web analytics

Noua Lege a Insolventei: Provocarile aduse mediului de afaceri (1)

mirelaiovu bw

Mirela IOVU -Vicepresedinte CEC Bank SA

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei pe 25.06.2014 (Noua Lege a Insolventei) si a intrat in vigoare pe 28.06.2014 dupa lupte “seculare” care au durat mai bine de trei ani (interval de timp in care un demers legislativ ce a intentionat a reglementa toamna trecuta domeniul insolventei a fost “oprit” de Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa este neconstitutionala, in special sub aspectul dreptului substantial si nu conceptual).

Este important de subliniat ca demersul legislativ s-a bucurat de suportul profesionist al mediului academic, al sistemului bancar, al mediului de afaceri si al corpurilor profesionale, “responsabil” de redactarea proiectului de act normativ fiind un consortiu format din teoreticieni si practicieni de marca.

Cu toate ca procesul legislativ al noii Legi a fost unul anevoios si de durata, este evident ca o reformare a legislatie insolventei era imperios necesara. Desi obiectul avut in vedere prin expunerea de motive a Ministerului de Justitie – obiectivul codificarii – in final nu a rezultat o codificare, ci o schimbare fundamentala a reglementarilor specifice domeniului insolventei, astfel ca Noua Lege a Insolventei este raspunsul la multe dintre disfunctionalitatile intalnite in practica in cei sapte ani si jumatate de aplicare a Legii 85/2006 privind procedura insolventei (lege care, desi a fost abrogata la data intrarii in vigoare a Noii Legi a Insolventei, se va aplica in continuare procedurilor deschise sub imperiul vechii legi – art. 343 din Noua Lege a Insolventei)

Desigur, in forma sa finala, Noua Lege a Insolventei este departe de a fi perfecta, dar, printr-o aplicare corecta si in spiritul legii, poate asigura un echilibru intre interesele diferite ale participantilor in procedura. Mai mult, Noua Lege a Insolventeinu si-a propus nici sa trateze unele probleme care au fost ridicate in legatura cu insolventa: a) extinderea procedurii si la persoanele fizice necomerciante; b) modificarea “din temelii” a procedurii reorganizarii judiciare; c) agravarea regimului sau sanctionator pentru a preveni abuzurile in interpretarea ei.

La redactarea Noii Legi a Insolventei, legiuitorul a avut in vedere o viziune integratoare, incluzand intr-un singur corp normativ legislatia generala, aplicabila tuturor operatorilor economici, legislatia speciala, incidenta institutiilor de credit si societatilor de asigurare/re-asigurare, reglementarea insolventei grupurilor de societati, reglementarea insolventei transfrontaliere. Sunt, de asemenea, reglementate in noua lege instrumentele de prevenire a insolventei – mandatul ad-hoc si concordatul preventiv.

Noua Lege a Insolventei are doua elemente definitorii, care constituie si obiectivele principale ale interventiei legislative: asigurarea echilibrului intereselor creditorilor si debitorului in procedura si eficientizarea procedurii, care sa conduca, implicit, la reducerea duratei procedurii si la cresterea gradului de recuperare a creantelor.

Scopul Noii Legi a Insolventei este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia, putand sa asigure redresarea debitorilor viabili prin masuri preventive si redarea lor circuitului economic pe principiul “mai bine previi decat sa tratezi”, dar si ocrotirea intereselor creditorilor mai eficient decat sub imperiul vechii reglementari. Pentru prima data, sunt stabilite principiile pe care se bazeaza prevederile legii, si anume:

  • maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor;
  • acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara;
  • asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare si derulare a procedurii intr-un timp util si rezonabil, intr-o maniera obiectiva si impartiala, cu un minim de costuri;
  • asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelasi rang;
  • asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in procedura;
  • recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritate a creantelor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile;
  • limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu exigibilitate imediata in cazul insolventei sau al unei proceduri de prevenire a insolventei unui cocontractant, avand ca efect reducerea riscului de credit la o suma neta datorata intre parti sau chiar la zero atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garantii financiare;
  • asigurarea accesului la surse de finantare in procedurile de prevenire a insolventei, in perioada de observatie si de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creante;
  • fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a recunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment;
  • favorizarea, in procedurile de prevenire a insolventei, a negocierii/renegocierii amiabile a creantelor si a incheierii unui concordat preventiv;
  • valorificarea in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta a activelor;
  • in cazul grupului de societati, coordonarea procedurilor de insolventa, in scopul abordarii integrate a acestora;
  • administrarea procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa de catre practicieni in insolventa si desfasurarea acestora sub controlul instantei de judecata.

Pe langa stabilirea principiilor in asigurarea cadrului de reglementare, Noua Lege a Insolventei cuprinde si o serie de prevederi de noutate absoluta orientate catre asigurarea rezultatelor procedurii si a unui cadru adecvat pentru reorganizarea activitatii societatilor aflate in insolventa.

In aceasta categorie este inclusa “super-prioritatea” creantelor creditorilor ce acorda finantari in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente. Astfel de finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, prin afectarea creditorilor beneficiari ai unor cauze de preferinta, situatie in care regimul de indestulare al creditorilor garantati va fi diminuat proportional, aspect criticabil si care va perturba grav activitatea de creditare dar si apetitul bancilor pentru creditare pe baza de bunuri mobile si imobile. Pe langa “beneficiile” sale in unele situatii exceptionale, este evident ca o asemenea prevedere ar putea avea un impact negativ asupra activitatii de finantare, din cauza incertitudinii asupra colateralelor in cazul insolventei.

Un alt element de noutate este testul creditorului privat, institutie care urmareste sa adreseze problema imposibilitatii creditorilor bugetari de a accepta un plan de reorganizare sau concordat preventiv in conditiile in care nu isi incaseaza intreaga creanta, de teama de a nu fi raspunzator pentru acordarea unui ajutor de stat incompatibil cu regulile Uniunii Europene. Efectul urmarit este asigurarea confortului luarii deciziilor de catre creditorii bugetari. Acest test se face prin comparatia sumelor asteptate a se incasa intr-o procedura de preinsolventa sau prin planul de reorganizarein comparatie cu incasarile cuvenite in faliment, pe baza unui raport de evaluare efectuat in cadrul procedurii. Se instituie o prezumtie absoluta a lipsei ajutorului de statdaca distributiile de sume prefigurate in reorganizare sunt superioare celor cuvenite in faliment.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *