web analytics

Oda libertatii

Gabriel Mursa

Gabriel MURSA – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

Daca ar fi sa alegem un singur ganditor dintre cei cau a avut un rol decisiv in evolutia liberalismului zilelor noastre acela ar trebui sa fie, fara urma de indoiala, Friedrich Hayek. Evident, sistemul de principii pe care s-a fondat lumea moderna datoreaza enorm unor intelectuali precum Ludwig von Mises sau Milton Friedman, care, in secolul al XX-lea, au rafinat si popularizat idei formulate de ganditorii Scolii de la Salamanca, de David Hume, Adam Smith sau Carl Menger. Insa, niciunul dintre acesti savanti nu a reusit sa faca o descriere atat de cuprinzatoare a societatii libere asa cum a facut detinatorul Premiului Nobel pentru economie din anul 1974. Ludwig von Mises a scris Human Action, probabil, cel mai bun tratat de economie aparut vreodata si a fost mentorul a generatii intregi de intelectuali reuniti sub umbrela Scolii Austriece, fiind, in mare masura, insusi descoperitorul lui Hayek. Milton Friedman, cel mai influent economist liberal al secolului trecut, atat in cercurile politice, cat si in randurile oamenilor obisnuiti, are meritul de a fi putut explica pe intelesul tuturor virtutile intrinseci ale lumii libere, in special prin doua carti ce ar trebui sa reprezinte lectura obligatorie pentru orice ins interesat de fenomenele sociale: Capitalism and liberty si Free to choose. Cu toate acestea, cele mai mari servicii aduse liberalismului contemporan vin dinspre Friedrich August von Hayek.

Dupa aproape un secol de suprematie, ideile liberalismului intrasera, in anii 1930 – 1940, intr-o profunda criza de popularitate, determinata, in special, ascensiunea fulminanta a utopiilor socialiste acoperite grijuliu sub sintagme gaunoase gen “inginerie sociala”. Sub imperiul propagandei de tip sovietic, ce anunta “realizari istorice” in lupta cu saracia, intelectualitatea occidentala se simtea vrajita de posibilitatea instaurarii unui nou tip de societate, egalitara si justitiara. In consecinta, o buna parte a intelectualitatii s-a lepadat de conceptiile liberale, devenite traditie in lumea vestica, si a imbratisat fantasmele mantuitoare ale socialismului (pretins) stiintific. In planul teoriei economice, aceasta perioada se suprapune cu ascensiunea fulminanta a lui Keynes, ale carui scrieri anuntau cu aroganta posibilul sfarsit al capitalismului, un sistem plin de carente, care, din perspectiva autorului Teoriei generale, avea sansa supravietuirii pe termen scurt, prin injectii aditionale de interventionism. Toate aceste circumstante au pus liberalismul intr-o postura absolut ingrata, atat din punct de vedere ideatic, cat si din cel al reprezentarii politice.

Putini au fost intelectualii care au rezistat tentatiei de a se alatura miscarii socialiste si de a saluta, astfel, zorii unei “noi ere”, una a perfectiunii, a armoniei depline si a prosperitatii eterne. Unul dintre acestia a fost Friedrich Hayek, intelectual cu origini austriece, care si-a dedicat cea mai mare parte a vietii apararii libertatii individuale. Opera sa, de o complexitate rar intalnita, se sprijina pe coloana vertebrala alcatuita din patru “vertebre” fundamentale: Drumul catre servitute, aparuta la Editura Humanitas, Constitutia libertatii, tradusa de Lucian Dirdala pentru Institutul European, Drept, legislatie si libertatesi Infatuarea fatala, ultimele doua urmand sa apara in Colectia Economie si Societate Libera, a Editurii Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Desigur, am putea mentiona, de asemenea, Individualism si ordine economica sau Preturi si productie, adevarate bijuterii de reflectie liberala, cu riscul de a face trimitere la toate cartile ganditorului austriac, ceea ce ar recompune, pe langa “coloana” sus-mentionata, intregul “corp” al operei hayekiene.

Totusi, iminenta publicare a traducerii in limba romana a cartii Drept, legislatie si libertate ne ofera oportunitatea sa facem o scurta prezentare, pentru publicul cititor autohton, a acestui triptic exceptional, ale carui volume au aparut la varste la care autorul avea saptezeci si patru, saptezeci si sapte, respectiv optzeci de ani. Inca din subtitlu, Hayek isi dezvaluie intentiile, acestea vizand “o noua formulare a principiilor liberale de justitie si economie politica”. Demersul sau este legitim din mai multe puncte de vedere. In primul rand, liberalismul avea nevoie de o improspatare ideatica si de un tratament integrator, deoarece el a fost si trebuie sa fie o viziune completa asupra relatiei dintre individ si societate. Mises isi adusese aportul incontestabil la revigorarea sa, insa trata mai ales aspecte economice. In plus, discursul sau radical, insa lucid si bine argumentat, tinea la distanta un public reticent, contaminat de virusul “socialismului cu fata umana” si, in cel mai fericit caz, de cel keynesian. Friedman facuse acelasi lucru, insa de pe pozitii strict tehnice – fenomenelor monetare -, opera sa din plan planul teoriei sociale si politice rezumandu-se la simpla enumerare a unor principii, in foarte mare masura, sanatoase si compatibile cu filosofia libertatii. (In cazul economistului de la Chicago, o exceptie ar constitui-o viziunea sa despre rolul bancii centrale, ca unic detinator al monopolului monetar, ceea ce, in esenta, vine in contradictie cu o metoda liberala fundamentala de rezolvare a problemelor economice, competitia). Friedrich Hayek are meritul de a fi recurs la o reformulare ampla a postulatelor fundamentale ale liberalismului, dintr-o perspectiva integratoare, multidisciplinara, lucru cat se poate de evident in Constitutia libertatiisi, mai ales, in Drept, legislatie si libertate.

Din aceasta perspectiva, filosoful austriac merge dincolo de punctul in care ajunsese unul dintre ganditorii sai favoriti, scotianul Adam Smith, cele trei volume ale cartii prezentate succint in paginile de fata constituind un demers de explicare a principiilor de functionare a societatii liberale din punct de vedere social, politic si economic, de integrare a lor intr-un sistem ideologic coerent, ce poarta denumirea de liberalism.   In primul volum al tripticului, Hayek se concentreaza asupra a doua tipuri de ordine, cea creata prin dispunerea deliberata a elementelor componente si cea spontana, formata prin ajustarea libera a membrilor. Dezvoltand din perspectiva filosofica una din ideile formulate de Mises in cartea Socialism: An Economic and Sociological Analysis (1922), autorul demonteaza himera scientista a societatii organizate rational, o himera ce invadase lumea academica in la finalul primei jumatati a secolului trecut. Din punctul sau de vedere, ordinile sociale complexe nu pot fi edificate rational, de proiectanti omniscienti, deoarece acestia nu detin cunoasterea necesara. De aceea, societatile sofisticate trebuie sa se bazeze pe intelepciunea regulilor, a experientei inmagazinata in ele, pe respectarea principiilor si a normelor de comportament cu larga acceptabilitate sociala si nu pe pretinsa bunatate si inteligenta a planificatorilor centrali. Intr-un asemenea tip de societate, relatiile dintre indivizi sunt auto-reglate prin interesul personal care, atunci cand se manifesta intr-un sistem juridic ghidat de idealurile statului de drept, satisfac inclusiv finalitati straine propriilor planuri de actiune.

In celelalte doua volume, Hayek descrie ordinea economica a societatii libere sub forma unei catalaxii, un termen nou in stiintele sociale, ce desemneaza o structura sociala caracterizata prin libertate individuala, proprietate privata, respectarea rule of law si cooperare reciproc avantajoasa. Din perspectiva analizei sale, idealul justitiei sociale, de altfel, greu de exprimat de o maniera inteligibila, vine in contradictie cu ordinea de piata libera, conducand la distrugerea valorilor traditionale ale civilizatiei occidentale si transformand sistemul politic democratic intr-un iarmaroc electoral imoral, zgomotos si pervers.   In mod inevitabil, ganditorul austriac analizeaza functiile legitime pe care ar trebui sa le aiba guvernul in societatea oamenilor liberi. Evident, conceptiile sale converg spre limitarea acestora la cele ce au in vedere vechiul ideal lockeean al apararii libertatii, proprietatii si vietii individului. Insa, ceea ce-l poate diferentia pe Hayek de aripa radicala a libertarianismului contemporan (Rothbard, Hoppe etc) este faptul ca el vede in guvern o institutie ce poate furniza un minimum de subzistenta celor aflati in situatii extreme sau in imposibilitatea de a munci, cu precizarea ca acest lucru trebuie sa aiba loc “in afara mecanismelor pietei”.

In esenta, cartea Drept, legislatie si libertate reprezinta un reper al sistemului de principii liberale, o sinteza remarcabila a ideilor dupa care ar trebui sa se ghideze societatea oamenilor liberi. Ea face parte din categoria celor cateva zeci de lucrari suficiente pentru a intelege pe deplin functionarea ordinilor sociale civilizate, fiind un instrument insubstibuibil de lucru pentru orice cercetator al fenomenelor sociale. Desi autorul nu face o asemenea precizare, aceasta opera in trei volume poate fi considerata o oda adusa libertatii de una dintre cele mai stralucite minti din istoria umanitatii.

1248_ca_p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *