web analytics

Mirajul cresterii spectaculoase a economiei romanesti

laurentiu-rosoiu

Laurentiu ROSOIU

Privita din perspectiva unei “surprize placute”, cresterea spectaculoasa a PIB-ului Romaniei din primul trimestru al acestui an, arata nu doar ca economia nationala isi continua procesul de relansare, ci si ca, in interiorul acesteia au inceput sa functioneze mecanismele care o pot face sa supra-performeze fata de celelalte economii reprezentative din regiune. Privita insa prin ochii unui analist ceva mai sceptic, evolutia PIB-ului romanesc din primul trimestru, ridica si o serie de semne majore de intrebare cu privire la mentinerea acestui proces in perioada urmatoare, cu privire la modul in care aceasta crestere economica s-a transferat pana acum, si urmeaza sa se transfere in perioada urmatoare, in mod real, si in buzunarele cetatenilor obisnuiti, dar mai ales, cu privire la costurile obtinerii respectivelor evolutii … costuri care nu sunt deloc de neglijat!

Romania se afla pe drumul bun din punct de vedere economic, daca ne luam dupa cifrele privind evolutia PIB in primul trimestru al anului 2015, cifre care au fost nu doar peste asteptarile celor mai multi dintre analisti, ci si printre cele mai bune prin comparatie cu realizarile celorlalte economii ale Uniunii Europene. Astfel, pe primul trimestru al anului PIB-ul Romaniei a avut o crestere de circa 1,6% fata de valoarea inregistrata in ultimele trei luni ale anului 2014 si de 4,3% fata de valoarea inregistrata la finele aceluiasi prim trimestru al anului trecut.

Dinamica economiei romanesti este astfel printre cele mai bune din Uniunea Europeana: in primul trimestru din 2015 comparativ cu precedentele trei luni, Romania (alaturi de Cipru) a avut a doua cea mai mare crestere economica din UE, (de 1,6%), fiind devansata doar de Cehia care, in acelasi interval de timp, a inregistrat o crestere de 3,1%.

Cifrele, surprinzator de bune pentru unii specialisti, sunt o confirmare a tendintelor pozitive vizibile atat pe plan intern cat si, mai ales, pe plan extern – fiind totodata un rezultat al unui cumul de factori in care cei externi (si independenti de politicile economice interne) au jucat un rol determinant.

Astfel, in ecuatia ce a favorizat evolutia buna a economiei romanesti din ultimele trimestre (pentru ca rezultatele pe primul trimestru urmeaza unor cifre pozitive inregistrate in trimestrele anterioare), factorul benefic primordial este imbunatatirea situatiei economiilor (pe de o parte!) si a sistemelor financiar-bancare (pe de alta parte!) la nivelul Uniunii Europene. Aceasta situatie a mentinut la nivel ridicat cererea de bunuri si servicii romanesti pe piata europeana, sustinand astfel la o turatie ridicata exporturile, unul dintre principalele motoare ale economiei.

EXPORTURILE TIN ECONOMIA LOCALA IN PRIZA. Dealtfel, in aceasta logica – a exporturilor ca unul dintre principalele motoare ale economiei nationale – un aport benefic extrem de important este dat de efectul deprecierii monedei nationale! Sa nu uitam ca leul vine de la un nivel de 4,1 lei/EUR in 2011 si se afla deja de aproape 2 ani in jurul nivelului de 4,5 lei pentru un euro – fapt care face ca bunurile si serviciile romanesti sa fie mai competitive (si deci mai cerute!) pe piata europeana, transmitand astfel un impuls pozitiv semnificativ producatorilor interni.

Un alt aspect deloc de neglijat, ca si componenta a ecuatiei ce a favorizat evolutia pozitiva a economiei nationale, este dat de relaxarea semnificativa a pietelor financiare; QE-ul BCE pe plan extern si relaxarile succesive (si agresive!) ale politicii monetare pe plan intern (BNR reducand dobanda cheie pana la nivele minime istorice, operand totodata reduceri semnificative ale nivelului rezervelor minime obligatorii cerute bancilor) au pus in piata foarte multe lichiditati – acest aflux de lichiditati permitand Guvernului sa rostogoleasca mai usor, si la costuri din ce in ce mai mici, obligatiile de plata.

Iar in acest context financiar si macro-economic, un element pozitiv deloc de neglijat este dat de faptul ca economia romaneasca se afla deja aproape de finalul procesului de internalizare a costurilor si problemelor generate de criza financiara; astfel, operatorii economici care nu au putut face fata provocarilor crizei au iesit din piata (disponibilizand astfel si resurse si cote de piata) iar cei care au ramas in piata si-au ajustat comportamentul si bugetele si si-au restructurat activitatile asezand astfel business-urile pe coordonatele noilor realitati economice, ceea ce face ca economia in ansamblu sa fie mai dinamica, mai competitiva, mai productiva si mai bine adaptata la “piata”. Ori, toate aceste elemente pozitive, mentionate mai sus, nu ar fi fost posibile daca economia romaneasca nu ar fi trecut deja prin “resetarea” generata de deciziile din perioada 2009-2010 (imprumutul FMI, reducerile de pensii/salarii, etc) care au condus la evitarea, desi extrem de brutala si de dureroasa, a intrarii Romaniei in capcana datoriei publice – caz in care costurile si posibilitatile de finantare pentru Stat ar fi fost, foarte probabil, imposibil de acceptat, de sustinut si de internalizat de catre agentii economici.

Pe coordonatele mentionate mai sus, rezultatele inregistrate de economia romaneasca pot fi considerate astfel efecte ale unor impulsuri externe si interne in mare masura foarte putin dependente de politicile economice implementate in realitate.

RELAXAREA MONETARA INTERNA SI EXTERNA. Pe de alta parte, este adevarat ca pe langa influentarea comportamentului BNR – si anume prin realizarea unor presiuni in sensul determinarii Bancii Centrale a Romaniei sa implementeze si sa accelereze relaxarea politicii monetare (fapt prin care s-a creat un cadru financiar intern mai fast pentru agentii economici si populatie ) – guvernele ultimilor trei-patru ani, au folosit, cu rezultate vizibile (chiar daca si si cu o serie de costuri mai putin vizibile pentru un ochi mai putin avizat!) si o serie de stimuli guvernamentali. Astfel, pe de o parte, refacerea si majorarile salariilor in sectorul public si/sau refacerea si majorarile pensiilor si alocatiilor de stat, au readus increderea unor mase largi de cetateni, stimulandu-i sa-si reia consumul; pe de alta parte, suprapunand peste relaxarea monetara o serie de programe guvernamentale de tipul “Prima casa” sau “Prima masina” (prin acordarea unor subventii publice!) au influentat in sens pozitiv atat comportamentul cetatenilor (determinandu-i sa cumpere!) cat si pe cel al agentilor economici (stimulandu-le activitatea, vanzarile si, eventual, investitiile).

Acest tip de masuri, care implica un efort bugetar semnificativ (precum acordarea de subventii de la buget, majorarea cheltuielilor bugetare alocate platii de pensii, alocatii si salarii), sau masuri precum cele luate in sensul reducerii taxarii fortei de munca (reducerea CASS spre exemplu) si cele de reducere a fiscalitatii (reducerea TVA) … ar fi fost insa putin probabil sa poata fi implementate in lipsa unui context financiar-monetar favorabil, intern si international. Altfel spus – daca la nivel international nu ar fi existat fereastra de oportunitate din punct de vedere financiar creata de politicile monetare ale BCE, putin probabil ca pe plan intern s-ar fi putut ajunge la contextul care sa permita stimularea economiei prin folosirea instrumentelor date de politicile publice.

SECTOARE CU APORT DEOSEBIT. Revenind la cifrele privind cresterea economica, trebuie subliniat faptul ca, aportul sectoarelor constructiilor si consumului la PIB, spre exemplu (aceste doua componente ale PIB-ului inregistrand unele dintre cele mai bune dinamici in T1 2015), nu ar fi fost nici pe departe atat de consistent, iar sentimentul consumatorului nu ar fi putut fi schimbat, in absenta “ferestrei de oportunitate” existente la nivel global si European.

Deloc de neglijat in acest context este si faptul ca revenirea apetitului pentru consum la nivelul populatiei se datoreaza intr-o chiar si mai mare masura si unor alti factori – decat majorarea salariilor. Astfel, pe de o parte, putem aminti faptul ca, dupa parcurgerea celor aproximativ sapte ani de la debutul crizei, bugetele familiale s-au ajustat semnificativ, adaptandu-se la noile realitati. Ori, aceasta redimensionare a bugetelor familiale, care a condus la recalibrare acestora pentru conditii viitoare vitrege, inseamna ca si la nivel de familie, efectele crizei au fost “internalizate”, astfel ca orice potentiala viitoare oportunitate de consum a devenit mult mai usor asumabila. Pe de alta parte, important in acest mecanism, este si faptul ca (suprapus peste relaxarea politicilor monetare si astfel lasarea unor cantitati importante de lichiditati la nivelul sectorului bancar!) o foarte buna parte din imprumuturile impovaratoare luate de populatie in perioada de maxim al creditarii anterioara debutului crizei, a ajuns la maturitate – fapt care a degrevat bugetele familiale de o sarcina de plata adesea extrem de consistenta, lasand astfel tot mai mult disponibil financiar populatiei.

PREMISELE CRESTERII ECONOMICE. In concluzie, se poate spune ca evolutia “spectaculoasa” a economiei romanesti din trimestrul unu 2015, care urmeaza unor evolutii pozitive timp de mai multe trimestre, nu este nici neaparat surprinzatoare prin amploare, nici rezultat al unui management guvernamental performant. Fundamentele create de ajustarea brutala dar necesara a cheltuielilor publice si de asigurarea accesului la finantare externa in conditii de maxim al crizei, peste care s-a suprapus fereastra de oportunitate creata de agresivitatea politicilor monetare ale BCE, si “internalizarea” efectelor crizei de catre populatie si agenti economici, sunt ingredientele esentiale.

Aceste fundamente au permis realizarea unor rebalansari fiscale si salariale si asumarea unor obligatii bugetare prin acordarea de subventii publice pentru diferite domenii, care au creat imaginea, si cifrele, unei evolutii economice pozitive, mai bune decat asteptarile (prea pesimiste!) ale pietei.

COSTURILE CRESTERII ECONOMICE. Ca aceasta crestere economica spectaculoasa este iluzorie, artificiala … sau nu, ramane de discutat! Ca este purtatoare de costuri insa … este mai mult decat evident! Astfel, principalul cost pe termen lung este dat de distorsionarea economiei … si anume de faptul ca rezultatele inregistrate de economie sunt strans legate de cresterea ponderii si importantei Statului (si a Bugetului Public) in economia nationala, pondere care tinde sa se majoreze in detrimentul ponderii sectorului privat; asta ce inseamna ca economia tinde sa devina tot mai dependenta, si influentabila, de actiunile (si dorinta, vointa!) politicienilor; costul viitor fiind dat pe de o parte de riscul indus de deciziile arbitrarii ale politicienilor iar pe de alta parte de cresterea riscurilor determinate de o alocare irationala a resurselor. Pe scurt, Statul este pe drumul de a recastiga o cota tot mai mare din capacitatea de re-alocare si re-distribuire a resurselor – cu posibile consecinte negative majore pe termen lung, determinate de alocarea respectivelor resurse, si a stimulilor, pe alte criterii decat pe principiile nevoii identificate de piete.

Este insa evident ca acest tip de cost este nu doar discutabil – fiind perfect justificat din punctul de vedere al celor ce sustin interventionismul Statului – ci si extrem de dificil de sesizat de publicul larg. Putini sunt cei care inteleg ca un Stat mai influent in economie inseamna de fapt ca o parte din ce in ce mai mare din banii/avutia nostrii este controlata si directionata conform intereselor proprii, de partid sau de grup … de politicienii aflati la conducere. Un fapt care nu doar ca alimenteaza coruptia dar care creeaza si falsi stimuli pentru anumite sectoare economice si pentru anumite industrii, distorsionand cererea, piata si astfel procesul de alocare a resurselor de catre mediul privat.

Este adevarat ca, dintr-o perspectiva favorabila politicilor economice din ultimii ani, masurile luate in sensul reducerii taxelor – precum reducerea CAS si/sau reducerile de TVA – pot fi folosite drept argumente in combaterea ideii ca, in acesti ultimi 2-3 ani, Statul a tins, si tinde inca, sa devina tot mai influent in ceea ce priveste realocarea resurselor. Reducerea CAS si a TVA fiind masuri care, cel putin teoretic, lasa mai multi bani in conturile companiilor, respectiv in buzunarele cetatenilor.

Ceea ce in teorie este adevarat! In practica insa, lichiditatile ramase la companii si/sau cetateni in urma respectivelor reduceri sunt insa absolut insuficiente pentru acoperirea gap-ului de venituri disponibile determinat de majorarea sarcinii fiscale suportate de mediul privat in anii 2011-2012 cand au crescut o larga paleta de impozite si taxe locale, cand s-a introdus taxa pe constructiile speciale si/sau cand a fost implementata acciza suplimentara pe combustibili (justificata atunci prin nevoia de a finanta constructia de autostrazi!). Iar pentru a avea o imagine completa nu trebuie pierdut din vedere faptul ca deprecierea leului din ultimii circa trei ani inseamna o majorarea artificiala a preturilor exprimate prin raportare la diferite valute (facturile telefonice sunt de exemplu calculate si actualizate in functie de cursul RON-EUR), fapt care priveaza populatia de o mare parte din majorarile de venituri ulterioare, care se dovedesc astfel iluzorii. Deasemeni, majorarile succesive ale costurilor utilitatilor (unde cresterea pretului gazelor naturale este de departe cea mai vizibila si cat se poate de direct sesizabila in buzunarele cetatenilor) sunt alte elemente care au absorbit si vor absorbi in continuare plusurile de venituri.

Un alt cost major al actualei cresteri economice este dat de faptul ca, fiind concentrate pe reintregirea si/sau majorarea veniturilor anumitor categorii sociale si pe stimuli si subventii capabile sa produca efecte pe termen scurt, in politicile publice implementate s-a neglijat demararea unor proiecte de investitii care sa aiba capacitatea de a sustine cresterea economica pe termen lung – si nu doar prin stimularea consumului cat mai ales prin eventualele beneficii pe care ar putea/ar trebui sa le aduca. Astfel, spre exemplu, constructia de autostrazi ar insemna nu doar plusul de valoare generat in economie prin angrenarea agentilor economici si a populatiei in activitatile de productie (ciment, constructii, inginerie, etc) dar mai ales, pe termen lung, ar putea/ar trebui sa aiba un aport semnificativ la cresterea economica per ansamblu prin atragerea de investitii, cresterea traficului de marfuri si persoane, cresterea gradului de interconectare intre diferitele regiuni ale tarii, etc. Alocarea administrativa a resurselor in vederea obtinerii unor rezultate pe termen scurt priveaza asadar economia locala de proiectele capabile sa aduca beneficii pe termen lung.

Dincolo de aspectele mentionate mai sus, restrictivitatea cadrului fiscal, si agresivitatea cu care fiscul relationeaza cu economia reala (cea privata in mod special!) este un alt element ce trebuie avut in vedere in categoria costurilor, desi in principiu, eficientizarea activitatii fiscale poate fi un lucru bun.

Astfel, aplicarea si respectarea cadrului fiscal este de dorit in primul rand pentru asigurarea unei depline egalitatii in fata legii (si a obligatiilor fiscale!) a contribuabililor – si asta pentru ca se elimina competitia inegala si ilegala (deoarece agentii economici care nu platesc taxe sunt mai competitivi, si scot din piata pe cei care platesc!). Doar ca, in goana dupa colectarea de resurse necesare compensarii unor cheltuieli cu caracter pronuntat populist, actiunile organele fiscale au fost adesea dovedite a fi arbitrare – fiind mai degraba folosite ca instrumente pentru destructurarea fluxurilor financiare ce sustin concurenti politici si/sau chiar economici. Iar acest lucru are in mod clar un cost major dat nu doar de intretinerea coruptiei/favoritismului cat si, mai ales, costul dat de tendinta de concentrare a activitatilor economice in mainile unor grupuri de interese si/sau de influenta, cu efecte extrem de malefice pe termen lung.

CRESTEREA ECONOMICA SI BUZUNARELE ROMANILOR. O interpretare critica a datelor privind cresterea economica scoate astfel la iveala caracterul mai degraba conjunctural al acesteia (dat de existenta unei fereastre de oportunitate interna si internationala), peste care s-au incropit o serie de masuri caracterizate de un “hei-rup-ism” grosolan, bazate pe principiile interventionismului etatist, adeseori impregnate de populism si politicianism.

Din fericire pentru populatie, chiar controversabile fiind, in actuala situatie macro-economica la nivel global si european, sansele ca economia nationala sa-si mentina tendinta pentru urmatorii 2-3 ani, sunt relativ mari … ceea ce inseamna ca, intr-un final, rezultatele si efectele actualei cresteri economice sa se translateze si spre buzunarele unei parti din populatie.

Modul in care aceasta urmeaza a se distribui depinde insa, din pacate, prea mult de decizia (de cele mai multe ori dictata de interese personale sau de partid!) functionarilor Statului, fiind deci prea putin influentata de mecanismele economice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *