web analytics

Marfa?! Am mai ratat o privatizare!

Cristian PaunCristian PAUN – Director executiv SOREC

Povestea cu CFR Marfa imi reconfirma dezinteresul total al politicianului de a privatiza si de a milita pentru a scoate statul din mijloacele de productie, nu pentru ca vrea Europa sau vrea FMI ci pentru ca am optat pentru o economie de piata dupa un faliment lamentabil al socialismului luminos. Interesul politicienilor este, mai degraba, de a compromite procesul de privatizare. De a-l bagateliza periculos de mult pentru toti acei contribuabili care “iarta” sistematic (fortati de guvernul care impiedica privatizarea) datoriile acumulate prin risipa si ineficienta.

Esecul privatizarii CFR Marfa, la fel ca in cazul Oltchim sau Cuprumin a fost previzibil. O melodrama in care, bineinteles, nimeni nu a gresit. Nimeni nu e de vina. Reluam inca odata procesul. La nesfarsit pe banii nostri. Ca doar avem tot timpul din lume sa ne distram pe banii altora.

De ce a esuat privatizarea CFR Marfa? Pentru simplu motiv ca au ales de la bun inceput prost modul de privatizare evitand sistematic listarea pe bursa si preferand un investitor “strategic”, cat mai roman de preferabil pentru ca strainii sunt niste “ticalosi cu bani” care nu vor decat sa se capatuiasca pe seama saracilor de romani. Nu am inteles nici pana acum de ce guvernul nu imparte CFR Marfa in companii mai mici (CFR Marfa SUD, de exemplu) pentru a nu mai “distorsiona” piata cu actiunile sale pline de “bune” intentii. Las la o parte invocarea, fara nici o noima, a sigurantei nationale si introducerea cu forta in poveste a altei institutii a statului – CSAT – poate, poate procesul se blocheaza cumva, nu din vina celor cu atributii clare in privatizarea acestei companii de stat.

Un alt element care a dat peste cap procesul de privatizare a fost castigarea licitatiei. El a dat peste cap procesul nu pentru ca nu ar fi putut fi anticipat ci pentru ca, pur si simplu, nu a interesat pe nimeni acest lucru. De o indolenta crasa, cei care s-au ocupat de privatizare au prevazut termene extrem de scurte pentru obtinerea tuturor avizelor aferente acestei privatizari. Termene imposibil de atins cu compartimente / institutii ale statului care stim fiecare cum (se fac ca) lucreaza. In momentul in care licitatea a fost castigata de GFR era clar ca lucrurile se complica. Nici nu stiu de ce s-a mai dus GFR la licitatie convinsa fiind ca va obtine avizul Consiliului Concurentei in timp util. Mai mult, nu inteleg de ce acum nu se sesizeaza Consiliul Concurentei pentru cota “cam mare” de piata pe care o are CFR Marfa fara GFR si de ce s-ar sesiza doar cand se va uni CFR cu GFR. Mie mi s-a parut ca la aceasta privatizare au participat unii care nu vroiau sa vanda si altii care nu vroiau sa cumpere. O alta explicatie pentru care intrevat si o reticenta din partea GFR de a mai continua in povestea privatizarii este si faptul ca acolo nu se cumpara mare lucru: compania are inca multe datorii fata de terti (care au un cuvant greu de spus) si e foarte dependenta de stat pentru cele mai importante decizii (statul a convertit datorii pentru 49% din actiuni, suficient pentru a bloca orice decizie importanta). Daca mai adaugam si faptul ca CFR Marfa opereaza pe infrastructura detinuta de stat tabloul este complet. Privatizarea CFR Marfa este una tipic romaneasca: ne facem ca privatizam dar de fapt acolo nu privatizam decat cu jumatate de masura. In aceste conditii, e normal ca initiativa privata sa devina rapid reticenta la orice combinatie oculta a guvernelor si sa fuga de Romania cu viteza luminii (a se vedea investitiile straine in picaj).

Ce e clar e ca procesul a cazut, ca nu exista vinovati si ca el se va relua. Cu termene mult mai largi (1 an) ca sa aiba timp toata lumea sa se ocupe de CFR Marfa: unii sa mai devalizeze ce mai e devalizat, unii sa mai produca contracte oneroase pentru companie (vezi afacerea cu costumele de scafandru), altii sa mai ia voturi de la sindicalistii care stau linistiti pentru o perioada de timp. Toate pe costul fiecaruia dintre noi. Desi linistea s-a lasat peste CFR Marfa multe nelinisti raman in urma. Romania este vazuta tot mai mult ca o tara neguvernabila, o tara bananiera in care nici macar FMI nu mai are ce sa ne faca (de parca ar fi avut vreodata). Traim intr-o tara plina de saraci dar in care, culmea, nimeni nu se prinde de ce e sarac. In schimb ne dam toti cu parerea ce ar trebui sa facem, evident ca nu ceea ce trebuie… De stat ce sa mai vorbesc: permanent nevinovat si permanent prins pe picior gresit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *