web analytics

Imperfectiunile perfectionarii personalului CE

  Ionel Bostan

 · Comisia Europeana (CE) nu dispune de informatii suficiente privind competentele pe care le poseda personalul propriu sau de care ar avea acesta nevoie.
· Sistemul de promovare nu face o distinctie suficient de clara intre angajatii cu performanta buna, care isi perfectioneaza competentele, si cei neperformanti, care nu fac acest lucru.
· Ratele de “chiul” la cursurile de formare se apropie de 10 %, iar cauzele nu se analizeaza.
· CE nu evalueaza nici macar daca participantii au asimilat noile competente; in foarte rare cazuri este analizata eficacitatea actiunilor de perfectionare.

Insusirea de catre angajati a unor noi cunostinte si punerea lor in aplicare, se stie, sunt menite sa duca la cresterea performantei personalului, indiferent daca ne referim la institutii sau companii. Constientizandu-se de mult acest lucru, si la nivelul Comisiei Europene (CE) s-a pus la dispozitie o paleta larga de posibilitati prin care personalul – cca. 33 000 pers. – se poate perfectiona. Sa amintim ca fisa cu cifre-cheie privind personalul CE prevede urmatoarea structura a celor 32 949 pozitii din “statele de functiuni”: 22 526 de functionari, 1 402 agenti temporari, 5 871 de agenti contractuali, 2 022 de agenti locali, 54 de consilieri speciali si 1 074 de agenti care intra sub incidenta legislatiilor nationale. Posibilitatile de perfectionare a acestora includ, in principal, invatarea formala si invatarea informala. Astfel, fiecare dintre membrii personalului CE consacra anual un numar mediu de zile de invatare formala cifrat la 6,9. In schimb, timpul petrecut, in medie, pentru activitatile de invatare informala este estimat la 4 zile. Bugetul anual al Comisiei pentru formatori externi si materiale de invatare (2012) este unul impresionant, situandu-se la 26,3 mil. euro. In aparenta, pe acest plan, lucrurile sunt organizate cat se poate de bine de Directia Generala Resurse Umane si Securitate (DGRUS), care este responsabila de identificarea necesitatilor strategice in materie de invatare si perfectionare la nivelul Comisiei. Tot DGRUS este cea care trebuie asigure si gestionarea ofertei de formare de la nivel central, in cadrul careia se incadreaza si cursurile de limba.

Procedurile aplicabile presupun ca, dupa luarea ca baza a strategiei de invatare si de perfectionare de la nivel central, celelalte directii generale sa isi elaboreze propriul cadru de invatare si perfectionare. Acestea gestioneaza oferta de formare de la nivel local, care se adreseaza propriului lor personal. Sefilor de institutii le revine responsabilitatea de a identifica necesitatile concrete in materie de perfectionare ale personalului subordonat. Insa, spuneam ca lucrurile doar “par” a fi in regula, pentru ca un raport special al Curtii de Conturi Europene (ECA, No.10/2012 – “Eficacitatea perfectionarii profesionale a personalului in cadrul CE”) retine critic mai multe aspecte. Inainte de toate, nu se dispune de informatii consolidate suficiente privind competentele pe care le poseda personalul propriu sau de care ar avea acesta nevoie. Apoi, sistemul de promovare care a fost in vigoare pana in 2011 nu facea o distinctie suficient de clara intre angajatii cu performanta buna, care isi perfectioneaza competentele, si angajatii cu performanta slaba, care nu fac acest lucru. Neacordarea unei recunoasteri corespunzatoare – sustine ECA – sporeste riscul ca personalul sa isi piarda motivarea de a se perfectiona. Nici motivele care explica absentarea personalului de la cursurile identificate in schemele de formare profesionala ori gradul real de neacoperire a necesitatilor nu au intrat in practica CE de a fi analizate. Si asta in conditiile in care ratele de “chiul” se cifrau – in anul 2010 – la 9 % pentru formarea cu caracter general si la 11 % pentru formarea in domeniul informatic.

Destul de grav este si faptul ca CE nu evalueaza macar daca participantii au asimilat noile competente, ca sa nu mai spunem ca in foarte rare cazuri este analizata eficacitatea actiunilor de perfectionare. Interesant este ca, potrivit celor mentionate in raportul aratat, CE nu a contestat constatarile ECA. Ba chiar a decis sa abandoneze, incepand din anul 2012, schemele de formare profesionala, recunoscand ca “au devenit, intr‑o masura prea mare, un exercitiu birocratic, mai degraba, decat o analiza a nevoilor reale”. In fine, aspectul notabil este ca deja – la nivelul CE – sunt in curs de elaborare o strategie multianuala de invatare si de perfectionare si o politica de mobilitate revizuita.   

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *