web analytics

Inconstientul economiei

Tiberiu BRAILEAN

Pe masa de lucru a economistului trebuie asezate toate instrumentele antropologiei si psihologiei. De fapt, toate stiintele omului sint, pe rind, auxiliare unele fata de celelalte. Economia imprumuta si ea tonul si culoarea ideilor timpului sau, iar uneori le determina, cum e cazul globalizarii. In ce priveste metoda, ea nu trebuie separata nici de legile istoriei, nici de cele ale naturii, desi observam cum obiectivitatea stiintifica e substituita, incet, dar sigur, de o intreaga literatura a adevarurilor neverificate si neverificabile. O noua stiinta economica se configureaza prin operele lui Graham Wallas (Human Nature in Politics), R. H. Tawney (Religion and the Rise of Capitalism), ambii succesori ai lui Weber, dar si prin altele semnate de M.I. Ostrogorski, Robert Michel sau Charles A. Beard.

Doua treimi din populatia Indiei, adica 800 de milioane de locuitori, traieste cu mai putin de doi dolari/zi si, cu toate acestea, toate estimarile converg in ideea ca peste o generatie India va egala Statele Unite in termeni de PIB. Economia se autorevolutioneaza, avind drept principal motor de crestere demografia, in contrast evident cu teoriile lui Malthus. Istoria o fac simplii consumatori. Daca istoria are un sens, acesta a devenit consumul. Acesta ar putea elimina razboiul si realiza utopia universalista. Chemati de proiectul unei economii globale, economistii coboara in analiza periferiilor, a comportamentului maselor si al grupurilor marginale, acceptind primele sugestii ale antropologiei culturale, acceptind sa cerceteze si ceea ce tine de invizibil: energii, imaginar, comportamente, mentalitati, psihic, sensibilitati, reprezentari s.a., termeni vagi, bazati mai mult pe declicul si pe functiunile inconstientului.

Se impun pattern-uri holiste in studiul economiei si chiar simboluri, in care intrebarea si raspunsul, calea si tinta, cautarea si aflarea se prezinta imbratisate, ca in daoism. Cum spunea Jung, simbolul este cea mai buna descriere, sau formula, a unui fapt. Se impune, cum mai semnalam si altadata, o noua gnoza, nimic nu este intamplator. Apropierea economicului de acest “camp minat” pina acum se face timid, dar sigur. El simte probabil faptul ca irationalitatea isi cauta codul cu care respectivul cimp sa fie deminat si descifrat. Economia devine astfel o psihoeconomie, avind in inconstientul colectiv, probabil, principalul agent activ. In context, spatiile economice devin niste personaje ce joaca intr-o piesa planetara, iar preocuparile sociale scad in importanta, in favoarea celor simbolice si culturale. Or, cum spunea Nietzsche, “orice cultura e o retea de mituri”. Imaginarul perceput de Le Goff ne va permite accesul la realitati mult mai indestulatoare, gratie schimbarilor permise la nivelul mentalitatilor. Istoria pe care o traim e un derivat al mitului, dar poate deveni deriva acestuia, o “fantastica transcedentala” (Durandin).

Dincolo de orice nuanta, evolutiile din urma indica deruta pozitivismului si porozitatea lui la cele nevazute. Percepand timpul ca prezent continuu (Eckart Tolle) putem capta structura inconstienta a fiecarei institutii. In spatele aglomeratei istorii a economiei, a guvernelor, crizelor, pietelor, foametei, pot fi vazute istorii aparent imobile, caci sunt istorii ce se repeta ciclic. Exista o istorie subconstienta, rezistenta la timp, ceea ce Braudel era sa observe analizand termenele lungi, dar i-a scapat. Momentele de ruptura, revolutiile, bunaoara, sunt cazuri de delir psihic. Cum spunea Emmanuel Todd, progresul lor genereaza regres. Zorii modernitatii sint marcati de fenomene de tip psihic par excellence. Economia trebuie sa accepte rolul urias al inconstientului colectiv, functiile acestuia, ca si rolul imaginarului, al mentalitatilor, al energiilor. Marile evenimente economice sint rezultatul unor dispute arhetipale, al unor falii canonice, urmand “linii de sens”, despre care ideile si imaginile dau seama cu mai multa precizie decat insesi evenimentele. Dezlantuirile spiritului revolutionar nu pot avea explicatii rationale.

Orientarea economiei spre Psiche nu este straina de explozia irationalului, ce insoteste marile rupturi, fara ca ea sa fie intotdeauna si o orientare spre fides. Numai asa se poate sparge codul modernitatii, pot fi identificate cauzele si evolutia acesteia. Exolorarea psihicului uman, studiul comportamentelor, al sensibilitatilor si reprezentarilor nu poate aduce decit beneficii economiei. Nici o vointa, nici o constiinta, oricit de orgolioasa, nu poate pretinde sa controleze sensul adevarat al comportamentelor, al alegerilor, deciziilor si faptelor lui homo oeconomicus, impreuna cu avatarul sau emotional, codificat. Sensul este intotdeauna mai tinar decat evenimentul (vezi Jean Mary Vaysse, Inconstientul modernilor, Bucuresti, Ed. Trei, 2004).

La redeschiderea dosarelor clasate ale economiei ne provoaca istoria insasi, caci economia a “muscat” din specia umana. Prin mentalitati, comportamente si idei, omul continua sa fie culegator, cultivator, imblinzitor, vinator, razboinic, cuceritor, magician, preot, nomad, sedentar si, mai ales, interlocutor al Zeului si contemplator al cerurilor. Reactualizam mereu, cu mijloacele imaginii, cuvintului si actiunii, scenarii originare, pentru a invinge angoasa existentiala a timpului nostru, prin crearea unui spatiu de respirare, in care omul traieste experienta supravietuirii.

Nu exista in aceasta lume un sens unic si nici un sens definitiv, omul exploreaza ambivalente (Yin-Yang), analogii (“Ce e sus e si jos, ce e in mare e si in mic”), corespondenta intr-un prezent continuu (stoicii) si complice al inceputurilor (ordinea naturala), metabolizind teroarea timpului liniar prin naratiuni fictive sau virtuale. Fata de cuantificarile economiei, vagul, sensorialitatea, polifonia realitatii capteaza versantul emotional, feminin al inconstientului, perspectiva inimii, vederea ei ce transparentizeaza faptele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *