web analytics

Guvernanta corporativa si criza financiara

rp_cosmin-bulata-276x300.jpg

Doru BULATA, presedintele Comisiei de Conformitate, ARB

Primul deceniu al secolului XXI a cunoscut un avant economic puternic, in care prabusirile unor mari corporatii precum Enron si Worldcom erau vazute ca victime colaterale izolate ale unui sistem economic, altfel de succes. Criza din 2008 a dovedit insa ca aceste cazuri erau, de fapt, semne ale unui intreg sistem contaminat, care ar fi trebuit sa ridice de mult timp intrebari si sa propuna solutii de imbunatatire.

In 2007, in SUA, preturile caselor au inceput sa se prabuseasca, lasand unii proprietari cu credite mai mari decat valoarea proprietatilor achizitionate din credit. Mai mult, s-a dovedit ca multe dintre credite fusesera acordate unor persoane care nu erau solvabile, in ceea ce a devenit piata sub-prime. Executarile silite au escaladat si mai mult prabusirea valorii pietei. In decurs de un deceniu, politicile monetare laxe, vidul de reglementare, banii ieftini si lichiditatea masiva au produs o bula a creditarii in lumea occidentala.

Ingineria financiara a fost factorul declansator pentru haosul ce a urmat. Institutiile financiare si-au securitizat activele creand portofolii de active toxice cu o evaluare eronata a riscului, pe care apoi le-au revandut altor institutii financiare. Securitizarea datoriei a imprastiat riscul la nivelul sistemelor financiare mondiale, dar desi aceste instrumente erau complexe si sofisticate, foarte multi le-au imbratisat fara insa a putea estima corect riscurile. Au inceput sa apara zvonuri cu privire la supraexpunerea bancilor la datorii sub-prime, scazand nivelul de incredere, baza oricarui sistem financiar. Bancile au inceput sa-si restranga politicile de creditare. Fondurile disponibile s-au diminuat. Bancile centrale au trebuit sa ia masuri speciale pentru a oferi lichiditatea necesara pietei si a acoperi pierderile institutiilor financiare care prezentau un risc sistemic.

Una dintre cele mai longevive si reputate banci britanice, Northern Rock, a fost preluata de catre guvernul britanic in 2007, dupa un secol de istorie. In SUA, guvernul american incerca sa salveze Bear Stearns, de asemenea prin preluarea unui pachet important de actiuni. Apoi, guvernul american si-a indreptat atentia catre Fannie Mae si Freddie Mac, doua dintre cele mai mari institutii finantatoare de credite ipotecare din SUA la acea vreme, oferind garantii guvernamentale in valoare de 5 mii de miliarde de dolari. Caderile din piata bancara au tras dupa ele si AIG, cel mai mare asigurator al riscului de credit de pe piata la acea vreme. Incercand sa contracareze efectele acestei caderi, guvernul american a furnizat o facilitate de credit de 85 miliarde de dolari pentru a proteja interesele contribuabililor, avand in vedere ca AIG functiona si ca un gigant al fondurilor de pensii. Ajutoarele insa s-au oprit aici, Lehmann Brother, o banca cu o istorie de 158 de ani, fiind lasata sa se prabuseasca, tragand si mai jos increderea intr-o piata derutata.

Ce nu a functionat in guvernanta corporativa?

Criza financiara a scos in evidenta multe probleme de guvernanta corporativa existente, dar pe care participantii la piata au refuzat sa le recunoasca sau sa ia masuri de mitigare:

– Modul in care si-au indeplinit responsabilitatile membrii structurilor de conducere, autoritatile de supraveghere, auditorii financiari sau agentiile de rating, fiecare actor participand la crearea mediului propice pentru instabilitate;

– Viabilitatea actiunilor de securitizare sau a anumitor instrumente financiare – complexitatea produselor financiare a ingreunat intelegerea acestora de catre piata si deci aprecierea corecta a riscurilor reale;

– Influenta politicilor de remunerare asupra asumarii nerezonabile a riscurilor, nu de putine ori lacomia incurajand asumarea de riscuri nesustenabile;

– Lipsa de transparenta a pietei, care a promovat o piata inchisa in care investitorii erau incurajati sa investeasca fara a detine informatiile necesare participarii avizate la piata;

– Efectele reale ale bailout-urilor guvernamentale, care, pe langa rolul de protejare a pietei, au protejat si administratorii de la suportarea de sanctiuni sau pierderea bonusurilor.

 

Provocari si perspective

Raspunderea organului de conducere

In conditiile in care complexitatea corporatiilor creste, administratorii companiilor trebuie sa inteleaga modelul de afaceri pentru a putea evalua expunerea sa la riscul strategic. In cazul crizei financiare globale s-a dovedit ca multi administratori ai institutiilor financiare nu au inteles expunerea acestora la riscul de complexitate al structurilor pe care le conduceau. Organul de conducere este principalul raspunzator pentru buna functionare a politicilor si sistemelor de management al riscului. Cresterea complexitatii corporatiilor pe care le administreaza organul de conducere necesita:

– Clarificarea rolului organului de conducere;

– Obtinerea de informatii corecte si intelegea mai buna a activitatii companiei;

– Mentinerea unei relatii bune cu conducerea superioara;

– Supravegherea strategiei si politicilor companiei;

– Asigurarea dezvoltarii si succesiunii managementului superior;

– Imbunatatirea managementului riscului.

Abordare bazata pe reguli abordare bazata pe principii

Exista o diferenta de traditie privind guvernanta corporativa bazata pe sistemul unitar specific mediului de afaceri anglo-american cu organ de conducere, care include atat administratorii executivi cat si non-executivi, fata de sistemul dualist european bazat pe separarea membrilor non-executivi, cu functie de supraveghere, de membrii executivi.

In pofida acestei demarcatii, o schisma a aparut in cadrul conceptelor de guvernare corporativa american si britanic: cel dintai preferand o abordare stricta bazata pe reguli predefinite, cel din urma o abordare bazata pe principii incurajand auto-reglementarea. Uniunea Europeana revizuieste din nou bazele de guvernanta corporativa si tendinta recenta este de a opta spre abordarea bazata pe reguli, specifica sistemului american.

Transparenta – Obligatiile organului de conducere fata de partile interesate

Astazi, asteptarile fata de administratori au crescut, profitul nemaifiind singurul indicator de performanta. Atingerea profitului trebuie realizata cu practici contabile corecte, practici de remunerare care sa nu fie excesive si raportari financiare care sa nu induca piata in eroare. Autoritatile de supraveghere, pietele bursiere, clientii si presa pun o presiune tot mai mare pe modul de administrare a companiilor. Un alt concept modern, acela de responsabilitate sociala corporativa, prinde tot mai mult avant. Acesta presupune o atentie sporita fata de comunitate si societate in ansamblu, in cadrul politicilor de administrare a companiilor.

Ce trebuie sa se schimbe?

Practicile si evolutiile in gandire referitoare la guvernarea corporativa sunt in continua schimbare. Principalele probleme de guvernare corporativa ale companiilor moderne au ca sursa complexitatea structurilor organizatorice, fiecare institutie fiind obligata sa dezvolte structuri, procese si practici potrivite nevoilor sale. Nimeni nu poate prezice cu exactitate ce se va intampla in viitor, dar trebuie sa tinem cont de cateva schimbari care probabil ne asteapta:

– Guvernanta corporativa trebuie sa fie integrata in strategia de business a companiilor si nu doar ca o simpla obligatie de conformare;

– O guvernanta corporativa eficienta depinde de succesul managementului;

– Obiectivul fundamental al organului de conducere trebuie sa fie cladit pe o crestere sustenabila a companiei;

– Actionarii trebuie sa aiba responsabilitate si un interes economic pe termen lung in luarea deciziilor in mod rezonabil si responsabil;

– Companiile bine guvernate trebuie sa asigure o buna transparenta fata de toate partile interesate.

Aceste masuri vor trebui in primul rand constientizate de catre membrii organelor de conducere ale institutiilor financiare. Ca vor sau nu vor, schimbarile sunt si vor fi impuse prin reglementari emise atat la nivel european, cat si national. In mod sigur, guvernanta corporativa va primi atentia cuvenita si vor fi create premisele unei piete financiare mai bine organizate si mai puternice, mai putin sensibila la decalajele economice si mai accesibila si transparenta pentru toti actorii implicati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *