web analytics

Imobiliarele intre criza financiara si una a valorilor

Bogdan CAPRARU

Epicentrul crizei financiare actuale, manifestata la nivel international, s-a regasit in criza creditelor ipotecare din SUA. Paradoxal, declansarea s-a produs in cazul creditelor ipotecare rezidentiale, acolo unde, de regula, debitorul este motivat puternic in a-si plati ratele la credit, in contextul in care un default l-ar lasa fara locuinta, fara posibilitatea de a-si asigura una dintre nevoile primare – cea a unui camin. Unii isi cumparasera prima locuinta pe credit, ulterior achizitionand-o pe a doua sau chiar a treia, in baza primei ipoteci, mizand pe cresterea sustinuta a pretului locuintelor si creditele ieftine, dar cu dobanzi variabile. Minunea nu a mers la nesfarsit! Tavalugul a inceput, rand pe rand activele “toxice” detonandu-se si ducand la dezvoltarea unor turbulente financiare de amploare.

In acest context, pornind de la originea crizei, putem sa ne gandim ca economiile mondiale sunt zdruncinate nu doar din cauze economico-financiare, ci poate si datorita devierii unor comportamente si fenomene de la mersul firesc al lucrurilor. Unii considera ca avem o criza a sistemului economic actual, dar, mergand mai departe, cauzele crizei ar putea fi identificate mai degraba la nivel de individ, la scara valorilor pe care acesta a adoptat-o. Individul este o componenta a sistemului social din care face parte, iar actiunile sale influenteaza actiunile altor indivizi, impreuna fixand traiectoria societatii.

In Romania anilor de dinainte de revolutie proprietatea privata era un concept care nu isi gasea sensul in filozofia sistemului socialist. Ideea de proprietate imobiliara – nici atat, in contextul in care aceasta nevoie primara era asigurata de “sistem”, iar a accede la statutul de proprietar, putea fi considerat, uneori, a fi ilegal. Lucrurile s-au schimbat dupa revolutia din 1989, cand multi romani s-au trezit proprietari peste noapte prin transferul catre ei a proprietatii caselor in care locuiau de la intreprinderile unde erau angajati, in schimbul unor sume derizorii (la valoarea lor contabila, adica de ordinul a 5-6 salarii medii). Astfel, romanii nu urmau sa fie familiarizati cu experienta celor din tarile capitaliste, unde a deveni proprietar pe deplin implica o munca sustinuta si plata ratelor la credite timp de zeci de ani. In acest context, am fost lipsiti de mai multi stimuli, cum ar fi acela de a munci cat mai bine si mai mult pentru a putea plati ratele, acela de a aprecia in mod real proprietatea, acela de a obtine avere prin munca etc. Dreptul de proprietate era considerat un drept dat, nu obtinut prin munca. Pentru unii, un petec de pamant sau o locuinta din blocurile socialiste a devenit sansa de a se imbogatii intr-un timp foarte scurt, in contextul cresterii continuie si fara fundament uneori a preturilor imobiliarelor. Pentru altii a devenit o forma de inrobire ascunsa, in conditiile in care plateau locuinte prin credite ipotecare pe care urmau sa le ramburseze folosind cea mai mare parte din venituri, timp de aproape o viata. Nevoia unei locuinte i-a determinat sa accepte acest compromis.

Romanii au o vorba din popor plina de semnificatie, care, parafrazand, spune ca intr-o viata un om trebuie sa faca un copil, sa planteze un pom si sa construiasca o casa. Ideea construirii unei locuinte, a unui camin, a unei familii reprezinta scopul suprem din viata unui om. Probabil multi au uitat sensul ancestral al acestei maxime, lasand loc lacomiei, avaritiei, castigului fara munca etc.

Criza a venit ca un dus rece atat pentru cumparatorii de imobile, cat si pentru dezvoltatori, constructori etc. Piata a reactionat la excesele produse si acum se afla in plin proces de regasire a echilibrelor. Dar dincolo de echilibrele economice, e nevoie de o reasezare a valorilor in societate, altfel greselile vor deveni perpetue.

2 Responses to Imobiliarele intre criza financiara si una a valorilor

  1. Liviu Drugus says:

    Vorbiti despre reasezarea valorilor in societate. De acord, mai ales daca acceptam ideea ca valorile sunt intr-un continuum miscator ad infinitum. Ramane doar sa definim conceptul de valoare si atunci lucrurule se limpezesc mult.

    • Bogdan CAPRARU says:

      Sunt de acord cu ideea ca valorile sunt “in miscare”, dar de multe ori acestea deraiaza de la ceea ce putem numi firea umana. Dar exista valori cum ar fi bunul simt, cumpatarea, dorinta de adevar, dreptate, etc care omul le pastreaza de-a lungul vremii in codul sau genetic si de la care nu trebuie sa divagam. La astfel de valori ma refeream, la cele care le purtam in sange de mii de ani. Legat de definirea in material a notiunii de valoare, cred ca se subantelege din text la ce ma refer, iar stilul jurnalistic nu trebuie inlocuit cu unul didactic. Va multumesc pentru comentariu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *