web analytics

O aberatie a fiscalistilor: TVA nu afecteaza firmele!

Cristian Paun

Cristian PAUN

Din discutii cu diferiti experti fiscali, care stau foarte bine la capitolul reglementari si foarte prost la capitolul economie si principii economice, aud tot mai des in ultima perioada o aberatie economica ce merita sa nu fie lasata asa: TVA este o taxa pe valoarea adaugata, o taxa aplicata consumului, o taxa care il afecteaza putin spre deloc pe producator / antreprenor, firme in general. Aceasta aberatie este invocata, culmea, si ca argument impotriva reducerii TVA de acesti experti fiscali.

As incepe prin a spune ca nu exista taxa care sa fie neutrala economiei in general. Nu exista taxa “buna” si taxa “rea”, chiar si atunci cand vorbim de taxe aplicate, chipurile, din ratiuni de ordin statistic sau din ratiuni de a stimula / reduce anumite fluxuri economice. TVA este o taxa care se aplica din primul moment in care materiile prime, bunurile intermediare si bunurile finale trec de la un producator la altul pentru ca in final sa ajunga la consumator. Fiecare bun are anumite stadii de productie, in care se adauga valoare noua bunurilor intermediare create. Este bine ca aceste stadii de productie sa fie cat mai alungite, aceasta insemnand ca din bunuri primare vom avea de a face cu bunuri finale cu grad inalt de prelucrare.

Sa incercam sa fim acum mai expliciti printr-un exemplu: sa presupunem ca o firma A extrage minereu de fier in valoare de 100 lei (pret din factura fara TVA). Vinde acest minereu cu 100 de lei la care adauga TVA de 24%, adica il vinde cu 124 lei / unitate. Minereul este preluat de catre un combinat siderurgic (firma B) la acest pret pentru ca el sa il faca tabla, adaugand si alte ingrediente (munca, tehnologie, excludem ca ar fi nevoie si de alte materii prime). Tabla ajunge sa aiba o valoare adaugata suplimentara de 200 lei fara TVA, adica minereul de fier a devenit tabla prin tehnologie si munca de la 100 lei fara TVA (sau 124 lei cu TVA) la 200 lei fara TVA (248 lei cu TVA). Firma A isi va recupera diferenta dintre TVA colectat (24 lei) si cel platit pentru diverse cheltuieli de productie (lopeti, masini, utilaje). Trebuie spus ca TVA pentru masini si utilaje care se consuma la mai multe cicluri de productie se recupereaza diferit decat TVA de pe consumabile care se folosesc pentru fiecare ciclu de productie. Firma B va avea de platit TVA de 24 de lei cand cumpara minereul de fier, plateste TVA pentru echipamentele si consumabilele pe care le consuma pentru a produce tabla si incaseaza TVA de 48 lei de pe fiecare unitate de produs finit. Regularizeaza ca si firma A TVA-ul (diferenta dintre ce incaseaza si ce plateste). Tabla este cumparata acum de catre o firma care face autoturisme, firma C care le vinde catre consumatorul final, care poate fi persoana fizica sau poate fi persoana juridica. Sa presupunem ca dupa prelucrare (munca, tehnologie, fara alte materii prime pentru simplificare), produsul finit (autoturismul) ajunge sa coste 1000 lei fara TVA (1240 lei cu TVA). Las la o parte discutiile despre existenta unor firme care nu sunt platitoare de TVA, firme pentru care se returneaza TVA (cele care exporta) sau care platesc un TVA retinut la sursa (importuri), ele sunt cazuri particulare care complica discutia, si asa stufoasa. Las la o parte si schema fiscala complicata a TVA (e nevoie de 5 conturi diferite): TVA de plata (4423), TVA de recuperat (4424), TVA deductibil (4426), TVA colectata (4427) si TVA neexigibil (4428) care pentru cineva novice in ale fiscalitatii si contabilitatii devine o problema clara care te arunca automat in bratele contabililor si consilierilor fiscali.

 Plecand de la exemplul de mai sus haideti acum sa argumentam de ce TVA nu are cum sa aiba un efect neutral asupra sectorului de afaceri si ca acesta nu ar trebui sa ramana indiferent la scaderea sau cresterea TVA:

– In primul rand, TVA apare la consumatorul final. Orice bun se vinde cu TVA in pretul final. Consumatorul, mai ales atunci cand este vorba de consumatori saraci, cu venituri dramuite sau cand este vorba de bunuri usor substituibile, cu valoare adaugata mica (alimentele de exemplu) unde concurenta este foarte mare, se uita la pret. Pretul final este elementul esential in decizia sa. Nu e totuna ca in final pentru o masina pe care vrei sa o cumperi sa platesti statului 24% sau 19% (de ce nu mai putin!). E o diferenta de 5% care in bugetul omului sarac se vede clar. Daca nu cumpara consumatorul, companiile producatoare nu vand. Daca producatorii nu vand, ei nu au profit si trebuie sa umble la costuri sau dau faliment intr-un final. Si situatia se propaga apoi pe tot lantul de productie la toate nivelele (si la minereu de fier, tabla). In final toti se confrunta cu un consum mai mic pentru ca la nivel de consumator resursele disponibile sunt dijmuite semnificativ. Cand a crescut TVA la 24% consumul a scazut clar (mai ales la bunurile de folosinta indelungata cu valoare adaugata mare). Nici acum anumite segmente de consum nu si-au revenit, si cel mai probabil nu isi vor reveni cu un astfel de TVA. In plus, producatorii nu uita ca sunt si ei consumatori. Si ei incearca sa puna un TVA mare platit de ei pe consumurile lor in profitul cu care produc, daca piata si consumatorii accepta acest lucru.

– Persoanele fizice salariate (cei mai multi in Romania obtin venituri din aceasta sursa) sunt cele mai afectate de TVA mare pentru ca nu pot regulariza TVA-ul. Un antreprenor mai poate incarca cheltuieli pe firma sa care regularizeaza TVA din veniturile obtinute. Smecheria cu PFA a fost o portita de scapare pentru anumite categorii de salariati care au creat un regim fiscal privilegiat, si pe care codul fiscal actual o corecteaza dar o dubleaza si de scaderea TVA, ceea ce este foarte bine.

– Dupa cum ii spune numele, TVA este o taxa pe valoarea adaugata. Adica statul taxeaza valoarea adaugata, fiecare stadiu nou de productie fiind dijmuit semnificativ de stat. Atunci cand o face, antreprenorii vor cauta sa adauge cat mai putina valoare si sa vanda produsele in alte tari unde taxarea valorii adaugate este mai redusa. Prin aplicarea unui TVA mare in final ajungi ca in tara ta sa se produca bunuri indigene cu valoare adaugata mica. Valoare adaugata inseamna tehnologie si inovare, inseamna capital investit, inseamna munca implicata in procese de productie complexe.

– TVA, desi se regularizeaza (platesti doar diferenta intre TVA incasat de tine cand vinzi mai departe ceea ce produci si TVA platit pentru tot ceea ce contribuie la procesul de productie – masini, utilaje, echipamente, consumabile etc.), pentru firmele de intermediere (magazine de desfacere de exemplu) inseamna mai degraba plata decat incasare: platesc 124 lei (24 lei TVA) ca sa cumpar minereul de fier, ii pun un adaos comercial de 10 lei si incasez pe el 134 lei fara TVA (adica 166 lei cu TVA, din care TVA este 32 lei; am platit 24 lei TVA sa cumpar minereul, am incasat 32 lei din minereul vandut cu factura mai departe, fara sa fac altceva decat sa ii adaug 10 lei. Aparent, expertul fiscal ar spune: ai de plata TVA dupa regularizare pentru ca ai platit 24 lei TVA si ai incasat 32 lei, se regularizeaza cu 8 lei TVA (TVA aferent cumpararilor este mai mare decat TVA aferent vanzarilor, soldul 4426 este debitor). Insa situatia nu identica pentru toate afacerile. La firmele mici, care vand putin (doar intermediaza), TVA aferent cumpararilor poate fi mai mare decat TVA aferent vanzarilor de cele mai multe ori (vinzi cu costuri mari), acolo poate fi mereu vorba de incasat TVA, tocmai de aceea statul a creat pentru microintreprinderi posibilitatea de a nu fi platitori de TVA. La firmele mari situatia e complet inversa: acolo vanzarea se face cu costuri / unitate vanduta mult mai mic, regularizarea e de cele mai multe ori negativa (vorbim de TVA de plata, si nu putin). Firmele mari au de plata TVA in timp ce firmele mici au de incasat TVA de cele mai multe ori. Companiile putin capitalizate, intensive in munca platesc TVA mai mult decat cele care au bunuri de capial si tehnologie semnificativa.

– Plata, incasarea si regularizarea TVA reprezinta un efort si o munca neplatita pe care sectorul privat o executa pentru stat. TVA este o taxa indirecta aplicata pe cifra de afaceri. Statul obtine eficient niste bani fara a avea personal platit care sa asigure colectarea. Are doar niste inspectori care pe sarite controleaza si mentin situatia sub control. Cu cat TVA este mai mare, cu atat profitul statului este mai mare. Printr-un TVA mare (si prin orice taxa indirecta aplicata afacerilor cum ar fi impozitul pe dividend, impozitul pe profit etc.) firmele sunt transformate abuziv in incasatori de taxe pentru stat (agenti fiscali) si isi pierd timp semnificativ cu formalitatile de decontare, fara a avea un profit prea mare din acest lucru.

– Regularizarea TVA cu statul este o alta operatiune greoaie. Cand ai de recuperat bani de la stat ii recuperezi greu. Cand ai de platit bani din TVA la stat trebuie sa o faci cu maxima rapiditate pentru ca altfel intri in belele cu fiscul (penalitati, dobanzi usturatoare). Fluxul de nu numerar al unor afaceri poate fi dat peste cap de aceasta taxa, decontarile de TVA cu statul depinzand nu doar de cat vinzi (incasand TVA) ci si de cat cheltuiesti (platind TVA). TVA este deci un element de impredictibilitate semnificativ pentru lichiditatea oricarei afacere.

TVA este cea mai importanta la bugetul de stat. Aceasta nu inseamna ca taxa respectiva nu trebuie diminuata la un nivel suportabil pentru toata lumea. Desi contabilii si expertii fiscali incearca sa ne convinga de contrariul, consumatorii si producatorii sunt de aceeasi baricada cand vine vorba de reducerea taxelor. Prin taxarea excesiva, bunurile ajung mai scumpe la consumatori. Taxarea excesiva reprezinta cost si stres pentru o afacere. Taxarea excesiva este o forma incorecta si abuziva de austeritate care trebuie redusa la minim. Taxarea excesiva genereaza birocratie, coruptie si privilegii pentru unele companii in piata (decontari ilegale de TVA, controale preferentiale la anumite firme in timp ce altele sunt ocolite sistematic). Taxarea excesiva omoara lent din economia care trebuie sa fie prioritatea zero pentru orice natiune si care zi de zi ne serveste bunurile de care avem atata nevoie: economia privata. Expertii fiscali sau contabilii, care incearca sa ne convinga de neutralitatea TVA pentru mediul de afaceri, privesc tehnic problema si scapa argumentul esential al discutiei, cel economic.

TVA atunci cand scade (ca orice taxa dealtfel) pune pe picior de egalitate toate companiile. Cu cat taxele sunt mai mici (mai ales cele indirecte), cu atat afacerile se concureaza mai puternic intre ele si rezista daca ajung la consumator in conditiile cele mai bune. O taxa mare face ca o parte din companii sa evazioneze pe riscul lor, altele sa evazioneze cu ajutorul fiscului in timp ce altele dau faliment incercand sa fie corecte.

Daca tot e neutral mediul privat de afaceri la TVA, de ce sa nu il facem 100%?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *