie de coordonarea unei rase superioare), rareori depasind stadiul unei simple familii (vezi p. 246). Speciile umane inferioare se comporta ca animalele, mai spune Hitler, au nevoi primare (hrana) si se lupta pentru supravietuirea lor dominati de un instinct primar de conservare.

In opinia lui Marx, omul este un animal care isi creeaza si foloseste unelte de munca (il preia pe Franklin, desi existau deja studii consistente (cu care el era sau nu la curent) care aratau ca exista animale care folosesc unelte ca si oamenii: “the use and fabrication of instruments of labour, although existing in the germ among certain species of animals, is specifically characteristic of the human labour-process, and Franklin therefore defines man as a tool-making animal” (vezi Capitalul, Vol. 1, pag. 125). Marx pledeaza, totodata, pentru asocierea in munca care stimuleaza spiritul animalic din om si care potenteaza eficienta muncii sale (vezi op. cit, pag.225).

In consonanta cu ideologia de stanga, Keynes admite si el ca in majoritatea deciziilor pe care le luam exista un “spirit animalic“. Adica o parte importanta din natura umana este condusa din instinct si de tot ce tine mai degraba de animal si nu de spiritul uman: “Most, probably, of our decisions to do something positive, the full consequences of which will be drawn out over many days to come, can only be taken as the result of animal spirits.” (Sursa: Keynes, John M. (1936). The General Theory of Employment, Interest and Money. London. Macmillan. pp. 161-162.).

La acest sir de exponenti deja clasici ai stangii, se mai poate adauga un G. Mankiw care considera cauza crizei ca fiind optimismul oamenilor care brusc devin pesimisti: “Often, a period of optimism, leading to a large increase in asset prices, precedes a financial crisis. Sometimes people bid up the price of an asset above its fundamental value (that is, the true value based on an objective analysis of the cash fl ows the asset will generate). In this case, the market for that asset is said to be in the grip of a speculative bubble. Later, when sentiment shifts and optimism turns to pessimism, the bubble bursts and prices begin to fall. The decline in asset prices is the catalyst for the financial crisis.” (Sursa: Mankiw, G., Macroeconomics, Ed. 8, 2012, Worth Publishers, p. 576). Nicaieri insa Mankiw nu ne ofera o explicatie economica legata de ce anume stimuleaza natura umana sa devina prea optimista si apoi, brusc, prea pesimista. J. Stiglitz aseamana oamenii cu lemingii si considera cauza crizei faptul ca omul are spirit de turma: “Lemmings will follow each other over a cliff. Humans sometimes behave in ways that seem equally foolish… Bubbles have similar characteristics. Some people are foolish enough to believe that the price of housing will go up forever. Some may have some degree of skepticism—but believe that they are smarter than others and so will be able to get out of the bubble before it collapses.” (Sursa: Stiglitz, J., Freefall: America, Free Markets, and the Sinking of the World Economy, W. W. Norton & Company, Ed. 2010, p. 109 – 110). Lista ar putea continua cu Roubini, Krugman, Talbott, Piketty si alti economisti care ascund mai mult sau mai putin voalat o ideologie de stanga in spate.

In toate aceste abordari ale socialistilor omul apare mai degraba imperfect, apare mai degraba apropiat de animal decat de ceea ce il separa de animale. Socialistii au nevoie sa propage astfel de idei pentru ca ei apoi vin cu SOLUTIA la pachet: TATUCUL STAT. Adica o mana de oameni “superiori” (aflati deasupra legii si deasupra oamenilor inferiori) care sa coordoneze prin politicile lor, prin reglementari si prin institutii vietile celor “inferiori”. O prima intrebare legitima este aceasta: cum ar putea un stat populat de niste oameni imperfecti (apropiati si ei de cei decazuti) sa reprezinte solutia pentru oamenii imperfecti? Pana la urma constatam ca anterprenorii politici, caci despre ei este vorba, pun si ei mai presus instinctele lor naturale si se comporta mai rau ca niste animale. Mai mult chiar, cooperarea sociala la care ne obliga piata (ca sa supravietuim trebuie sa cooperam cu cei din jurul nostru) este substituita treptat si pe nevazute de o cooperare pe pozitii de forta si agresiune (superior vs. inferior), care natural il va apropia pe antreprenorul politic mai mult de natura sa animalica decat o face piata libera cu toti participantii sai. Cei pe care ii “acceptam” ca pastori ai imperfectiunii noastre se vor comporta chiar mai rau decat “animalele” existente in piata, avand in vedere forta lor absoluta care depaseste forta celui mai inrait monopolist privat.

Economia, daca dorim sa o intelegem corect, ne arata faptul ca omul face multe lucruri care il deosebesc clar de cele mai “inteligente” sau “evoluate” animale: schimba bunuri cu semenii sai, are preturi pentru acele bunuri, foloseste bani pentru a-si usura schimbul, economiseste, imprumuta ceea ce economiseste, face calcule complexe de profit si isi asuma incertitudini legate de viitor. In plus se poate razgandi in toate acestea (are liber arbitru). Degeaba vedem ca anumite animale isi fac provizii pentru iarna (adica ar economisi), pentru ca ele nu imprumuta acele provizii niciodata (de dobanda ce sa mai vorbim). Degeaba vedem animale care folosesc unelte pentru a sparge nuci, caci ele sunt departe de ceea ce face omul. Niciodata nu o sa vedeti intr-un stup de albine sau musuroi de furnici actiuni care sunt asociate omului. Atunci cand vorbim despre om ca este mai degraba ticalos si mai apropiat de animal nu facem decat sa stergem cu burutele sau sa trecem in derizoriu / subsidiar ceea ce conteaza pentru natura noastra. Economia se alatura celorlate stiinte sociale si completeaza cu foarte multe elemente importante natura umana. Ne ajuta enorm sa ne intelegem pe noi ca fiinte evoluate, unice in intreg Universul.

Intelegerea naturii umane este importanta in orice stiinta sociala, deci si in economie. Fara a clarifica modul in care il vede economia pe om ca fiind om, nu prea poti spune multe despre actiunile sale si consecintele lor. Exista inca multi economisti care pretind ca vorbesc despre “economie”, excluzand insa complet omul din discutie, ca actor principal al acestei stiinte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *