web analytics

Horia Rusu, un nemuritor!

ionut.balan

Ionut BALAN – bloguluibalan.ro

Un studiu al Fundatiei Horia Rusu arata ca 91% din romani cred ca statul ar trebui sa asigure un job pentru toti cei care doresc sa munceasca, 93% – ca statul trebuie sa controleze preturile, 97% – sa asigure servicii de sanatate pentru cei bolnavi,  99% – sa asigure un standard decent de viata pentru cei in varsta, iar 90% – sa asigure o locuinta decenta pentru cei care nu-si permit una.

Haideti sa limpezim aceasta chestiune, pe baza a ceea ce spunea, in urma cu 94 de ani, celebrul economist austriac Ludwig von Mises. Conceptia liberala a vietii sociale a creat sistemul economic intemeiat pe diviziunea muncii. Expresia cea mai evidenta a economiei de schimb este asezarea oraseneasca, ce e cu putinta numai intr-o astfel de economie.

In orase, doctrina liberala a fost dezvoltata intr-un sistem inchegat si in ele a gasit cei mai multi sustinatori. Dar pe masura ce bogatia crestea mai mult si mai repede si cu cat crestea, in consecinta, numarul de imigranti de la sate catre orase, cu atat mai puternice deveneau atacurile pe care liberalismul le suferea din partea principiului violentei.

Populatia venita de la tara isi gaseste curand locul in viata urbana si adopta repede la exterior maniere si purtari orasenesti, dar ramane vreme indelungata straina de gandirea civica. O filosofie sociala nu poate fi la fel de usor insusita ca o haina noua. Trebuie castigata, si anume castigata cu efortul gandirii.

Astfel, gasim tot mereu in istorie ca epoci de crestere puternic progresiva a lumii de gandire liberala, cand bogatia se inmulteste o data cu dezvoltarea diviziunii muncii, alterneaza cu epoci in care principiul violentei incearca sa castige suprematia – in care bogatia descreste, pentru ca diviziunea muncii decade. Cresterea oraselor si a vietii urbane a fost prea rapida; a fost mai mult extensiva decat intensiva. Noii locuitori ai oraselor au devenit cetateni in mod superficial, dar nu si in modul de gandire. Astfel, odata cu inmultirea lor, sentimentul civic a intrat in declin. De stanca aceasta s-au sfaramat toate epocile culturale animate de spiritul burghez al liberalismului; tot de stanca aceasta pare ca se va sfarama si propria noastra cultura burgheza, cea mai minunata din tot cursul istoriei. Mai amenintatori decat barbarii care asaltasera zidurile cetatii din afara sunt cetatenii neasimilati dinlauntru – aceia care sunt citadini numai ca aspect, dar nu si ca gandire.

In 1922, cand a aparut prima editie a lucrarii lui Mises din care am extras randurile de mai sus (“Socialismul. O analiza economica si sociologica”), 80% din romani locuiau in mediul rural si doar 20% in cel urban. Au urmat anii de migratie fortata sat-oras, din vremea comunismului, si raportul a devenit de 55% la 45% in favoarea mediului urban.

Dar ce folos, daca 80% din romani sunt atrasi tot de cei cu viziune interventionista de stanga? Dupa cum spuneam intr-un articol de opinie anterior, eternul si fascinantul PSD le-a permis unora – prin prezenta masiva in Parlament din ultimii 27 de ani  – sa se declare ca fiind de dreapta. Cu alte cuvinte, liberalismul din Romania e doar antipesedism. Si de aceea nu e capabil sa schimbe destinul tarii.

Partidele de la noi nu functioneaza pe baza unor doctrine, politice si economice. Ele se prevaleaza de faptul ca Romania e un stat social, indiferent ca se autointituleaza ca fiind de stanga sau de dreapta.

Iata de ce nu se poate discuta nici de doctrine, nici de partide, ci doar de grupuri de interese. Fiindca aceia ce isi zic politicieni enunta la unison ca Romania este un stat social. Afirma ca doresc sa puna in aplicare aceasta prevedere constitutionala, care le permite sa faca hazard moral si selectie adversa ca sa-si poata satisface interesele.

La noi nu se bat in alegeri liberalii cu socialisti, ci, in cele mai multe cazuri, partidele cu radacina comuna in FSN. Fac aceasta afirmatie cu riscul de a mi se atrage atentia ca in Parlament au intrat niste partide noi. Da, insa acestea nu pot fi considerate ca reprezentand o “oferta” noua, deoarece functionam tot pe vechea paradigma fesenista.

In fine, un critic literar remarca la un moment dat ca Romania are mai mult o literatura a saraciei. Si continuand spusele lui se observa ca scriitorii saraciei, de la Ioan Slavici, la Liviu Rebreanu si Marin Preda, si-au ales personajele din lumea satului. Deci cu cat populatia e mai disipata intr-o multitudine de comune ce au fost facute orase la apelul bocancilor, in loc sa fie concentrata in metropole de marimea Bucurestiului, cu atat productivitatea si competitivitatea sunt mai reduse.

Asta pentru ca investitorii sunt atrasi de pietele mari, unde isi pot plasa usor marfurile si isi pot alege forta de munca. Lucru deosebit de important, fiindca – asa cum spunea Johann Norberg –  singura sansa a celor saraci este piata libera, doar acolo isi pot vinde forta de munca. Deci, piata, nu redistribuirea, pentru ca aceasta din urma nu poate sa ne faca pe toti bogati.

Iar faptul ca majoritatea votantilor sunt oraseni numai ca aspect, nu si ca gandire, dupa cum afirma Mises ne dam seama de asta dupa agresivitatea afisata de ei, dupa marsurile cu sloganuri gen “Nu ne vindem tara” sau “IMGB face ordine”. Pentru acesti oameni nu e mai de pret sa aiba o piata libera unde sa-si poata vinde forta de munca ori sa inceapa o afacere, ci sa fie condusi de barbati cu atitudine militareasca. Nu intamplator, Romania are cei mai multi sustinatori ai stangii dintre statele din regiune care au aderat la Uniunea Europeana. Explicatia e data de populatia rurala numeroasa, dar mai ales de cei care sunt citadini numai ca aspect, nu si ca mentalitate.

N-as vrea sa inchei insa acest text pe un ton trist, ci dandu-i cuvantul unuia dintre putinii liberali autentici din Romania: Horia Rusu.

El spunea ca Theodor Stolojan este singurul care a reusit sa dea o explicatie conceptului de social-liberalism, ca fiind “economie de piata cu mentinerea rolului regulator al statului”.

“Eu stiam ca liberalii reguleaza statul si nu invers”, a adaugat Rusu.

Si mai am doua celebre de la el:

“Exista bere si bere fara alcool, exista cafea si cafea fara cofeina, exista tigari si tigari lights, exista flori si flori din plastic, exista femei si femei gonflabile, exista liberalism si social liberalism. Eu beau cafea adevarata, fumez tigari, ofer flori, iubesc femei si sunt liberal”.

“Beneficiem, intr-adevar, din`89 incoace de libertate de expresie. Libertatea de expresie insa fara libertatea economica e ca dragostea fara sex.”

Horia Rusu, un nemuritor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *