web analytics

Logica pietei

Gabriel Mursa

Gabriel MURSA – Presedintele Institutului Friedrich von Hayek Romania

La prima vedere, titlul prezentei lucrari pare sa ne conduca spre ceea ce Karl Popper numea candva capcana antropomorfismului naiv, o conceptie primitiva prin care lucrurilor, obiectelor sau proceselor din natura li se confereau, in mod complet nejustificat, atribute specific umane. Spre exemplu, antropomorfismul sau animismul considera ca cei doi astri ceresti, Soarele si Luna, pot fi asemanati unor frati, adica, unor fiinte umane insufletite, care iubesc sau urasc, se bucura sau se intristeaza, compatimesc sau se arata nemiloase; ei gandesc si actioneaza. In sfera stiintelor sociale, animismul a condus la conceptia potrivit careia fenomenele sociale deriva dintr-o ratiune suprema, ca ele sunt directionate catre un scop prestabilit, ca sunt proiectate si ghidate in detaliu de o Ratiune Suprema, transcendentala, bine intentionata, chiar daca ea se dovedeste a fi greu de sesizat. Potrivit acestei viziuni arhaice, procesele sociale se deruleaza in conformitate cu un plan – in principiu, accesibil doar “mintilor alese” -, plan care guverneaza in detaliu viata cotidiana a tuturor pamantenilor, altfel, incapabili sa actioneze de o maniera “adecvata”. Cu alte cuvinte, orice lucru are un rost bine definit, exista ca o consecinta logica a unei misiuni ce i s-a atribuit, deriva dintr-un proces cristalin de deliberare.

In sfera stiintei economice, animismul naiv a condus spre un set de conceptii conform carora procesele de alocare a resurselor rare, in vederea satisfacerii nevoilor nelimitate ale indivizilor, ar trebui derulate in conformitate cu un plan, gandit si aplicat de catre un “centru”, considerat, in mod tacit, a fi omnipotent si omniscient. Planismul pretins stiintific, cea mai influenta religie laica a secolului al XX-lea, in fapt, cel mai rasunator esec al inginerismului social din istorie, a constituit consecinta oarecum fireasca a conceptiilor primitive construite sub imperiul antropomorfismului naiv.

Dintr-o asemenea perspectiva, lucrarea de fata ar putea sugera cititorului ca piata reprezinta un supraorganism, care gandeste si actioneaza in conformitate cu un plan prestabilit, bazat pe mijloace arhicunoscute si directionat catre obiective bine definite si unanim acceptate. In realitate, doar indivizii sunt inzestrati cu logica, cu capacitatea de a gandi temeinic, actionand pe baza intelegerii relatiilor de cauzalitate. Mai mult decat atat, nici macar indivizii umani nu actioneaza pe deplin rational, matematic, intelegand perfect tot ceea ce fac si explicandu-si in detaliu resorturile ultime ale propriilor faceri. De cele mai multe ori, ei adopta tipare comportamentale deja existente, practici ce s-au dovedit a fi de succes, obiceiuri si traditii preexistente; oamenii actioneaza, mai curand, adaptandu-se unui mediu social complex, fluid, dominat de necunoscut si incertitudine. Astfel, ei tind sa actioneze de o maniera logica, fara ca, in practica, rationalitatea sa fie singurul atribut al facerilor lor. Or, daca nici macar indivizii nu pot pretinde ca actioneaza perfect rational, printr-o dispunere perfect logica a mijloacelor in vederea atingerii unor finalitati bine definite, atunci cum am putea atasa pietei o asemenea caracteristica?

Logica pieteiPiata nu poseda logica, in sensul strict al acestei vocabule incluse in titlul lucrarii: doar indivizii se pot bucura partial de capacitatea de actiona pe baza gandirii temeinice, coerente, rationale, prin rationamente de tip cauza-efect. Din acest punct de vedere, ea nu poate avea logica deoarece nu este o fiinta, nu are o existenta de sine statatoare, autonoma. Ea nu reprezinta o entitate dotata cu capacitatea de a gandi si de a actiona. Piata nu gandeste, nu face, nu se bucura, nu plange, nu procedeaza corect sau gresit; ea nu are o scara de valori morale, deci nu poate fi catalogata drept morala sau imorala, nu poseda nici calitati, nici defecte. Evident, limbajul nostru insuficient de evoluat sau comoditatea exprimarii cotidiene poarta inca amprenta animismului arhaic; de aceea, spunem ca piata “corecteaza” erorile investitionale produse in timpul boom-ului economic sau ca “ii selecteaza” pe cei mai potriviti pentru a ocupa diferitele posturi in sistemul social al diviziunii muncii. In realitate, nu face nimic din toate acestea, deoarece ea nu este o entitate similara individului ce poseda o facultatea (limitata) de a actiona logic. Cu alte cuvinte, doar oamenii pot pretinde ca poseda gandire logica (mai modesta decat ei insisi isi imagineaza) si, in consecinta, ca actioneaza relativ calculat. Piata nu are ratiune, deci, nu poate actiona rational. Neavand un “corp”, ea nici macar nu poate actiona. Ea nu are anima (adica, suflet); prin urmare, avem toate motivele sa renuntam la viziunea animista, care, departe de a facilita modul ei de functionare, propria “logica”, induce in eroare.

Piata reprezinta un proces complex de interactiune a indivizilor dintr-un sistem economic, prin intermediul caruia fiece ins incearca sa actioneze, pe baza cunoasterii limitate detinute, in vederea atingerii unor finalitati personale, liber alese. Ea permite unor insi necunoscuti si ghidati de scopuri proprii sa coopereze, in ciuda faptului ca resorturile ultime care-i determina sa intre in contact raman personale, fiind alese in functie de gusturi, preferinte si optiuni subiective. Procesele spontane de ajustare a planurilor individuale de actiune nu sunt ghidate de o ratiune ascunsa, de un plan imaginat de vreo minte omniscienta, omnipotenta si, eventual, binevoitoare, ci de interesele lumesti ale omului obisnuit, guvernate de reguli de conduita unanim acceptate, ce sanctioneaza conduita antisociala. Avantajul ei indiscutabil consta in faptul ca utilizeaza un volum de cunoastere urias, imposibil de mobilizat si de folosit de vreun individ sau grup de indivizi, cunoastere necesara in vederea alocarii in timp si spatiu a resurselor limitate. Din acest punct de vedere, ea pare actioneze ca o superminte. Insa supermintea sau supercreierul pietei reprezinta simple metafore, pe care le folosim pentru a suplini imperfectiunea actuala a limbajului nostru. Nu exista o minte a pietei care sa poata aspira si prelucra cunoastere, in vederea luarii unor decizii rationale legate de alocarea resurselor. De aceea, piata nu poseda o logica imanenta in sensul in care un om, adica, o entitate bine definita, detine o gandire logica, cu limitele discutate, actionand in consecinta.

Piata ca metafora si nu ca entitate autonoma, de sine statatoare, aceasta este cheia in care trebuie intelese explicatiile din paginile prezentei lucrari. Utilizarea termenului “logica” in titlu vrea sa arate ca procesul spontan de alocare a resurselor rare, pe baza libertatii acordate indivizilor de a-si utiliza propria cunoastere in vederea atingerii obiectivelor personale, in mare masura, doar de ei stiute, are un sens, un rost, o ratiune de a fi, motive temeinice, insa nu o logica imanenta, prin care subzistentele sunt directionate catre nevoi, in urma reflectiei specifice mintii individuale. Piata este un proces spontan, rezultat din interactiunea si adaptarea reciproca a nenumarate planuri individuale, nu o entitate care gandeste si actioneaza pe cont propriu, aidoma unei fiinte umane. In societatile sofisticate, unde indivizii actioneaza pe baza unei cunoasteri partiale, fragmentare, ea reprezinta singura modalitate prin care mintile individuale sunt puse la treaba, pentru a genera deciziile necesare directionarii resurselor catre nevoile cele mai intense. Aceasta este “logica” pietei.

Lucrarea de fata nu se doreste a fi un demers original, clasic, specific manualelor obisnuite de economie. De aceea, ea nu recurge, spre exemplu, la citate sau la un numar mare de note de subsol, cum se intampla, de regula, in lucrarile specifice domeniului. In acelasi timp, nu este o tentativa profund originala de a explica modul de functionare a proceselor spontane de alocare a resurselor rare, ci o incercare de a explica de o maniera mai simpla lucruri complicate, greu de inteles, de a clarifica notiuni fundamentale, de a indeparta erori specifice teoriei economice. Autorul scrie sub influenta lecturilor cu care s-a familiarizat, fiind profund recunoscator, in special, lui Adam Smith, Friedrich Hayek, Michael Polanyi, dar si altor ganditori ce i-au marcat procesul de intelegere a fenomenelor sociale, precum Ludwig von Mises, Henry Hazlitt, Israel Kirzner sau Murray Rothbard. Ideilor acestor intelectuali remarcabili el le-a adaugat, poate, o abordare usor diferita, oarecum personala, in incercarea de a‑i ajuta pe cei care studiaza fenomenul economic sa priceapa mai bine ceea ce, de multe ori, pare ininteligibil. (In plus, cateva dintre explicatiile prezente in lucrarea de fata, in special cele referitoare la antreprenoriat si sistemul profit-pierderi, reprezinta rezultatele unui demers finantat printr-un proiect de cercetare, care nu au vazut niciodata lumina tiparului.) Daca scopul a fost atins, ramane sa stabileasca fiecare cititor in parte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *