web analytics

Infatuarea fatala a intelectualilor

  Gabriel MURSA РPresedinte Institutul Friedrich von Hayek Romania

De la Platon incoace, intelectualii au manifestat o apetenta irezistibila pentru ingineria sociala. Inspirati de carti precum Republica sau Legile, ei si-au imaginat ca slabiciunile lumii in care traim pot fi eliminate prin simpla “stergere a panzei”, o figura de stil in spatele careia, cel mai invidiat ganditor al omenirii isi ascundea planul maret al reconstruirii civilizatiei pe baze pur rationale. Asadar, proiectul deliberat, constient putea sa inlature subrezeniile oricarei ordini constituite din muritori fatalmente imperfecti. Evident, erau necesare cateva conditii sine-qua-non ale desavarsirii lumii terestre: disparitia proprietatii private, izgonirea nemiloasa a libertatii personale, tratarea fara anestezice a egoismului, controlul deplin al vietii personale de catre politia copulatiei si suprimarea, desigur, in interes comun, a gandirii pe cont propriu. Ghidate dupa aceste principii sacre, noile societati, ale caror dimensiuni nu trebuiau sa depaseasca prea mult dimensiunea oricarui trib din Papua Noua Guinee, intruchipau perfectiunea chiar daca glorificau totalitarismul, xenofobia si relatiile sexuale panmixice, considerand drept pacate de neiertat cautarea bogatiei, schimbul de marfuri cu strainii sau posesia privata de bunuri.

In ciuda unei atractii aparent irezistibile, modelul social utopic imaginat de fondatorul Academiei ateniene nu a reprezentat un punct de reper pentru lumea vestica, edificata, totusi, pe valorile morale iudeo-crestine si pe filosofia sociala a vechilor greci. De aceea, ceea ce noi numim, astazi, civilizatie occidentala s-a format printr-un proces spontan, nedirijat, in care ingredientele fundamentale au fost libertatea, proprietatea privata si straduinta neostoita a individului de a-si ameliora propria conditie.

Insa, anii `30 ani secolului trecut au reprezentat, mai corect spus, au putut sa insemne, un punct de cotitura in evolutia civilizatiei vestice. Virajul se putea produce nu neaparat din cauza ignorantei “maselor”, cat din cauza popularitatii extraordinare de care se bucurau instrumentele ingineriei sociale in randurile unei intelectualitati, in parte, la fel de ignoranta precum cei fara de carte. Una dintre vocile ce se opuneau vehement conceptiilor la moda a fost cea a lui Friedrich von Hayek, care, in mijlocul delirului megalomaniac creat de ideea contrololului constient al proceselor sociale, ce pusese stapanire pe intelectualitatea occidentala, scrie o carte extraordinara intitulata Drumul catre servitute. Aparuta in 1944 si dedicata, absolut genial, “socialistilor din toate partidele”, lucrarea viitorului premiant Nobel (1974), constituia un manifest in favoarea valorilor care au facut posibila nasterea si evolutia civilizatiei vestice. Ea incepe cu un repros la adresa politicilor care au condus multe guverne sa “abandoneze” calea dreapta, naturala, fireasca si sa vireze spre metode nesanatoase, incompatibile cu libertatea individuala, cu proprietatea privata si cu prosperitatea. Asadar, sintagma “drumul catre servitute” inseamna calea planificarii rationale a proceselor sociale, a distrugerii spiritului antreprenorial, intr-un cuvant, calea socialismului. In celelalte capitole, cu o meticulozitate exasperanta uneori, dar specifica autorului si intregii scoli din care acesta provine, cea formata la sfarsitul secolului al XIX-lea, la Viena, Hayek demonteaza bucata cu bucata constructia teoretica himerica a societatii ce functioneaza pe baza unui proiect deliberat.

Scrisa intr-un limbaj oarecum accesibil publicului larg, ceea ce explica succesul sau oarecum neobisnuit pentru un asemenea produs intelectual,  daca tinem cont de subiectul tratat, cartea reprezinta una dintre cele mai stralucite pledoarii scrise vreodata in favoarea libertatii si a pietei libere. Ea trebuie citita si recitita mai ales in zilele noastre, cand, sub presiunea populara, cauzata prin derapajul economic al ultimilor ani, tentatia de a vira spre stanga pare de-a dreptul irezistibila si izbavitoare, in acelasi timp. Ea ne ajuta sa ne reamintim ca drumul pe care au fost abandonate libertatea individuala, proprietatea privata si piata libera duce spre sclavie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *